4,376 matches
-
crește pasăre cu brațele mereu deschise spre cerul aninat de pod ne trezim într-un pat vine des fără s-o cheme cineva și fumează dezbrăcată înaintea mea tace nu pentru că stă lângă mine bem ceai fără zahăr și jucăm șah ardem fotografii: ea, eu, pe alocuri noi la un moment nici nu mai vreau să merg așa îmi ești frumoaso, trișezi! uneori plecăm sus pe acoperișuri ascultăm visuri străine le prindem în borcan ca pe fluturi și le privim pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
voi ieși din mine ca apa din albie mă voi revărsa peste crăpăturile uscate ale pământului totul pare să fie pregătit nu protestez încă trăiesc printre oameni locația îmi priește femeile îmi fac cu mâna din când în când joc șah negrul câștigă mereu e o chestie de timp (moartea -singura monedă de schimb între mine și Dumnezeu...) între mine și cer e o umbră nici nu știu dacă numele meu e teodor dume și dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Urmează un fel de călătorie inițiatică într-un spațiu analog oarecum "țării minunilor" descoperită de Alice. Povestitorul găsește acolo întreaga faună a poveștilor care îl încântau în copilărie. Singur sau însoțit de amică, el trece pe lângă casa Zmeului, care joacă șah cu Priculiciul, contemplă dansul în iarbă al Ielelor, află lucruri noi despre Hinchipun, spiridușul șchiop, despre Vampir, Strigoi, despre Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă, alura ei de copil. Doar genunchii se văd proeminenți, picioarele sprintene și suave în prim-plan, sau depărtându-se. Nu mă observă. Zmeul Zmeilor e la o partidă de șah cu Priculiciul. I se spune Zmeul Zmeilor, pentru că e singurul zmeu care a mai rămas. E slab și pipernicit, totuși, în micimea lui, simți că este vorba despre un zmeu. Pentru că arată la fel cum și l-ar reprezenta orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în fapt, Zmeul este într-adevăr foarte puternic și, în principiu, și destul de inteligent. De când a intrat în modernitate, citește cu regularitate "Magazinul istoric" și mă provoacă la discuții principiale despre fenomenul istoric. Nu numai că joacă un fel de șah, dar pricepe de multe ori și ce citește. Pe măsură ce și-a dezvoltat creierul, s-a micit tot mai mult și a pierdut din ferocitate. La asfințit seismograful înregistrează cutremure tot mai slabe pe scara Richter când Zmeul calcă prin rezervație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ținut să locuiască alături de Zmeul Zmeilor, deși nu-l întâlnește niciodată, ea fiind atât de matinală, în timp ce Zmeul doarme foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de șah cu Priculiciul. Zâna Zorilor, Eos după strămoașa sa elină, iese în fiecare dimineață înainte de arătarea soarelui, doar ce se crapă de ziuă, cu o crenguță de liliac sau de alte plante mirositoare. Oricine e atins de crenguța ei, se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
totul va fi doar întîmplare, hazard, noroc. Uită-te și tu cu cine voi fi nevoit să mă aliez, în cine trebuie să am încredere, cu cine trebuie să bat palma, se plînge. Pătrățelele lucioase prind conturul unei table de șah zidite în perete pe suprafața căreia, sfidînd gravitația, pioni, nebuni, regi și regine își dispută teritoriile. Doi, trei, patru, ef, ghe, haș, s-ar putea totuși ca mica mea strategie să fie etichetată ca fiind cel mai diabolic plan din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care s-au perindat de-a lungul vremii: Secretariatul Ministerului de Interne, Ministerul Apărării, Ambasada României la Washington, SIE, Marele Stat-Major, și așa mai departe. Mă opresc aici, dacă nu mă înșală memoria, căzusem de acord asupra unei partide de șah, în care identitatea pieselor contează mai puțin decît veleitățile lor de mișcare. Paradoxal, dar frica este și motivul pentru care ai închis în atîtea rînduri ochii la diferite năzbîtii pe care ți le raportau unul și altul, și nu toleranța
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puținii care au reușit să supraviețuiască printre gunoaiele și scursorile din țara asta, care nu sînt deloc puține. Și chiar dacă în cele din urmă te-ai dat bătut, poți spune că i-ai ținut o bună bucată de vreme în șah. Trebuie să recunosc că le-ai dat mult de furcă nenorociților care ți au vrut răul o viață întreagă. E și asta un fel de răzbunare și măiestrie, să știi cum să-i înghesui pe toți într-un dulap ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
câteva ore. II. Caiet cu vise și Însemnări 1. „Vis cu teckel. A intrat În frizeria veche din centru. Lucru de mirare căci fusese demolată demult. A spus bună seara. Nu i-a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mirare căci fusese demolată demult. A spus bună seara. Nu i-a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o vitrină o sticlă cu spirt medicinal și un tampon de vată. Genunchiul fetei sângera și domnul Cioia se bucura să Îl poată atinge. Tot el l-a Întrebat pe Petru: ce vrei, Petre? Să mă tund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
