4,343 matches
-
omului văzut până atunci. Mototolul ăsta obosit, transpirat de pachetele prea multe și grele pentru dânsul, îmbrăcat ca un magazioner ? N-avea putere să se miște din loc. Tâmplele îi zvâcneau sub o sudoare rece. Își simți palmele jilave, spatele înghețat și umed. Părea o glumă idioată ceea ce încerca, tocmai acum, cu câteva minute înainte de apariția dihaniei, acest servitor cu familie numeroasă, funcționar mărunt, ajutor de contabil, negustoraș de pânzeturi sau nasturi, cu vocea lui, atât de... — Am fost punctual, ați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în mintea și sufletul unei răzvrătite, capabilă să tacă, să reziste, să fie mereu prudentă. — Studiul psihanalitic la modă ? Ar fi interesant. Sunt unul dintre cei calificați... dar mă plictisește. Impresia se confirma, frazele căpătaseră, ca și glasul și figura înghețată, cu atât mai odioasă și caraghioasă, a omulețului, o anumită siguranță și nepăsare. Bătea cu degetele în sticla de pe birou. N-o privea decât rareori pe deținută. Continua să rămână în picioare. Sticla cu băutură se golise, cuvintele se legau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi fiul ei ? Ești fiul ei, poți fi, spune ? Studenta ținea cartea despre Cosimo în mână, alertată de mereu alte citate, ipoteze, provocări, din același vis fără frontiere, chiar când era realitate palpabilă, imediată, de-o hipnotică intensitate. — Privește-o. Înghețată, opacă, în altă lume, unde nu avem acces. Primindu-mă într-unul din coșmarele ei, drept fiu ? Reîntâlnind numele acelui Cosimo, să se gândească la fiul pe care l-ar fi putut avea ! Bătrânul Cosimo i-a făcut portretul ? Încercare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
I-aș murmura, totuși, îndârjit, s-o trezesc, s-o înviu : eliberează-te și eliberează din strâmtoare pe cei care merită, reînnoiește zilele orfanului. Obrazul ei e galben, ca luna. Trenul e pustiu, tărâmul pe care îl străbatem e pustiu, înghețat. Zâmbesc, încerc să zâmbesc, rânjet anapoda care strică înțelesurile. Trenul încremenește, am timp să-mi dau seama că trenul s-a oprit de mult. Sunt părăsit și pieziș. „Învață-ne a socoti zilele noastre, ca să putem dobândi o inimă înțeleaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu al orei. Bucuros că se află între
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l vezi! Tatăl o să-ți stingă tot neamul! În crivățul Înghețat o să vă răpândească pe toți! Păzitorul se schimonosi și se apucă din nou să mă lovească. Cel de afară se uita când la noi, când la vâlvătăile din sat - din ce În ce mai mari după lumina tot mai puternică ce juca pe stâncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să pătrundă În deșert. 25. Copacii mari și groși de pâinea-maimuței rămăseseră de mult Îndărătul nostru, iar În locul lor se Înălțau acum copaci uriași, din ce În ce mai deși, cu scoarța neagră, cu frunze mari și cu trunchiul ca o cădere de apă Înghețată. Ierburile, tot mai verzi și mai Înalte, se Îndesiseră și ele, iar animalele din jur se Înmulțeau din ce În ce. Erau capre ca ale noastre, numai că aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai odihnim. Spre dimineață, am dat de un adăpost săpat de mâna omului și, abia acolo am poposit. Mărunțeii nu știau să argăsească, așa că eu și Logon le-am arătat cum se face, iar ei tare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care ar fi putut să le sperie. Se auzea doar forfota animalelor care alergau, mugind, behăind, urlând și chirăind. Mărunțeii ne priveau cu ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră când văzură cât de puțini eram și că niciunul dintre noi nu se pregătea de o luptă de sânge. Apoi, când văzură cât de voinicește mergeam, fără să ne pese de norul Înghețat ce aștepta Îndărătul lor, prinseră a striga la noi. - Unde mergeți? Hei! - A venit Gerul cel Greu. - V-a luat Tatăl mințile de vă duceți sub muntele de apă Înghețată! Ne-am oprit În fața lor și, care mai de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât de voinicește mergeam, fără să ne pese de norul Înghețat ce aștepta Îndărătul lor, prinseră a striga la noi. - Unde mergeți? Hei! - A venit Gerul cel Greu. - V-a luat Tatăl mințile de vă duceți sub muntele de apă Înghețată! Ne-am oprit În fața lor și, care mai de care, au Început să ne povestească ce ne aștepta dacă ne vedeam de drum spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zărisem Marea asta rece și rea pentru prima oară. Era un munte de gheață În care ar fi Încăput toate tăpșanele neamului meu, bașca peștera iernii cu delușoarele toate care ne Înconjurau satul. Avea chiar și două coline de omăt Înghețat care aduceau cu Gemenii noștri de acasă, că de-aia Îmi sărise În ochi. Când văzusem bucățoiul ăsta de gheață, Gemenii de pe el erau ațintiți către mal, În timp ce acum erau ațintiți spre Apus. Gheața Însăși era mai departe de mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jamo Îl răspândeau după alergătură. Abia apoi am simțit mirosul de piele groasă de bivol, din cei ce creșteau pe tărâmurile noastre de departe. După o vreme, i-am zărit și eu pe cei patru. Se trântiseră Îndărătul unei tufe Înghețate, departe de noi. Nu-i ghiceai decât după culoarea Închisă a pieilor de bivol cu care se acoperiseră. - Sunt singuri? Barra Îmi făcu semn că da. Iar Tek: - Ia să trimit câțiva vânători de-ai mei să iscodească mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despre neamul ei În care femeile făceau cam tot ce făceau și bărbații. Mi-a spus că o să trebuiască să-i scornesc multe cuvinte pentru zăpadă, căci, spunea ea, nu erau două zăpezi la fel. Zăpadă tare, zăpadă udă, zăpadă Înghețată, zăpadă cenușie, zăpadă din casă, zăpadă văzută la asfințit, zăpadă călcată În picioare - ai ei se gândeau la toate astea cu cuvinte deosebite. Nunatuk mi-a cusut niște blănuri groase pe care trebuia să le pun chiar și În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ori, după ce vor fi Învățat cumsecade cuvinte precum de ce laolaltă cu intonația potrivită, cea care vă face să spuneți mai multe vorbe decât rostiți, căci nu-i altceva decât rămășița călătoriei noastre În vorba voastră. Așa că, am pornit peste puntea Înghețată. Era din ce În ce mai frig și n-am să-ți spun nici de bătrânii care au pierit pe drum, nici de copiii Înghețați și nici de femeile turbate de foame - știi că așa s-au petrecut lucrurile, pentru că așa se petrec ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbe decât rostiți, căci nu-i altceva decât rămășița călătoriei noastre În vorba voastră. Așa că, am pornit peste puntea Înghețată. Era din ce În ce mai frig și n-am să-ți spun nici de bătrânii care au pierit pe drum, nici de copiii Înghețați și nici de femeile turbate de foame - știi că așa s-au petrecut lucrurile, pentru că așa se petrec ele când pleacă puhoaie de oameni dintr-o parte În alta. Nu-ți spun nici despre degetele și picioarele degerate, căci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cât despre puntea de gheață, ea se Întinde la nesfârșit către Apus. Ne-am continuat drumul de-a lungul punții de gheață. Nopțile se lungeau din ce În ce dar, cu toate astea, Gerul se Înmuia. Norul acela rău și Înghețat părea Încă să ne pândească de departe, dindărătul nostru. Pe măsură ce mergeam, zăream cum pământul pe care Îl lăsasem În urmă, se Întindea spre Miazănoapte, la nesfârșit parcă, după cum ne spusese Kikil. După ce am mers cât soarele să răsară de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încât trebuia să ne Înfășăm bine În blănuri și să facem focuri mari. Nici cei mai bătrâni din neamurile calului nu-și aminteau să mai fi fost veri așa de friguroase, cu dimineți În care te trezeai acoperit de brumă Înghețată și cu nopți În care cerul lăsa să cadă pirpirii fulgi de nea. - Ai pus la cale poveștile, măi Krog, măi? mă luă Barra peste picior. Era singurul care nu mă Întâmpina cu bună ziua, după cum ne Învățase Gupal pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Scept. Cel mai bine ar fi fost ca Enkim, sau Barra, sau Kikil, să-mi dea foc, ca nu care cumva să mă trezesc că blestemații de vânători ai lui Scept Îmi batjocoresc trupul... M-am așezat pe iarba Înghețată. Trăgeam cu urechea la jocul pruncilor noștri. Apoi, am auzit zgomot de pași. Primul Vindecător venit la sfat a fost Norb, din neamul Os din Kron. 40. Eram la mai puțin de o aruncătură de băț de Scept - era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri Într-o parte și În alta cu o uriașă ghioagă din lemn. A căzut, izbit de câteva sulițe și, cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
moartea În oraș. A doua oară cînd am Întîlnit moartea În oraș era iarnă, noapte, și lucrurile s-au petrecut astfel: Cam pe la miezul nopții, Într-o noapte de februarie, rece, liniștită și amară, cînd luna strălucea rece pe bolta Înghețată, scăldată Într-o lumină alb-albăstruie, cîțiva oameni stăteau Îngrămădiți pe trotuarul unei străzi cotite și derutante ce dă În Seventh Avenue, În apropiere de Sheridan Square. Oamenii stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă, proaspătă se Înălța la distanță de cîțiva pași În lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul clădirii făcuse focul Într-un tomberon ruginit, iar acum focul strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul clădirii făcuse focul Într-un tomberon ruginit, iar acum focul strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîini, cu capul aplecat Înainte, privind fără să vadă, pierdut Într-o uitare a groazei. Trupul căzuse, ca o masă arzîndă de reziduuri petrolifere, pe eșafodajul de lemn menit să acopere trotuarul, apoi fusese proiectat În stradă. Impresia de tăcere Înghețată, care cuprinsese parcă toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]