6,555 matches
-
și mai târziu broșuri care se refereau la anumite evenimente, încercând să le grupeze într-o serie de „memorii”: Esiliul românilor în Rusia și Testamentul lui Petru cel Mare (1896), Adevărul asupra uciderii lui Barbu Catargiu (1896), Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza Vodă, 1859, 1866, 1873 (1898). Un episod important din viața lui, evocat cu mândrie, a fost cel al participării ca voluntar garibaldian la războiul franco-prusian din 1870-1871. În tinerețe V. se afirmă ca un traducător fecund, specializat mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
scrisori și documente. SCRIERI: Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic, București, 1859; ed. Paris, 1859; Esiliul românilor în Rusia și Testamentul lui Petru cel Mare, București, 1896; Adevărul asupra uciderii lui Barbu Catargiu, București, 1896; Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza-Vodă, 1859, 1866, 1873, București, 1898. Antologii: Cugetări, maxime și proverbe. Cânturi naționale și politice din toate provinciile române, București, 1890. Traduceri: Paul Féval, Misterele Londrei, I-III, București, 1857-1858; Auguste Anicet-Bourgeois și Philippe Dumanoir, Doctorul negru, București, 1858
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
din țesături executate cel puțin așa se afirma de viitoarea mireasă, care îmbrăca o anume costumație cu prilejul căsătoriei. La moarte, pe lângă folosirea din nou a unor anumite pânzeturi, era îmbrăcată de către bărbați cămașa în care fuseseră miri. Tot la înmormântare se întrebuințau lăicerele numite poduri. La Pogonești, încadrându-se în particularismul și bogăția elementelor locale de ordin etnologic, meșteșugul țesătoriei s-a păstrat aproape integral și la înalte cote artistice. Sub îndrumarea Mariei Andrei, apoi sub coordonarea soțului, învățătorul Dumitru
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
au în mod special nevoie de ajutor. Îi adună pe cei la care preotul nu a ajuns încă (sau la care nici nu va reuși să ajungă). Însoțește și asistă grupurile din interiorul parohiei. Colaborează la liturghie (omelie, botez, căsătorie, înmormântare), la anunțarea Cuvântului, la cateheză. Diaconul se angajează să nu se căsătorească; totuși și cei deja căsătoriți pot fi consacrați diaconi permanenți. Preotul Preoții sunt colaboratori ai episcopului. Împreună cu el, ei constituie comunitatea preoțească. Prin consacrarea și misiunea lor, ei
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
forma actuală. Printre planurile lui Agricola s-a numărat și traducerea Vechiului Testament, dar proiectul nu este îndeplinit. În schimb, el traduce trei lucrări liturgice de mai mică anvergură. Käsikirja castesta ia muista Christikunnan Menoista cuprinde ritualuri de căsătorie și înmormântare, precum și texte omiletice; paleta ecleziastică e diversă. În această lucrare Agricola combină traduceri din Olaus Petri, Luther și Caspar Hubernius. A doua lucrare, Messu eli Herran echtolinen e dedicată serviciului liturgic. Deși își bazează traducerea tot pe lucrările lui Olaus
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
copac, în care vor țopăi alte veverițe. Este oare un lucru atât de trist? - Poate că nu, zise Muumin și își suflă nasul. Dar, oricum, ea va fi îngropată mâine, și încă cu coadă cu tot. Și o să fie o înmormântare frumoasă și onorabilă, așa cum trebuie să fie"791. În același timp trebuie să luăm în considerare și cauza morții: frigul - reper important în viața la Cercul Polar. Dacă veverița a fost luată și dusă spre un tărâm necunoscut de un
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
același timp trebuie să luăm în considerare și cauza morții: frigul - reper important în viața la Cercul Polar. Dacă veverița a fost luată și dusă spre un tărâm necunoscut de un cal de gheață, rezolvând astfel, în ultimă instanță, problema înmormântării, cei rămași vor ridica totuși un rug de foc, practică surprinzătoare și de sorginte păgână, în ideea invocării soarelui, a comemorării celei dispărute, dar și în scopul de a ține la depărtare creaturile nopții. Lumina și căldura rugului sunt surogatele
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și în vechea Romă, de origine străină, țigani eliberați sau sclavi. Capitolul 3 Religia dominantă. Clerul Popii puțin învățați • Costumul și înfățișarea acestora • Ce se învață la seminar • Căsătorie îngrădită • Alegerea demnitarilor • Totul se limitează la practici exterioare • Cântec bisericesc • Înmormântări emoționante • Abuzul de divorț • Un popă tolerant Românii aparțin Bisericii grecești, numită ortodoxă, și se află sub autoritatea patriarhului Constantinopolului; în timpul ocupației ruse s-au făcut încercări de a-i pune sub ascultarea Moscovei, și în acest scop au fost
