16,607 matches
-
confesiuni catalogate de regimul comunist drept dispozitive de propagandă ale sistemului occidental, dar și sub aspectul lor material cu formă simbolică de recompensă. Astfel, Sfântul Sinod anunța prin glasul patriarhului Justinian că se hotărâse echivalarea salariilor preoților cu cele ale învățătorilor și profesorilor, în funcție de pregătirea și examenele susținute de fiecare preot în parte, proces în care cursurile de îndrumare jucau rolul de etapă de trecere de la o categorie inferioară de salarizare către o etapă superioară 70. Aceasta măsură era destinată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
12. În Vechiul Regat, propaganda pe tema constituirii unui partid țărănesc a început să se desfășoare în ultimele două decenii ale veacului XIX. Aici, ideea creării unei astfel de formațiuni politice a fost lansată pentru prima dată în 1882 de învățătorul argeșean C. Dobrescu-Argeș, cu prilejul unui banchet organizat de un oarecare Dincă Schileru, în comuna Bălteni, județul Gorj. Propunerea de a întemeia o „partidă țărănească“ a fost pusă în practică odată cu organizarea, în același an, a unui congres al țăranilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
l-a difuzat în toate satele 14. Bazele ideologiei țărăniste din România au fost puse în prima decadă a secolului XX, însă Partidul Țărănesc s-a constituit abia după încheierea primului război mondial, la 5/18 decembrie 1918, din inițiativa învățătorului Ion Mihalache, el însuși de origine țărănească 15. Ideologia mișcării s-a inspirat în • David Mitrany, The Land & the Peasant in Rumania. The War and Agrarian Reform (1917-21), New York, 1968, p. 537. • Ibidem. 12 Ibidem, p. 538, 540-541. • Vezi Traian
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bălți). Fost membru în Sfatul Țării. A fost arestat pe 23 iulie 1940 (Colesnic, Sfatul Țării, p. 190). • Născut în 1880 în satul Dănceni (Chișinău). Absolvent al Academiei Teologice din Kiev, a fost ales deputat în Sfatul Țării din partea Uniunii Învățătorilor Moldoveni. În 1926 a fost ales deputat în Parlamentul român din partea Partidului Poporului (Colesnic, Sfatul Țării, p. 218; Postică, Deputații Sfatului Țării, p. 92-98). • Născut în 1883 în satul Zgărdești (Bălți). A fost Director General pentru agricultură în Republica Democratică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Oprițescu, originar din județul Mehedinți, a devenit liderul efectiv al grupului. Acesta era format din: Ion Huțan și Ion Pavel, ambii studenți din Bucovina, Nicolae Anghelache, student, Mircea Bencescu, Gh. Ionescu, Ion Bănică, Nicolae Tărăsescu, din comuna Oteșani, județul Vâlcea, învățătorul Constantin Văduva, din comuna Cârstănești, județul Vâlcea, David Petrescu, din județul Romanați, Copilu (nume incomplet), din județul Mehedinți 14. Din grup au mai făcut parte: Mișu Oprițoiu, Gh. Popescu, Constantin Nicolae, Oprea Penciu, Gh. Șitoianu și Ion Teodorescu 15. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ciuruiți de gloanțe. Nici unul dintre cei care au ripostat la atacurile securiștilor nu a scăpat cu viață. Cei din a doua peșteră au primit ordin de retragere; unii dintre ei au considerat că era prea târziu, alții au murit luptând. Învățătorul Constantin Văduva a încercat să se sinucidă, dar probabil datorită faptului că i-a tremurat mâna glontele a alunecat pe țeastă, provocându-i o rană care a fost vizibilă mulți ani după aceea 45. Ion Huțan, Nicolae Angheluș, Nicolae Bencescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unde au fost îngropați cei zece morți: fie locul nu se cunoaște, fie se găsesc în cimitirul din Bistrița 51. Securitatea a reușit să aresteze în munți, pe loc ori după câteva ore sau zile de căutare, pe: Constantin Văduva, învățător din comuna Cârstănești, Vâlcea; Nicolae Constantin, comerciant, originar din Ogrezeni, Ilfov (rănit); Gheorghe Sitoianu, originar din Drăgășani-Sutești, Vâlcea; Lili Gh. Ionescu, student din Pașcani; Ion Pavel, din Bucovina; David Petrescu, din Romanați (se pare rănit); Copilu, din Mehedinți 52. