5,437 matches
-
de-un soldat beat noaptea la „Revoluție“ și, ceea ce părea de necrezut, scăpase aproape nevătămată. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că războiul, de fapt, se poartă din interior. Dintr-un motiv doar de ei știut, locatarii se întreceau în a-și sabota propriul habitat. Bătrâna de la 3 deșerta mâncarea direct în closet, transformând băile etajelor inferioare în delicioase săli de prezentare a vinetelor, conopidei și verzei dulci. Nepoata ei de la demisol bombarda holul cu semințe și chiștoace. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mihai (numele de familie contau mai puțin; probabil de-aceea cronicarul nici nu le menționa). Ștefan și Matei cooperaseră, cu oarece succes, la păstrarea independenței și la arestarea vărului Vlad, care îi cam necăjea pe turci (astăzi, toți trei se întreceau pe statui și-n nume de străzi); recent, deasupra numelor apăruse și-o poză, cănită respectuos de comuniști. Vasile Roaită privea bărbătește spre sirena de care trebuia să se-agațe, înainte să fie ciuruit de jandarmi. Iar Filimon Sârbu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la dispecerat!“ Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, înainte să leșin. Despre leșin v-aș putea spune multe, aș avea și răbdarea și priceperea să povestesc. Ținusem un curs la Litere despre istoria leșinului, literatura națională se întrecea în kere, duduci și zambile gata să dea ochii peste cap și să se răstoarne cu umbrelele rochiilor desfăcute în sus. Cel puțin în secolul 19, era prăpăd, nu deschideai o carte fără să-ți cadă una în brațe, jurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încoace, să li se dea vreun răspuns. Și tot așa, în fiecare an. O mână spăla pe alta, ca-n filmele cu mafioți. Nu puteau să aibă pretenții să-ți faci treaba bine, la ce bani îți dădeau. Țara oricum întrecuse măsura, își bătuse prea multă vreme joc de noi, păcălindu-ne cu vorbe mari: „demnitate“, „patriotism“, „deontologie profesională“ (asta din urmă suna ca la dentist). Te durea-n cot de toate astea, când puneai acasă bancnotele în plicuri, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puțin mai târziu), creierele lor fuseseră deja atașate la bucățile de carne din pantalon: prematur, inutil, zgândărindu-le ca pe niște gângănii adormite. Se stabilise o relație, o plăcere teoretică, pe care, deși n-o conștientizau, fiecare dintre băieți se întrecea în a și-o exprima. Totul s-a terminat scurt și neconcludent, la fel cum începuse: „Gata, băi, jos labele de pe gagică-mea!“ Existau câteva dubii (nu se zărea nici o femeie în poză, cu-atât mai puțin vreo „gagică“ de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cea mai stilată și originală, deși nu scutită de contradicții lăuntrice și ocluziuni intestine (vezi Muscă, 1996, pp. 33-36), doctrină identitară a duhului românesc. Lucian Blaga rămâne vioara întâi într-un concert al românismului în care cugetătorii specificului național se întreceau în acte de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar de pe portativul raționalismului fie acesta chiar și "ecstatic" pentru a interpreta o partitură din care răzbăteau sunetele "apriorismului românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat legitimitatea politică necesară pentru a-i permite ulterior să își construiască unul dintre cele mai elaborate culturi ale personalității din istoria recentă a umanității, întrecut probabil doar de cultul lui Mao și cel al lui Kim Ir-sen. Doar că puțin după moartea sa, survenită în 1953, noul lider sovietic, în persoana lui Nikita Hrușciov, a denunțat furibund cultul personalității în celebrul său discurs "secret" rostit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
superioritatea între ceilalți. Comparația pe care Kant o face, în acest sens, între oameni și copaci este cât se poate de nimerita: Așa cum copacii unei păduri, tocmai pentru că fiecare încearcă să-i ia celuilalt aerul și soarele, caută să se întreacă în înălțime ridicându-se astfel frumoși și drepți, în timp ce aceia care cresc în libertate și separați de ceilalți își întind ramurile capricios, sfârșind atrofiați, strâmbi și încovoiați, tot astfel cultură și arta care împodobesc omenirea, ca și cea mai frumoasă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
