4,100 matches
-
lună cu ziua zero. Pare nefiresc. Pe de altă parte, când numărăm înapoi, ajungem automat la zero. Zece. Nouă. Opt. Șapte. Șase. Cinci. Patru. Trei. Doi. Unu. Decolare. Nava spațială așteaptă întotdeauna ca numărătoarea să ajungă la zero înainte de a țâșni în aer. Un eveniment important are loc la ora zero, nu la ora unu. Când te îndrepți spre locul unde a explodat o bombă, te apropii de zona zero. Însă dacă sunteți atenți, veți vedea că de obicei oamenii încep
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de care aveți nevoie pentru a scrie și rezolva aceste ecuații diferențiale. Ecuațiile diferențiale nu sunt ca ecuațiile obișnuite, pe care le cunoaștem cu toții. O ecuație obișnuită este ca o mașinărie; introduci mai multe numere în mașinărie, iar, din ea, țâșnește un alt număr. O ecuație diferențială este tot ca o mașinărie, dar, în cazul acesta, una care trebuie alimentată cu ecuații și care aruncă afară alte ecuații. Introduceți în ea o ecuație care descrie condițiile problemei (mingea se mișcă cu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu ea au fost acceptate și puterile misterioase ale lui zero. Efectul fotoelectric a fost descoperit în 1887, când fizicianul german Heinrich Hertz a observat că o radiație ultravioletă poate face o tavă să scoată scântei: pur și simplu, electronii țâșnesc din metal atunci când unda este dirijată către ei. Acest fenomen, de provocare de scântei cu ajutorul unei radiații, i-a pus în încurcătură pe fizicienii clasici. Radiația ultravioletă are multă energie, așa că oamenii de știință au ajuns în mod firesc la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ceilalți cu o forță mărită. În cele din urmă, steaua ajunge să fie atât de fierbinte și de densă, încât atomii de hidrogen se lipesc unul de celălalt și fuzionează, producând heliu și eliberând cantități mari de energie. Această energie țâșnește din interiorul stelei, făcând-o să se extindă puțin. În mare parte a vieții sale, steaua trăiește într-un echilibru instabil: tendința de prăbușire sub propria forță gravitațională este contrabalansată de energia emisă de hidrogenul aflat în proces de fuziune
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de atunci spațiul a continuat să se extindă. Speranța lui Einstein într-un univers constant, etern, murise. Mai rămânea totuși un licăr de speranță, o alternativă a Big Bangului: teoria stabilității. Unii astronomi sugerau că ar exista izvoare din care țâșnește materia și că galaxiile se îndepărtează de aceste izvoare, îmbătrânind și murind. Dar, deși fiecare galaxie se îndepărtează și moare, universul, ca întreg, nu se schimbă niciodată. Există mereu un echilibru, ce este în permanență regăsit. Universul etern al lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași versuri aspre/ mereu în schimbare/ din trenurile goale coboară ienicerii/ puțin mai târziu de ora promisă/ bătrânul tău vin începe tulburarea/ din caldarâmul palid țâșnesc furnici și rude/ viitorii copii/ citesc corespondența/ aleg cravata zilei următoare/ privesc/ riscând/ femeia cu mult mai tânără și altfel/ rămân voit în spate/ prin gara zugrăvită sergentu-și schimbă locul/ boierii de-altădată ne mai trimit/ lalele sau timbre cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
mecanism funcționează în cazul unui român constipat, care, ducându-se spre toaletă cu fața schimonosită, vede pe ecran un alt chip schimonosit sub care scrie „Petre Gheorghe, 41 ani, 25 de minute în medie pierdute zilnic la toaletă”, după care țâșnește în prim-plan laxativul minune. Repetiția face să crească probabilitatea atingerii țintei într-un moment propice. Omul nu e la fel de vulnerabil la propagandă tot timpul. Odată luată în posesie, ideea primită va fi apărată cu strășnicie de IMS, împotriva oricăror
