104,540 matches
-
Constantin Țoiu Dec. 1975. G.B. spre bătrînețe devine cîrcotaș, disprețuitor. El jignește cu un fel de delicatețe teatrală oamenii, cu un glas alterat de o ușoară senilizare. De exemplu, pe tînăra prozatoare D.D. o întreabă, rar, prefăcut: "Părinții dumitale... au fost... cofetari,... nu?".... "Parcă aveau..., o cofetărie... pe calea Griviței?" De față mai erau și alții. Indiscreția nu e nici măcar ironic-binevoitoare; e ceva răutăcios, doar, un fel de cruzime superioară, tipică personalităților ajunse sus pe
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
Stare potrivită atît celor neajunși, cît și celor ajunși prea repede, sus de tot. De aceea mă adresam lui întotdeauna cu dumneavoastră. Pînă într-o zi, cînd, întîlnindu-ne întîmplător în piața Amzei și folosind ca de obicei pluralul politeții, mă întrebase surprins că de cînd îl iau eu cu dumneavoastră... Îi răspunsesem că așa îi vorbisem eu de cînd ne cunoscuserăm. Nu se poate! făcuse aproape indignat. Cum să nu fi știut el?!... Ba da, îi spusesem, nu v-am tutuit
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
îi vorbisem eu de cînd ne cunoscuserăm. Nu se poate! făcuse aproape indignat. Cum să nu fi știut el?!... Ba da, îi spusesem, nu v-am tutuit niciodată. "Costică, glumești?"... Nu glumeam deloc. Și-atunci, el îmi ceruse să-l întreb ceva, de probă, dar exact, exact cum credea el, că îi spuneam tu, nu dvs. Cînd ne întîlniserăm, din întîmplare, în piața Amzei, G.B. îmi spusese, fără să-l întreb, că se ducea să se tundă. Atunci, cerîndu-mi să-i
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
Nu glumeam deloc. Și-atunci, el îmi ceruse să-l întreb ceva, de probă, dar exact, exact cum credea el, că îi spuneam tu, nu dvs. Cînd ne întîlniserăm, din întîmplare, în piața Amzei, G.B. îmi spusese, fără să-l întreb, că se ducea să se tundă. Atunci, cerîndu-mi să-i spun ceva, de probă, îl întrebasem: G., tu te duci să te tunzi?... A, nu, nu, - exclamase oripilat - exclus!... Dar cum de făcusem eu, pînă atunci, de nu-și dăduse
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
exact cum credea el, că îi spuneam tu, nu dvs. Cînd ne întîlniserăm, din întîmplare, în piața Amzei, G.B. îmi spusese, fără să-l întreb, că se ducea să se tundă. Atunci, cerîndu-mi să-i spun ceva, de probă, îl întrebasem: G., tu te duci să te tunzi?... A, nu, nu, - exclamase oripilat - exclus!... Dar cum de făcusem eu, pînă atunci, de nu-și dăduse seama că nu îl tutuiam?... Asta îl mira. Și îi dădusem, la iuțeală, cîteva exemple de
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
buba?... Buba e că nimeni nu mă mai crede cînd îi atac, și mă fac un negativist. Că ăștia , - zic ei, - chiar dacă au dreptate, nimeni nu-i crede, vorbindu-i pe ceilalți mereu numai de rău. Să redevină mazochist - mă întreabă, - ca să redevină credibil?... * Seriile de întîmplări, evenimente disparate între ele, petrecîndu-se la mari intervale de timp, dar care, cu vremea, deodată se adună, se înșiruiesc unul după altul, desființînd distanța ce le separase și care acum, întîmplările, evenimentele, succedîndu-se repede
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
care le supraveghează. Vezi întîlnirea de la filmul sovietic Călina roșie cu fata care a luat cuvîntul într-o ședință contra mea, mai demult. Acum ea este bătrînă, dar văzîndu-mă cu un rînd mai în față, mă strigă din urmă, mă întreabă de sănătate și îmi întinde mîna. Mă plăcea. I-o întind și eu, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Țin minte că înainte de a intra în sala de cinematograf cumpărasem romanul lui Paul Georgescu Înainte de tăcere. După ce văd filmul
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
nu progresează atît omul, cît limba, mai ales în situații cumplite care neapărat cer să fie numite, denumite... Stanciu Tănase, responsabilul cazanului de fabricat țuică, altul decît cel cu cada de prune puse la fermentație. Muncește ziua și noaptea. Îl întreb: - Cînd dormi? - Între timp, zice el, și mă face să rîd, replică formidabilă și ea în gura unui țăran din centrul țării... Auzi: Între timp! * Stanciu Tănase povestește cum s-a dus el la mare, la Vasile Roaită. Stă în
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
lăsară să se scalde în gîrlă, - du-te, neică, unde ți-o veni, și lasă-ne-n pace, iar bivolița, încet, sub căldura aia de iad, se duse mînată de dorul ei spre Grindași... Cotele apelor sînt ridicate. Măgălie îi întreabă pe ceilalți de ce nu li se aduce și lor pește de la București. Nu înțeleg mare lucru. E o conversație a lor, criptată parcă... De exemplu, tot Măgălie mai zice: - În Turcia a plouat. La mine, la poartă, s-a făcut