zicem; nici măcar un scandal mare nu putea provoca, pentru că în orice clipă putea fi pusă la punct. Însă toate acestea erau valabile numai în cazul când Nastasia Filippovna s-ar fi decis să acționeze așa cum se acționează de obicei, adică neîntrecând măsura într-un mod prea excentric. Dar tocmai aici i-a fost lui Toțki de folos ochiul experimentat: a izbutit să-și dea seama că și Nastasia Filippovna înțelegea foarte bine cât de inofensivă e în sens juridic, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și-o smuci o dată, încă o dată, din răsputeri, însă nu se mai putu abține și, pe neașteptate, își scuipă fratele în obraz. — Așa fată zic și eu! strigă Nastasia Filippovna. Bravo, Ptițân, te felicit! Ganea văzu negru înaintea ochilor și, întrecând orice măsură, ridică mâna ca s-o lovească pe soră-sa. Negreșit, ar fi lovit-o peste față. Însă, brusc, o altă mână o opri din zbor pe a lui Ganea. Între acesta și sora lui apăruse prințul. — Gata, ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe dinafară și vor să pară onestitatea întruchipată numai pentru că au caleașcă proprie. Și-s destui cei cu caleașcă... Și prin ce mijloace... Într-un cuvânt, Ferdâșcenko nu mai rezista deloc și se întărâtase brusc, uitând chiar de toate și întrecând orice măsură; până și fața i se schimonosise. Oricât ar părea de ciudat, se poate să se fi așteptat la cu totul altfel de succes de pe urma celor povestite. Asemenea „gafe“ de prost-gust și această „lăudăroșenie de tip special“, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Sau câte unul înfășoară biciul în mătase, îl înțepenește și pe la spate, ca unui berbec, îi taie beregata celui mai bun prieten, cum am citit nu de mult. Da, mare nerușinat mai ești! Și eu sunt nerușinată, dar tu mă întreci. Ca să nu mai zic nimic de cel cu buchetele... Nu vă mai recunosc, Nastasia Filippovna! exclamă generalul, plesnindu-și palmele a sinceră dezolare. Dumneavoastră, atât de delicată, cu idei atât de inteligente și - uite! Ce limbaj! Ce stil! — Acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în brațe. Lebedev, care se învârtea pe lângă scaune și habar n-avea ce să facă, deși nici să plece tare n-ar fi vrut, se repezi deodată la Vera, dădu din mâini spre ea, alungând-o de pe terasă, și chiar, întrecând măsura, bătu din picior. — E nebun? adăugă deodată generăleasa. — Nu, e... — Beat, poate? Nu-i frumoasă societatea în care te învârtești, i-o reteză ea, învăluindu-i cu privirea și pe ceilalți musafiri. Dar ce fată drăguță! Cine-i? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cunosc eu treburile, încă se mai agita generalul. — Dar cum să-mi inspectez moșiile? Chiar dumneavoastră m-ați sfătuit; pe deasupra, vreau și să călătoresc în străinătate... De altminteri, schimbară curând subiectul; însă, după cum remarcă prințul, neliniștea deosebită, care persista încă, întrecea totuși măsura, semn că aici exista cu siguranță ceva neobișnuit. — Deci „cavalerul sărman“ a intrat iarăși în scenă? întrebă Evgheni Pavlovici, apropiindu-se de Aglaia. Spre marea surprindere a prințului, fata îi aruncă o privire nedumerită, întrebătoare, ca și cum i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca un maestru; de-acum Aglaia se ținea de potlogării, schimba cărțile, fura în văzul tuturor levatele, și totuși el o lăsa de fiecare dată „popa prostu’“, de cinci ori la rând. Aglaia s-a înfuriat amarnic, încât chiar a întrecut măsura: i-a spus prințului atâtea vorbe usturătoare și obraznice, încât el încetase să mai râdă; și s-a făcut palid de tot la față când ea i-a spus, în cele din urmă, că „piciorul ei nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mijloc cari să motiveze participarea tuturor la lupta electorală? Nu. vedem partidul guvernamental desfăcut în grupuri de ambițioși, cari, încetînd de mult de-a mai viza la realizarea principiilor și nefiind capabile de a organiza ceva solid și stabil, se întrec pur și simplu în vânătoarea foloaselor materiale pe cari le dă puterea? Nu vedem că partidul roșu, departe de-a fi numai un partid recrutat din deosebite clase ale societății române, formează el însuși o clasă deosebită, a căreia meserie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din totalitatea sudorii comune, din averea publică, o parte mare fără nici o compensație, fără nici un contraserviciu, ca postulanții și cumularzii; ambițiosul, din contra, e în credința fermă că serviciile pe cari le-ar da el națiunii ar fi echivalente, ar întrece chiar cheltuiala comună. Eroare poate, dar o eroare cel puțin demnă de-un om. Voi nu aveți onoarea de-a vă înșela, voi știți foarte bine că serviciile ce le aduceți societății nu fac doi bani, de vreme ce se soldează cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