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a Tribunalului Militar Craiova au fost condamnate mai multe persoane. Pentru maiorul Crețu din Slatina și pentru locotenentul Simescu din Piatra-Olt s-a cerut pedeapsa cu moartea, dar au primit în cele din urmă 12 ani temniță grea. Și pentru învățătorul Constantin Văduva și Nicolae Tărăsescu din Oteșani, județul Vâlcea, s-a cerut condamnarea la moarte, dar au fost condamnați la 18 ani temniță grea. Alți partizani au primit condamnări de câte 12 ani: tehnicianul Sergiu Popescu din București, moșierul Predescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ascunse 2.000 de monede de aur („cocoșei“), pe care Securitatea i-a identificat mai apoi. Soția lui a fost evacuată din casă, fără a se întocmi vreun act, nici pentru aur și nici pentru bunurile rămase în gospodărie 86. Învățătorul Constantin Văduva a fost condamnat la 18 ani temniță grea și avea să muncească la minele de plumb de la Cavnic. A fost eliberat abia în 1964; nu a mai fost însă niciodată angajat în învățământ, fiind nevoit să lucreze în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iulie, București, 1956; An de școală, București, 1957; Lala, București, 1957; S-a-ntors Achim, București, 1957; Drumul trece prin pădure, pref. Cezar Drăgoi, București, 1960; Călător pe întinsul patriei, București, 1960; Balul intelectualilor, București, 1961; Itinerar neobișnuit, București, 1962; Însemnările unui învățător, București, 1963; Septembrie pe Crișuri, București, 1963; Moștenirea, București, 1964; Servieta Eleonorei, București, 1964; Salcia supărată, București, 1965; Sub cerul toamnei de atunci, București, 1965; Cuib cu viespi, București, 1966; Penumbre, București, 1969; Nu e senină dimineața, București, 1970; Cheia
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
1961, 25; Eugen Luca, „Balul intelectualilor” sau Procesul spiritului mic-burghez, VR, 1961, 7; Nicolae Manolescu, „Zile de iulie”, CNT, 1962, 14; Virgil Ardeleanu, „Zile de iulie”, ST, 1962, 3; Dumitru Solomon, „Itinerar neobișnuit”, GL, 1962, 21; Camil Baltazar, „Însemnările unui învățător”, GL, 1963, 10; Valeriu Cristea, „Septembrie pe Crișuri”, GL, 1964, 14; Constantin Cubleșan, „Moștenirea”, TR, 1965, 10; Valeriu Cristea, „Moștenirea”, GL, 1965, 14; Ardeleanu, Însemnări, 220-224; Mircea Iorgulescu, Cronica reeditărilor. „Balul intelectualilor”, ARG, 1971, 11; Sorin Titel, „Cheia de fa
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
de poeme (Vitrina cu păpuși de porțelan ). Între 1943 și 1946 face Școala de Ofițeri, fiind lăsat la vatră cu gradul de sublocotenent. Se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București, dar o abandonează. Lucrează o vreme ca învățător. Între 1946 și 1951 este redactor la ziarul județean din Târgu Mureș. În 1951 și 1952 urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Debutează editorial în 1952, cu povestirea Într-o gară, într-un volum ce cuprindea și povestirea
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
și tineret” și sub aceeași conducere, dar cu un comitet de redacție compus din C. Rădulescu-Motru, Victor Eftimiu, Eugen Boureanul, G.M. Vlădescu, C. Angelescu, Marin Sulică. Un nou articol-program face apel la micii cititori și la părinții lor, precum și la învățători, să sprijine revista. În ciuda optimismului lui G. Filip și în pofida unui comitet de redacție atât de prestigios, L. c. își încetează apariția după un număr. V.T.
