5,478 matches
-
Emului, împinse oastea inamică până dincolo de Sofia și apăru pe neașteptate cu putere considerabilă la porțile Adrianopolei. Cu toată primejdia vădită a situației și cu toate sfaturile foarte cu pripă ale celor mai însemnați căpitani de oaste, Suleiman nu se-ndura să se smulgă din sânul îmbătătoarelor plăceri ale simțurilor, crezând una și bună, că n-are-a face decât cu niște potlogari fără de căpătâi, care nu sânt harnici a se lupta și nici nu merită a fi băgați în seamă; deci el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ultima drăguță a lui Cathcart, dar că nu era peștele ei. Am discutat cu fata, Însă nu știa nimic demn de raportat. Mi-a spus că prostituata primise niște bani de la Cathcart, ca să i-i dea ei, dar nu se-ndura să se rupă de el. Am zgîlțîit-o nițel și i-am trimis fetei banii prin poștă. DiCenzo clătină din cap. — Și treaba asta cu zgîlțîitul prostituatelor o faci În mod curent? Dudley suspină. — Bud are o slăbiciune sentimentală pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dedicat meseriei. Cu părere de rău, azi asistăm la trecerea lui În neființă. Dispariția căpitanului Russell A. Millard este o pierdere pentru domna Millard, pentru familia Millard și pentru noi, toți cei de aici. Va fi o pierdere greu de Îndurat, dar vom Îndura! În analele literaturii există un pasaj pe care mi-l amintesc acum. Acest pasaj este următorul: „Dacă nu ar exista Dumnezeu, cum aș putea fi eu Căpitan?“ Dumnezeu este cel care se Îngrijește ca noi să Îndurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
părere de rău, azi asistăm la trecerea lui În neființă. Dispariția căpitanului Russell A. Millard este o pierdere pentru domna Millard, pentru familia Millard și pentru noi, toți cei de aici. Va fi o pierdere greu de Îndurat, dar vom Îndura! În analele literaturii există un pasaj pe care mi-l amintesc acum. Acest pasaj este următorul: „Dacă nu ar exista Dumnezeu, cum aș putea fi eu Căpitan?“ Dumnezeu este cel care se Îngrijește ca noi să Îndurăm suferințele și pierderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îndurat, dar vom Îndura! În analele literaturii există un pasaj pe care mi-l amintesc acum. Acest pasaj este următorul: „Dacă nu ar exista Dumnezeu, cum aș putea fi eu Căpitan?“ Dumnezeu este cel care se Îngrijește ca noi să Îndurăm suferințele și pierderile de care avem parte. Dumnezeu a fost acela care i-a Îngăduit lui Russ Millard să devină căpitan, Căpitanul Lui. Parker scoase o cutiuță Îmbrăcată În catifea. — În pofida tuturor acestor necazuri, viața merge mai departe. Dispariția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar Exley Construction Îl Înconjura. MÎinile tatălui său - de data asta blînd. — Fiule, ai ajuns foarte departe și meriți respectul meu fără rezerve. Ai Încasat mult pentru Inez și pentru oamenii aceia pe care i-ai omorît și cred că Înduri totul cu bărbăție. Dar deocamdată aș dori să te gîndești la următorul lucru: cazul Nite Owl te-a adus unde ești acum și o rezolvare rapidă a lui te va menține acolo sus. Anchetarea unor omucideri colaterale, oricît de convingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vrea și vrea ceea ce poate. El este liber în configurarea și realizarea proiectului său. Dar pentru a-și exersa puterea, el trebuie să fi făcut dovada libertății sale prin raportarea la altul. În primă instanță, cel puternic pare că se îndură de cel supus și că el consimte, din bunăvoință sau prin sacrificiu, să îl educe pe acesta în spațiul libertății, preluîndu-l în proiectul propriu. Dar pentru că libertatea este în esența ei neegoistă, el știe că nu poate fi liber în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celuilalt în spațiul libertății proprii. La rândul său, cel ce primește să fie preluat în vederea propriei lui eliberări știe că numai în felul acesta, prin supunerea lui, libertatea celui puternic este adeverită și se poate manifesta ca libertate. El se îndură de cel puternic prilejuindu-i, prin propria-i eliberare, dovada libertății lui. De aceea puterea este în esența ei o specie a relației; ea este dependență, relație de consimțire reciprocă la devenirea și adeverirea în spațiul libertății. Dar dependența în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