unei țări, banul perceput nu e aproape de nici un folos economic pentru popor. În unele din statele apusene vedem în adevăr bugete foarte mari, dar serviciile pe cari statul le aduce în schimb cu banul contribuabilului sunt nu numai echivalente, ci întrec cheltuiala făcută. Prin sumele ce le consumă mecanismul statului se înlătură piedicile ce se opun producțiunii și schimbului; prin cheltuielile făcute i se ușurează oricărui producător condițiile în cari muncește, încît producțiunea crește în proporție cu cheltuielile statului și viceversa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a rezolva o cestiune atât de arzătoare ca aceea a naturalizării izraeliților, impusă de Congresul de la Berlin. Nu întotdeauna, chiar cu fericita invențiune a influenții electorale, se obține o adunare de oameni a căror ambițiune și ușurință să nu fie întrecută decât prin devotamentul lor fără margini către d. Rosetti și nepăsarea lor în ceea ce privește viitorul acestei sărmane țări. Să ne fie permis să conchidem zicând că cu întristare vedem cele ce se petrec, căci nu numai că sunt precedente nenorocite pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
plătiți indolența autorilor voștri de acum 30 ani; ca să răsplătiți osanalele cântate pe altarul bugetului acoperit cu fițuici emise pe termen fix și perpetuate în urmă ad infinitum de cei ce siliți erau în situațiuni să arate că evaluările înflate întrec c-o pătrime încasările, iar în ziare înălțau până la ceruri prosperitatea financiară. Dacă de mizeriele acestea ar fi suferit numai predecesorii noștri ne-am mulțămi să controlăm că a fost un timp când tributul turcesc [î]și schimbase numele, dar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca serbările naționale sunt unul din cele mai puternice mijloace de educațiune! Toate acestea nu ne dau oare portretul fidel al roșilor noștri? Acești saltimbanci oportuniști una strigă și alta fac! Și apoi în orice creațiuni pe dos ale lor întrec pe toți demagogii din lume, atât în forma bizantină pretinsă liberală cât și în fondul [ei]. {EminescuOpXII 237} În genere, să nu uite niciodată, nu roșii, cari n-au ce uita, dar românii, că: ceea ce poate fi bun pe țărmii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
drepturile stipulate prin tractatul de comerț. În școli s-au introdus carte cari semnalează pretențiile României asupra unor întinderi mari din teritoriul unguresc. Sub ochii guvernului român se întrețin legături trădătoare cu valahii din Transilvania, iar urmările acestor agitațiuni sunt întrecute numai prin nerușinarea cu care se tăgăduiesc. Pentru a încorona toate acestea se întreprinde o primblare militară peste graniță, desigur numai cu intenția de-a demonstra pipăit conaționalilor valahi din Transilvania cât de nelimitată e puterea regelui Carol. Se poate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nostru om de stat când, cu totul desprins, cu totul neatârnat și cu totul neinfluințat de sferele și ideile oficiale, pășește ca om privat pe terenul politicei esterioare ar putea să le pară multora nenatural, ca și când un soare suplementar ar întrece cu lumina lui pe adevăratul soare. Activitatea ministrului de esterne e foarte puțin zgomotoasă și nu se manifestă în mari efecte; baronul Haymerle merge liniștit căile sale; succesele și insuccesele sale nu au gură mare. Când apare în scenă figura
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
În una din aceste conversații se vorbea de d. Gambetta. La auzirea acestui nume cancelarul exclamă: - Gambetta? lată un om pe care aș voi să-l văz înainte de-a muri. Orice s-a zice, e un om foarte remarcabil. Întrece c-un cap pe toți compatrioții lui. E un fermecător, se zice; cu toate acestea fermecătorii n-ar fi mari oameni de stat după cum se crede. - D. Thiers mi-a spus într-o zi, replică d. de Blowitz, că și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se realizează mai repede de cum ar fi putut-o prevedea pesimiștii chiar. Cancelarul, rostindu-se precum am spus mai sus, a recunoscut cu întristare că problema de-a duce poporul cel german daca nu la unire, cel puțin la concordie, întrece puterile sale, deși pentru acest scop a lucrat toată viața. Nu s-ar gândi de-a se retrage de la continuarea acestei opere dac' ar fi mai tânăr cu câțiva ani și mai cu putere, ca după sfârșitul războiului franco-german, sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]