birou În camera de zi În care focul ardea de dis-de-dimineață, dacă nu cumva chiar de azi-noapte. Terasa acoperită a cabanei fusese cândva, În după amiezile lungi și călduroase de vară dar și În cele ploioase, gazda nesfârșitelor partide de șah dintre Coriolan și Grațian. Acesta devenise un adversar de temut pentru toți șahiștii amatori În trecere pe acolo, mai ales după ce căzuse la examenul de admitere la regie. Câștiga cu o asemenea viteză și cruzime partidele, Încât toată lumea se Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Zoli Ivansuc, Marcu, Mateianu. Ce vremuri, ce fotbaliști! Și ce deschidere În '64, odată cu nașterea sa. O deschidere care nu a ținut cine știe cât și care nici nu a dus prea departe. Cel puțin așa părea tuturor celor ce jucau șah În grădina lor după Tezele din iulie. Suta de lei pe care Grațian i-o fluturase puțin mai devreme pe sub nas era jumătate din drepturile de autor. Dacă apa ar fi țâșnit cu mai multă putere prin gura peștelui, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mâine”. De bucurie, Îi venea să sărute cele două baloturi lungite În mijlocul holului ca două foci anesteziate și suflate cu vopsea pentru un spot publicitar al firmei Köber: Cu Köber până la Cercul Polar. 34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să le mai calce pragul. Chiar pensia le era Înmânată la poartă. Doamna Moduna regreta firea ranchiunoasă a poștașului, dar nici nu se străduia să i-o schimbe. Era oricum prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vieți secrete care pulsa cu vigoare În curgerea continuă a cuvintelor scrise fără nici o pauză Între ele. Textul era un singur cuvânt. Desenele acopereau aproape un perete. În total, cincizeci și două. Închipuiau În dispunerea lor o uriașă tablă de șah pe care rămăsese un loc liber. Aștepta un desen, sau, mai degrabă, Întoarcerea unul desen a cărui urmă era imprimată În spoiala cu humă a atelierului. În chenarul ușor umbrit pe margini al nudului absent era o literă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucru destul de rar În ultimii ani. Fusese o seară plăcută animată de gagurile răsuflate de pe TVR1. Jenantă o vreme, tăcerea deveni asurzitoare. Noroc cu telefonul. Grațian le făcea cuvenitele urări de Anul Nou și promitea domnului Moduna câteva partide de șah, pe viață și pe moarte, la vremea perelor coapte. O să-l Îngrop de viu, zise domnul Moduna, frecându-și mâinile de bucurie. Până atunci, avea vreme să se antreneze și, mai ales, să Învețe din nou să deosebească regele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment, istorici locali ai Revoluției și câteva prostituate din Piața Carolina, În orele lor de odihnă. În total, vreo 50 de cetățeni. Pe lângă șah, table, televizor sau radio, clubul avea În dotare și un mic bar de noapte unde se putea servi o cafea și o bere. Se vorbea despre orice. Orice temă de discuție era binevenită: de la politică, sport, salarii, pensii, familie, singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
savura și ei farmecul discret al insomniei și gândi cu Încredere la noaptea În care aveau să doarmă din nou ca toți oamenii. Ce altceva Își pot dori insomniacii fericiți? Coriolan Își dorea, mai mult decât somnul, o partidă de șah cu Grațian. Motivul era unul cu totul personal: de la o vreme, uita. Uita să stingă lumina În baie, sau să Închidă gazul În bucătărie. Uita și se auzea spunând tot mai des: am uitat. Se scuza, tăcea rușinat, zâmbea neajutorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să Închidă gazul În bucătărie. Uita și se auzea spunând tot mai des: am uitat. Se scuza, tăcea rușinat, zâmbea neajutorat. Nimeni nu-l lua În seamă, pentru că e normal să uiți. Acum se Întreba: dacă am uitat să joc șah? Ar putea lua șahul și să Încerce câteva mutări. Cine să-i spună Însă dacă mutările sale sunt corecte, sau dacă ce juca el acum era altceva decât șahul? Poate un joc nou, necunoscut Încă. Marta nu știa să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucătărie. Uita și se auzea spunând tot mai des: am uitat. Se scuza, tăcea rușinat, zâmbea neajutorat. Nimeni nu-l lua În seamă, pentru că e normal să uiți. Acum se Întreba: dacă am uitat să joc șah? Ar putea lua șahul și să Încerce câteva mutări. Cine să-i spună Însă dacă mutările sale sunt corecte, sau dacă ce juca el acum era altceva decât șahul? Poate un joc nou, necunoscut Încă. Marta nu știa să joace, deci nu se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
normal să uiți. Acum se Întreba: dacă am uitat să joc șah? Ar putea lua șahul și să Încerce câteva mutări. Cine să-i spună Însă dacă mutările sale sunt corecte, sau dacă ce juca el acum era altceva decât șahul? Poate un joc nou, necunoscut Încă. Marta nu știa să joace, deci nu se punea, iar Flavius-Tiberius nu era acasă. Ar fi putut aștepta până mâine. Dacă până atunci uita Întrebarea? Când nu mai ai Întrebări, ești un om mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În ceafă respirația caldă a Iolandei și se temea să nu o piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
după cum se vedea, n-ar fi avut motive speciale să clănțăne din dinți. Lui nu Îi era frig deși adormise acolo, lângă mașină, câteva minute bune. Atât cât să-și tragă sufletul Înainte de marea Întâlnire cu Grațian pe tabla de șah. Dormea bine de tot când a auzit, venind de undeva, un cântec pe care Îl credea uitat pe veci, cum credea că a uitat și șahul. Un cântec care Începea cu nemuritorul vers: Porniți Înainte, tovarăși cu trupul În lupte-oțelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Atât cât să-și tragă sufletul Înainte de marea Întâlnire cu Grațian pe tabla de șah. Dormea bine de tot când a auzit, venind de undeva, un cântec pe care Îl credea uitat pe veci, cum credea că a uitat și șahul. Un cântec care Începea cu nemuritorul vers: Porniți Înainte, tovarăși cu trupul În lupte-oțelit, urmat la câteva rânduri de la fel de nemuritorul Îndemn: Hai la lupta cea mare! Restul nu mai conta. Importantă era chemarea. Carevasazică, lupta cea mare Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]