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pare ciudat când îl auzi pentru prima oară, dar te obișnuiești cu el și sfârșești prin a găsi în acest acord constant al cvintei minore o amorțeală a urechii și un zumzet care nu sunt deloc dezagreabile. Printre ceremoniile exterioare, înmormântările merită o mențiune particulară. Românii păstrează față de morți obiceiuri emoționante și uimitoare. De îndată ce un bolnav intră în agonie, întreaga familie se grăbește în jurul patului muribundului și i se ține în mână o lumânare aprinsă. Când și-a dat ultima suflare
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în spatele lui. Câțiva ciobani, mirosind a țap și a lapte acru, își cufundau privirea în flacăra albă a lămpii într-un fel de năuceală sălbatică". N-am mai termina dac-am vrea să desprindem și să prezentăm curioasele acuarele: scena înmormântării care se încheie cu dansuri vesele pe muzica fluierului lui Bujor, scenele sălbatice din pădure, trecerea vadului, care pare inspirată dintr-un tablou de Grigorescu, fuga ocnașilor prin porumbul înalt și viața hoților de cai: câte motive, toate tratate sobru
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
oferit o frumoasă materie imaginației sale îndrăgostite de frumusețile grandioase ale naturii. Fiica Rinului a crescut devenind o fiică a Dunării și a Bucegilor. Ca să cităm acum numai un exemplu: frumoasa meditație pe care o constituie acest pasaj din O înmormântare în Carpați: "Ciobanii începeau să-și ducă turmele spre pășunile de la munte; mânau nesfârșite caravane de oi, cu mieii căutând sfârcurile mamelor și dulăii care veneau în urmă. Iar tinerii păstori, cu ochii negri ca mura, cu părul întunecat ca
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
orașelor. I-a făcut plăcere să observe și să descrie atelajele de bivoli, plugurile primitive, fântânile a căror cumpănă lungă brăzdează cerul, birjarii plini de fireturi, satele de țigani; iar în oraș a avut ochi numai pentru locurile pitorești, moscheile, înmormântările cu obiceiuri ciudate, cimitirele prin care se plimba visătoare, zăpada: " Se întâmplă câteodată ca viscolul să acopere locuințele joase din mahalale: până la unsprezece persoane au murit astfel într-o singură noapte la marginea Bucureștilor. Și nu rareori lupii intră în
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
afară carnavalul cuprinsese întrea‑ ga Romă, Michelangelo își dicta testamentul. Cu limbă de moarte lăsă să‑i scape ultima dorință: Trupul să‑mi fie dus la Florența, măcar mort s‑o mai văd! Către ora cinci, Michelangelo Buonarroti, muri. După înmormântare a fost depus în biserica Santa Croce lângă sarcofagul celui căruia îi știa versu‑ rile pe de rost, lângă Dante Alighieri 24. Până pe 16 februarie, a refuzat să stea la pat, iar pe 18 februarie a trecut la cele veșnice
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
fluxului psihic. Dacă există o posibilitate de afiliere a acestei rețete la proza contemporană, atunci este vorba de scrisul Gabrielei Adameșteanu (printr-o fericită întâmplare, redactorul cărții). Decesul unui pensionar oarecare - un banal Alexandru Ionescu - și circumstanțele rituale ale unei înmormântări de provincie îi prilejuiesc autoarei o incursiune în mediul amniotic al unei faune umane memorabile. Trei bătrâne - Berenice, Paula și Veronica - reconstituie din fragmente incoerente de memorie destinul lor, pe al altora și soarta unei lumi declasate. Monologul interior și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
15 mai 1962, conferința de presă în care acesta afirmă că "nu există și nu poate exista o altă Europă posibilă decît cea a statelor naționale, bineînțeles, exceptînd miturile, ficțiunile și parada" și îi tratează cu narcisism pe "apatrizi", marchează înmormîntarea definitivă a proiectului și duce imediat la retragerea miniștrilor Mișcării Republicane Populare din guvern. Această îndîrjire a poziției Franței se confirmă în anul următor prin refuzul generalului de a admite cererea de aderare la Piața Comună a Marii Britanii. Aceasta a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
averile și cu stăpânirile ei”. Doamna - cea iubitoare de curățenie - Anastasia (fiica marelui vistier Dumitru Buhuș, care fusese însurat și cu Dafina, fiica lui Ionașcu Jora, și soție, apoi, a lui Istratie Dabija)89, fiii și fetele au lipsit de la înmormântare. „Tipul nobilului medieval - scria Matei Cazacu în studiul introductiv ce preceda ediția unei Cărți de bucate din vremea lui Brâncoveanu - este un individ cu burta proeminentă, cu fălci puternice și ceafa groasă, sangvin și violent, suferind de gută, de ficat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lumea umbrelor (durerea - „dolor”, jalea, lacrimile), cu exprimări în care văduva avea apariții frecvente și impresionante, mi se pare a fi tot un semn al legăturii cu cei nevoiți să pășească „dincolo”, o legătură menținută firește de cei vii (căci înmormântarea - ca și botezul ori nunta - îngăduie expunerea privatului în public): dangătul clopotelor, lamentațiile, doliul, plângerea mortului la mormânt, sâmbătă de sâmbătă, timp de un an, bocetele, slujbele de pomenire, făcute tot în preajma mormintelor (de multe ori stipulate de cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