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
prea înalt el nu este, și zice: Cum, nu-l recunoașteți? Nu învățarăți, la școală, - e Mihai Viteazul, dom'le, ce nu știți? el făcu prima dată România mare. - Am auzit, zice unul, da' n-a ieșit! - Ce să iasă? întreabă învățătorul. - Asta, face celălalt, România mare. - Dacă n-a ieșit, n-a ieșit, ce e de vină el?! Toți rîseră. Asta cam așa era. Asta știau și ei de pe pielea lor. Cum, mare? Cum, adică, mare? Ce, ei nu fuseră
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
Cummings? Sigur, relativitatea unor astfel de topuri nu mai trebuie demonstrată și orice alte comentarii sînt de prisos. * O nouă "revistă săptămînală de informație", cu titlul DRUMUL TABEREI, scoate organizația de sector a PDSR. De ce o publicație de cartier?, se întreabă dl Dan Dragomir în editorial. Pentru că, în condițiile vieții moderne, se observă o tendință tot mai evidentă de separare în enclave structurate pe criterii sociale, etnice sau culturale", răspunde același. Așa o fi. Pînă una-alta, privim fotografia de pe prima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
perspectiva depunătorilor, au luat bani cu lopata și i-au dat înapoi cu lingurița. Fără doar și poate că președintele Constantinescu are un merit considerabil în numirea d-lui Mugur Isărescu ca premier independent, după două eșecuri de partid. Mă întreb însă cîți alegători vor lua în calcul acest merit, uitînd că el a venit după demisiile a doi premieri care au primit și binecuvîntarea Cotroceniului. Dacă totuși actualul guvern ar avea succese palpabile și pentru alegătorul obișnuit, acesta din urmă
Startul prezidențiabililor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16958_a_18283]
-
era atît de curat! Părul îi era pieptănat atît de neted, ochii săi străluceau atît de voioși, fața avea o expresie atît de inteligentă și plină de bunătate, cum n-am mai întîlnit decît la puțini alți copii. L-am întrebat dacă avea de gînd să se facă soldat și mi-a răspuns: da, aici trebuie să ne facem cu toții soldați, dar pot să ajung și ofițer - de-aceea vreau să învăț tot ce se poate învăța. Era ceva atît de
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
serios presupusa lui intransigență. începem să credem că justițiarul nu este cu adevărat un justițiar, ci un maniac al denigrării semenilor, că - imatur - își găsește o plăcere vinovată în scandalizarea celor din jur. Impresia este atât de puternică, încât ne întrebăm dacă nu cumva înainte de 1989, când a protestat împotriva lui Ceaușescu, Dan Petrescu a făcut-o nu ca "dizident", ci pur și simplu ca o persoană recalcitrantă, care s-ar fi răzvrătit împotriva oricărei autorități. Jos talentul! Mai mult decât
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
instaleze în psihologia lui I.D. Sîrbu, în contextul totalitarismului". Într-o scrisoare din 1947, adresată lui Ion Maxim, "intitulată în limbaj conspirativ, ca la '48, "Frate Maxim", se plîngea de cumplita lui singurătate, ca "Iov, pe o grămadă de ruine, întrebînd cerul de ce? cu ce ți-am greșit?"". Să observăm că robustul, bonomul, spiritualul autor n-avea deloc o fibră de ascet, nici o propensiune martirică, suferința fiindu-i impusă de circumstanțele neprielnice, venite în serie, care l-au determinat a-și
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
sporovăială fermecătoare între profesorul american, Adriana Babeți, Cornel Ungureanu și cinci tineri talentați, Daciana și Doru Branea, Sorin Tomuța, Ioana Copil-Popovici și Marius Lazurca. Cei opt, ca să le spun așa, vorbesc despre orice, cu vervă, sclipitoare inteligență și entuziasm: românii întreabă, Michael Heim răspunde. Dialogul lasă însă uneori loc pentru monolog, al fiecăruia (mai puțin Heim), notații de jurnal, reflecții-evocări, ca într-o piesă de teatru în care din cînd în cînd unul dintre personaje rămîne singur pe scenă, și abia
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
scenă, și abia atunci, auzindu-i doar lui gîndurile, îi înțelegi mai bine și pe ceilalți. Am citit această carte pe nerăsuflate, rîzînd, înduioșîndu-mă, concentrîndu-mă, protestînd: într-un cuvînt, am intrat în lumea ei fără să am timp a mă întreba de ce consimt atît de ușor la invitație. Poate pentru că unii dintre autori fiindu-mi cunoscuți mi se părea că îi aud și că-i văd, că disting particularitățile vocii lor, că înțeleg resorturile mai adînci ale unei întrebări, tristețea sau
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