supunerea, ca premisă a eliberării mele, și îmi acceptă libertatea, ca premisă a eliberării lui. El îmi acceptă autoritatea, ca semn al libertății mele sporite, și îmi cere să mă supun, în numele autorității și libertății lui. El, cel puternic, se îndură de mine, cel supus, și-mi cere mie, celui puternic, să mă îndur de el, de cel supus. Eu, cel mai liber, îl eliberez pe cel mai supus și în același timp sânt eliberat de cel mai supus, care este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eliberării lui. El îmi acceptă autoritatea, ca semn al libertății mele sporite, și îmi cere să mă supun, în numele autorității și libertății lui. El, cel puternic, se îndură de mine, cel supus, și-mi cere mie, celui puternic, să mă îndur de el, de cel supus. Eu, cel mai liber, îl eliberez pe cel mai supus și în același timp sânt eliberat de cel mai supus, care este cel mai liber. Sîntem în aceeași măsură liberi și însetați de libertate, pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl vezi când îi citești literatura. Știi cât de mult îmi place ideea lui că orice realitate profană are în spatele ei o concentrare de sacru. E în lucrul acesta, ca și în Ideea lui Hegel, un fel de a te îndura de toate, de a le înnobila și mântui. Dar există aici și dezavantajul de a vedea în orice mărunțiș o revelare a sacrului, riscând în felul acesta să dezintegrezi sacrul însuși. Ai să vezi de pildă cum sfârșește volumul II
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
făcut desene care erau aidoma mandalelor chinezești existente și comentate în Golden Flower. Am recitit și prefața la Șamanismul lui Eliade. Este totuși straniu să vezi cum ridică la religie orice credință sau practică fachirică. Știi cum spuneam, că se îndură, ca și Hegel, de tot. Numai că, în ontologia mea, nu tot ce există și este. Nu tot ce e real e rațional. Poți să te înduri de totul, dar nu înseamnă, prin aceasta, că îl și validezi, că îi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ridică la religie orice credință sau practică fachirică. Știi cum spuneam, că se îndură, ca și Hegel, de tot. Numai că, în ontologia mea, nu tot ce există și este. Nu tot ce e real e rațional. Poți să te înduri de totul, dar nu înseamnă, prin aceasta, că îl și validezi, că îi dai statut de ființă. Nu poți face religie din credințe sau practici precare, de tipul celor care sânt proprii turco-mongolilor." Din București, Noica și-a adus o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o dragoste îngrijorată pentru Andrei: e un fel de pro salute Andrei. Vreau să-l ajutăm cu apelul nostru frățesc și părintesc. Să-i spunem: "Fie-ți milă de tine și de noi: tu nu ești tu, tu ești comunitate. Îndură-te față de tine și de ceilalți." Ceea ce ne propune Andrei printr-un asemenea gest este o formă de trezie proastă contra unui somnambulism fecund. Iar pentru salvarea lui, am să îi spun trei lucruri. Primul e chiar acesta: cum accepți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Apărem pentru o clipă din nou la rampă, vorbim, gesticulăm, râdem, le explicăm celorlalți proiectul care am fost și, apoi, ne retragem din nou, spășiți, în prezumtiva noastră eternitate, așteptând, înainte de a dispărea definitiv, ca o altă generație să se îndure de noi. joi, 6 decembrie Viteza cu care sânt reintegrat, reașezat în termenii lumii de aici, care redevine ― așa cum până la urmă a fost dintotdeauna ― lumea mea. N-am ajuns să mă dezmeticesc bine din sihăstria germană și m-am și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-i strice farmecul, fiindcă și cu părul ciufulit Îi vine bine și știe să fie elegant Întotdeauna, e foarte șic, are un aer viril și de aceea Susan Îl preferă toreadorilor, care, la urma urmei, toți au pornit de jos, Îndurînd o mizerie cruntă și uneori sînt niște mitocani. Susan Îl preferă, desigur, mai cu seamă acum, cînd el Îi dă un bacșiș gras lui Pepone și-i Îngăduie să se ducă În grădină pentru a-i spăla Jaguarul din proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai înțeles, mormăi Ted doar pentru el. Seara trecută stăteam întins în pat alături de prietena mea... I-am spus că Pământul e plat. Bum bum! Ha-ha, foarte tare, spuse Ashling stins. Cel mai chinuitor lucru pe care trebuie să-l înduri atunci când ești persoana favorită a lui Ted este că trebuie să fii cobaiul său pentru materialele noi. — Dar pot să fac o sugestie? Ce zici de, seara trecută stăteam în pat cu prietena mea. I-am spus că o voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