22 iunie; „Și pentru ce s-au crescut în casa noastră - «cocoana (fiica - un fel de „copil adoptiv”) lui Ionașa Stroviciț -, să-i facă ceva pe din haine și den argint, să-mi fie pomană] și de îndeplinirea slujbelor la înmormântare și după aceea: pogribanie, comândare, sărindare 25; uneori, cei ce se pregăteau să moară își îndemnau urmașii la măsură, în felul în care procedează, în 1799, fostul vistier Ion Otetelișanu: „Pentru sărindare și pomeniri precum va da mână-i iubitei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dincolo. Românii au arătat confiență acestui mecanism de supraveghere, acompaniere și „ghidare”, dovadă indiscutabilă a solidarității dintre cei vii și cei morți. Cantemir a scris, însă, firesc, și un capitol al X-lea din aceeași Carte a II-a - despre înmormântarea Domnilor („De exequiis principum”), descriind înmormântarea tatălui său, singura pe care a văzut-o. Personajul care ne interesează, văduva, a lipsit, căci Neculce ne prevenise că, alegându-l Domn pe Constantin Cantemir - „cu cheltuiala lui Șerban-vodă” -, boierii ținuseră cont și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mecanism de supraveghere, acompaniere și „ghidare”, dovadă indiscutabilă a solidarității dintre cei vii și cei morți. Cantemir a scris, însă, firesc, și un capitol al X-lea din aceeași Carte a II-a - despre înmormântarea Domnilor („De exequiis principum”), descriind înmormântarea tatălui său, singura pe care a văzut-o. Personajul care ne interesează, văduva, a lipsit, căci Neculce ne prevenise că, alegându-l Domn pe Constantin Cantemir - „cu cheltuiala lui Șerban-vodă” -, boierii ținuseră cont și de faptul că era că era
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acest timp el este expus sub un baldachin cu trei stâlpi, înconjurat de scaune, pe un pat de paradă, cu multe lumânări, alături de care se află o masă având pe ea mai multe psaltiri” 31, folosită - spune Neculce - și la înmormântarea lui Constantin Cantemir: „Scos-au oasele lui Cantemir-vodă boierii cei mari afară, supt cortu, în ogrăjoara cea mică la curtea domnească. Și l-au ținut trei zile, păn’ l-au grijit...”. „Grijirea” aceasta era de tip complex: veghe (lângă Voievodul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și ea manifestare publică, ultima, a magnanimității celui dispărut) „împărțindu-se săracilor carne friptă, mai cu seamă de vacă, pentru care împrejurare se taie peste cincizeci de capete de vite” 43. Niccolò Barsi era de părere că la praznicul de după înmormântare („Aici se face din nou praznic cu bărbați și femei, cu bogați și săraci, cu oameni de toate neamurile, și cheamă pe preot să blagoslovească masa”) „nu mănâncă altceva decât pește, și spun că fac acest lucru pentru a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu mănâncă altceva decât pește, și spun că fac acest lucru pentru a arăta pedepsire trupului, și de durere după cel mort; dar beau totuși vin și bere”44. Dacă reducem proporțiile și eliminăm „specificitățile” monarhice, obținem, categoric, ceremonialul unei înmormântări boierești. Iată-l descris de abia pomenitul Niccolò Barsi, pentru care priveghiul era acompaniat de sunetele feluritelor instrumente muzicale[?!]: „ei obișnuiesc să-l țină în casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este rece și este iarnă. în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu care circulă astăzi acest lexem (după DEX p. 822; pomană 1. dar, danie, ofrandă făcută cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere; 2.[în ritualul creștin] praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc [săracilor] diverse obiecte [ale mortului]: 3. parastas). Refăcând în 1683, Mănăstirea Bistrița, zidire a rudelor sale, boierii Craiovești (gest de solidarizare, de revendicare, de asociere la o glorie veche
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
p. 69. 19. Ibidem, p. 26, 35, 39, 46, 56, 69, 77, 85, 92, 96, 100, 121, 125, 132, 136, 202, 229, 230, 256, 288, 304, 330, 332, 333, 349, 355, 399, 430, 431. 20. Vezi Ernest Bernea, Moartea și înmormântarea în Gorjul de nord, București, Editura Cartea Românească, 1998, p. 91. 21. Vezi T. T. Burada, Datinile poporului român la înmormântări, Iași, 1882; Simion Florea Marian, înmormântarea la români, ediție de Ioan Șerb, București, Editura Grai și Suflet-Cultura Națională, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]