țăranului. Vaca fu eliberată de sub sechestru și de ispravă se bucură nu numai țăranul cu pricina dar și Cilibi Moise. Și așa procedă și cu doi evrei năcăjiți, arestați ca vagabonzi și eliberați, la protestul lui, de un înalt funcționar. Întrebat dacă cei doi îi sînt rude, Cilibi Moise răspunse domnitorului în trecere pe acolo: "Cilibi Moise nu se roagă numai pentru rude, o știi tu bine... Dar ei sunt ovrei și cînd lovești un ovrei plîng toți...". Constatînd hazul și
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
ci după puterea ta". La secțiunea "Urările lui Cilibi Moise" dăm de următoarea: "Domnilor, toți anii v-am cerut în broșurile mele iertare, dacă am scris și ceva minciuni întrînsele. Estimp nu vă cer, căci am scris drept. Mă veți întreba de ce? Eu vă voi răspunde din cauza că ziua și noaptea visez drepturile confraților mei izraeliți-români". Și: "Domnilor, să mă iertați dacă v-am spus și ceva minciuni, căci Moise proorocul în cărțile sale a scris numai adevăruri și nu sunt
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Bucuroasă", spuse ea și tăie în două pîinea și le dădu lor jumătate.[...] Cînd ea termină de mîncat, piticii îi dădură o mătură și îi spuseră: "Mătură zăpada la ușa din spate". Cînd ea ieși afară, cei trei omuleți se întrebară: "Ce o să-i dăm ca să o răsplătim că a fost atît de drăguță și bună și a împărțit pîinea cu noi?" Atunci primul îi spuse: Ea va avea darul de a deveni tot mai frumoasă cu fiecare zi." Al doilea
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
înseamnă nu numai "într-un moment neprecizat din intervalul...", ci și "parcă", "cred", "nu sînt sigur". Investigația formelor impreciziei nu e cu totul inocentă: oricît ar fi de riscante speculațiile extralingvistice, tentația lor e mare. Nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură multiplicarea formelor vagi e o tendință a limbii sau a uzului, o trăsătură structurală sau una culturală. De la ipotezele pragmatice, sociolingvistice sau cognitive se poate ajunge chiar la clișeele "etnice" (scepticism oriental, relativism temporal, strategii de apărare, ieșire din
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
și ale narațiunii: o femeie își spune povestea în fața unui cor de femei. Manuela e și ea foarte interesată de film. Esteban: Nu ți-ar plăcea să fii actriță? Manuela: M-am chinuit destul pînă să ajung infirmieră. De ce mă întrebi asta? Esteban: Dacă ai fi actriță, aș scrie roluri pentru tine. Manuela (recunoaște): Cînd eram foarte tînără, am jucat într-o trupă de amatori. Și nu mă descurcam prost. Trebuie să mai am o fotografie... Esteban (foarte interesat): Da? Aș
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
noii lumi, mimând cu convingere idioțenia, prostia, grobianismul și vulgaritatea. Astăzi, lucrurile stau, au intrat în matcă. Astăzi, marea majoritate a "reporterilor" sunt la fel de idioți ca și cititorul căruia i se adresează. Astăzi, pentru a deveni ziarist nu te mai întreabă nimeni dacă știi citi și scrie. Astăzi, e suficient s-o concurezi la dimensiuni pe Claudia Schiffer și să pășești spre interlocutor cu aerul de vampă intelectuală al lui Cindy Crawford. Din acest motiv, conferințele de presă au ceva din
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
sărbătoresc al unui nou și optimist început! Arestările de carnaval ale mega-escrocilor, aparițiile și disparițiile miraculoase ale suspecților sunt evenimente mai banale decât buletinul meteorologic. Mediatizați până la sufocare, marii hoți ai României au devenit adevărate vedete naționale. Unul dintre ei, întrebat de un reporter cum de-l întâlnește iarăși la Parchetul General a răspuns nonșalant: Pentru că-mi place arhitectura clădirii!" Putregaiul adunat vreme de zece ani peste gunoaiele mustinde, aglomerate jumătate de secol în România, duhnesc pestilențial, dar asta nu impresionează
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
Pe ultimele pagini ne-a atras atenția un interviu luat de Ion Mureșan lui André Velter, poet laureat cu numeroase premii franceze, realizator de emisiuni dedicate poeziei la France Culture, coordonatorul colecției "Poésie Gallimard", autor de cronici în "Le Monde". Întrebat dacă există ierarhii poetice în Franța, cel supranumit Monsieur Poésie răspunde: Există întotdeauna ierarhii, care se stabilesc în funcție de raporturile de forțe, de poziția de putere, de talent. Obiectiv vorbind, alegerea se face dintre poeții publicați la marile edituri, edituri la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]