LUMEA COPIILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287880_a_289209]
-
13 decembrie 1892. G.p. continuă, fără deosebiri de program, de conținut sau de componență redacțională, gazeta „Timișana”, condusă tot de Teodor V. Păcățian, editor, director și redactor responsabil. Este o publicație care se adresează în primul rând intelectualilor de la sate, învățători și preoți, evitând o angajare fermă în luptele politice, fapt care i-a atras reproșurile redactorilor de la „Tribuna” din Sibiu. Din anul 1888 și până în 1890 gazeta a fost redactată de Nicolae Coșariu, iar din 1891 de George Ardelean. G.p.
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
GEORGESCU, N.[icolae] (6.IX.1950, Jupânești, j. Argeș), critic și istoric literar. Este al cincilea copil al Filofteii și al lui Cicerone Georgescu, învățători. După ce a absolvit Facultatea de Limbi Clasice a Universității din București, a fost profesor la țară, bibliotecar în București, la Biblioteca Academiei, redactor la revista „Luceafărul”. Debutează în „Luceafărul” (1980) și colaborează cu studii de istorie literară la „Caietele Mihai
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
GHERGHINESCU-VANIA, D.[umitru] (12.XI.1900, Cârceni, j. Mehedinți - 5.X.1971, Brașov), poet. Este fiul Elenei și al lui Constantin Gherghinescu, învățător. A urmat Liceul „Traian” din Turnu Severin. După studii de drept în București (licența în 1925), este magistrat la Sighișoara, judecător la Târgu Mureș, Agnita, Arad. În Brașov, unde se stabilește, va fi consilier juridic, procuror, șef al notariatului și
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
Mehedinți - 2.II.1992, Bistrița, j. Mehedinți), folclorist. Este fiul Alexandrei (n. Gămănescu) și al lui Nicolae Dumitrescu. Urmează un an la Liceul „Traian” din Turnu Severin, apoi va absolvi Seminarul „Sf. Nicolae” de la Bistrița, județul Vâlcea (1916). Devine inițial învățător suplinitor la Bistrița, județul Mehedinți, învățător la Cârjei, pentru ca în final să se stabilească în comuna natală, unde va fi preot (hirotonit în 1922). Prin dârzenie, tenacitate, și-a înzestrat localitatea, într-un avânt înrudit cu spiritul acțiunilor lui Spiru
DUMITRESCU-BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
Mehedinți), folclorist. Este fiul Alexandrei (n. Gămănescu) și al lui Nicolae Dumitrescu. Urmează un an la Liceul „Traian” din Turnu Severin, apoi va absolvi Seminarul „Sf. Nicolae” de la Bistrița, județul Vâlcea (1916). Devine inițial învățător suplinitor la Bistrița, județul Mehedinți, învățător la Cârjei, pentru ca în final să se stabilească în comuna natală, unde va fi preot (hirotonit în 1922). Prin dârzenie, tenacitate, și-a înzestrat localitatea, într-un avânt înrudit cu spiritul acțiunilor lui Spiru Haret, cu casă de citire, cămin
DUMITRESCU-BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
localitatea sa mehedințeană „un templu al culturii, al folclorului, al istoriei naționale” (Gh. Bulgăr). „Izvorașul”, revistă de muzică, artă și folclor, apărută în aproape o mie de numere, a fost primită cu interes nu doar de colecționarii de folclor, cei mai mulți învățători și preoți, ci și de personalități precum Simion Mehedinți, George Enescu, N. Iorga, I. G. Duca, D. Cuclin, Ion Bianu, Gh. Murgoci, N. Cartojan, V. Pârvan, G. Țițeica, Octavian Goga, I.-A. Candrea, D. Gusti, M. Dragomirescu, G. Murnu, P.