S-a cuibărit la pieptul lui pentru un moment, căutând liniște. Apoi a împietrit într-o stare de dezgust familiar și s-a îndepărtat încet, simțindu-i excitația din ce în ce mai puternică pe stomacul ei. Fără sex. Asta n-o mai putea îndura. Ea își dorea afecțiune, dar, de fiecare dată când își apropia corpul de al lui, căutând mângâiere, el se excita. Mai ales dimineața. Se simțea vinovată de fiecare dată când se îndepărta de el. Dar nu destul de vinovată încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
publicațiilor. E mai rău decât să dai iama în burgeri și să te îngrași sau decât să spui tuturor că se poartă părul scurt, când toată lumea pariază pe buclele până la umeri. Mergând pe principiul că mai mult nu poate fi îndurat, oamenii de la reviste se bucură când aud că un coleg își ia „un binemeritat concediu de odihnă nelimitat“ sau „dorește să petreacă mai mult timp cu familia“. Un accident tragic este singura scăpare, se decise Lisa. Un accident tragic fabulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își băgau fundurile și sânii în farfuria mea. Bleach. Apoi i-a spus lui Ahling ceea ce aceasta oricum începea să realizeze. Regula numărul - la ce număr ajunseserăm? Șase? - nu există nimic care vine gratuit. Dacă vii la așa ceva, trebuie să înduri toată parada asta. Vai, nu, uite-l pe ciudatul de la Sunday Times, hai să mergem acolo. Ashling devenea din ce în ce mai mică din cauza cunoștințelor lui Lisa despre tot ce mișca în încăperea aceea. Șefa ei locuia în Dublin de mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cealaltă în patul ei vechi și a confruntat ceasul deșteptător. Șapte și jumătate. Dimineața. Weekendul vacanței bancare trecea extrem de greu. Senzație exacerbată, fără îndoială, de faptul că era complet singură. Din diverse motive, nu se aștepta să trebuiască să îl îndure singură. În timpul săptămânii, în mintea ei se înfiripase un gând că Ashling o va invita în oraș sau la o petrecere sau să îi cunoască pe nebuna aceea de Joy și pe Ted sau ceva de genul acesta. Și, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
muncii era un loc prea rapid, la care ea nu mai avea capacitatea de a se adapta. Acum ce mai putea face? 34tc "34" Marți dimineață, Lisa se plimba și tremura în fața Randolph Media, disperată să intre. Nu va mai îndura niciodată o săptămână precum cea care tocmai trecuse. În ziua de luni din vacanța bancară se plictisise atât de rău, încât se dusese la film singură. Dar nu a mai găsit bilete la filmul pe care voia să îl vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să facă asta în ultima vreme. Presupunea că îl place pe Liam, cu toate discuțiile lui pământești despre Dublin. Până când a ajuns la hotel, supărarea pe care i-o provocaseră Jack și Mai se transformase în ceva ce putea fi îndurat și controlat. Nu își promisese chiar în dimineața aceea că își va găsi un tip? Care nu trebuia să fie neapărat Jack. Nu încă, în orice caz. — Unde vrei să opresc, Lisa? îi întrerupse Liam gândurile. — Exact aici, la clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
duci acasă? E, mai stai puțin. Nu, am pierdut destul timp cu tine. Îi aruncă o privire înlăcrimată și un rânjet. Fără să vorbească, au condus prin noapte pe străzi, în timp ce Mai reducea pierderea la un sentiment ce putea fi îndurat. Jack era un bărbat special, mare și dur și deștept și provocator. Inițial, îi plăcuse să se joace. Dar se îndrăgostise destul de rău de el și bănuia că Jack ar fi fugit cât îl țineau picioarele dacă ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Marcus în șifonier. Într-adevăr, Marcus încercase să fugă din pat, dar ea îl țintuise, agățându-se ferm de încheietura lui. Apoi a așteptat cu un calm oribil scena care urma să-i schimbe viața. Pe parcursul ultimelor cinci săptămâni îndurase nopți de nesomn, întrebându-se cum se va termina aventura ei cu Marcus. Oscila între a încheia totul cu el și a continua viața normală alături de Dylan, și fanteziile în care Dylan dispărea ca prin minune, fără ca ea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]