DUMITRESCU-BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
de autoare. D. colaborează cu proză și articole la ,,La Revue roumaine”, ,,Éclair des Balkans”, ,,Lumina”, ,,Ideea europeană”, ,,Convorbiri literare”, ,,Dimineața”, ,,Lamura”, ,,Calendarul povestirii”, ,,Cugetul românesc”, ,,Tribuna nouă”, ,,Căminul”, ,,Orizontul” ș.a. A tradus din scrierile lui Krishnamurti cartea La picioarele învățătorului (1924). La întoarcerea din India, unde participase la un congres de teosofie și unde îl cunoscuse pe Krishnamurti, se îmbolnăvește pe vas și moare într-un spital din Port Said. Notele din această ultimă călătorie apar postum, sub titlul Pe
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
1920; ed. îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1970; Ceasuri sfinte, București, 1921; Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori, București, 1927; Cartea îngerilor. Ceasuri sfinte, îngr. Nicoleta Gheorghe, pref. Emanoil Bucuța, București, 2002. Traduceri: Alcyon (Krishnamurti), La picioarele învățătorului, București, 1924. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 429-431; C. Ș. Făgețel, Credințe literare, Craiova, 1913, 113-118; Dragomirescu, Scrieri, 187; Mihail Iorgulescu, „Cartea munților” de Bucura Dumbravă, SBR, 1920, 9; Gala Galaction, „Tudor Vladimirescu”, „Tribuna nouă”, 1924, 48; Perpessicius, Opere, IX, 238-240
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
DRAGOMIRESCU, Mihail (22.III.1868, Cucuieți-Plătărești, j. Ilfov - 25.XI.1942, București), estetician, teoretician și critic literar. A fost căsătorit cu Laura Dragomirescu, traducătoare. Fiu al învățătorului Moise Dragomirescu, D. și-a făcut studiile liceale la București, urmând primele două clase la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr”, iar clasele următoare la „Sf. Sava”, absolvind în 1889. Își ia licența la Facultatea de Filosofie și Litere din București (1892) cu
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
tânăr medic (Vladimir), „romanul” Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936) inspiră mai adesea comentarii ce-și caută premisa în datele psihanalizei și în complexul freudian schițat (de unde însă și vulgarizări, aserțiuni riscate ori superflue). Decepția trăită de Antim, inadaptat învățător de țară, la vestea nașterii unei copile ce pare să uzurpe locul fiului dorit, e o „figură” epică tranșantă, comună și mentalității maniheice a basmului - lume a absurdului naiv. Reacția frustrărilor în lanț pornește de aici. Gelia trece prin copilărie
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
FIRAN, Florea (4.X.1933, Giubega, j.Dolj), istoric literar. Este fiul Mariei (n. Dudău) și al lui Ion Firan, țărani. Urmează Școala Normală de Învățători din Deva (1945-1952), apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, pe care o va absolvi în 1965. În 1976 își ia doctoratul în filologie cu teza Presa literară craioveană. 1838-1975. Între 1968 și 1977 este inspector
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
FOAIA DIECESANĂ, revistă apărută la Caransebeș, săptămânal, între 1886 și 1939, ca organ al Eparhiei Greco-Ortodoxe Române a Caransebeșului; s-a aflat sub tutela episcopului Ioan Popasu până la moartea acestuia, în 1889. Publicația, de format carte, se adresează preoților, învățătorilor, studenților și altor intelectuali, militând pentru propășirea culturii naționale sub semnul Bisericii. Articolele de fond dezbat probleme ale istoriei românilor și ale istoriei Bisericii Ortodoxe, precum și situația învățământului românesc și a culturii naționale, mai ales în Transilvania și în Banat
FOAIA DIECESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]