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se spânzură cu cureaua de la pantaloni de creasta unei mașinării uriașe. Un strigăt străbate hala : „Opriți lucrul !”. Montaj rapid cu muncitori abandonând lucrul la strung, la freză, lăsând din mână cleștele gură-de-lup, coborând de pe podurile rulante. Mașini care stau. Mulțimi țâșnind, mereu înainte, frontal, porți care zboară de perete, grilaje care cedează. Răsculații ajung la sirenă. Prim- plan pe sirena care șuieră. Un strigăt : „La vechea topitorie !”. Un muncitor tânăr se agață de o locomotivă mică, de fabrică, ce merge cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tir popular, o figură ruginită, cu svastica pe joben, ciuruită deja în întregime. A nimerit. Figura cade în față, pe spatele ei stă scris : „Tatăl fascismului”. Proletara noastră țintește acum o casă. A nimerit. Un muncitor cu ciocanul în mână țâșnește pe acoperiș. E rândul sticlelor de bere așezate într- o navetă. Proletdiva, femeia timpurilor noi, le spulberă una câte una. Omul cu aparatul de filmat iese din magazinul de băuturi și se duce vizavi, la „firma” Clubul Lenin - primul plan
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
țeavă, atârnate cu un cablu de brațul sondei și ciocnindu- se la fiecare ridicare. Un lanț tras înainte și înapoi pe o roată dințată năclăită de păcură, fixată pe o grindă veche și crăpată. Un capăt de cișmea din care țâșnește spasmodic puțină apă, ca dintr- o arteră secționată pe cale de a se goli. O altă țeavă, încovoiată peste un butoi metalic, înzestrată cu un ciuf ca de orătanie alcătuit din fascicule de cablu plesnit, tresare aidoma unei găini care caută
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vrei și să crezi cu destulă tărie că este, și atunci va fi. Cei care nu sunt în stare de asta se numesc „defetiști”. Sondorul Ioan este un înainte credincios care, așteptându-l neclintit pe Dumnezeul negru și lichid să țâșnească spre cer, nu mai ține seama de propria familie, de viața lui, de oameni. El este vestitorul din pustie. I se alătură secretarul de partid Dobre (Ștefan Ciubotărașu), cu o filosofie și mai tare, extrasă din cunoscutul adagiu al comunismului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
toate tristele povești împletite în acest film drept combustibil pentru o rachetă proiectată spre viitor. Pavel Stoian albit, Mihai Duma grizonat se îndepărtează, cu puștiul lui Duma între ei, pe drumul care duce la marele baraj aproape terminat. Literele albe țâșnesc, mari, ocupând cadrul : Iulie 1965. Ieri întunericul, de azi lumina. Zidul (1975) sau Lupa și spațiul claustral Foarte rar, cineaștii români din perioada comunistă și-au asumat tema propagandistică și au reușit s- o rezolve artisitc. Constantin Vaeni și Dumitru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fondul fiascoului total al festivității de înmânare a diplomelor participanților la croazieră, se aud, pe coloana sonoră, huiduieli, fluierături, aplauze, glasuri tinerești care cântă „Și-altădată, și-altădată/ O s-o facem și mai, și mai lată...”. Presimțirea Revoluției din ’89 țâșnește din ecran. De ce nu a fost interzis acest film, cu mult mai explicit antiregim decât Faleze de nisip sau decât Glissando, al aceluiași Daneliuc ? O explicație poate fi supapa montată în monologul zbierat al directorului împotriva lui Proca : „Asta-i
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de cetățeni. Nenumăratele filme în care muncitorii sau inginerii, cei care lucrează cu materia, sunt baza societății, în vreme ce intelectualii, adică cei care doar vântură idei, sunt un soi de paraziți tolerați au contribuția lor la strigătul „Noi muncim, nu gândim !” țâșnit în 1990 din masele agitate. A nu intra la facultate, chezășie a reușitei în viață elogiate sistematic, va fi însemnat ceva în subconștientul celor care au urlat : „Moarte intelectualilor !”. Propaganda antioccidentală, prezentarea vesticilor ca hoți și ucigași care vor să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
spațiul imaginar al invenției artistice, ce nu este decât configurarea ("formase") asumată de acea energie creatoare - "destipăritul soare" - Unul tânjind după condiția Multiplului din Eureka, sau, mai bine, principiul vital bergsonian, asemuit de filozoful francez cu "un centru de unde lumile țâșnesc precum jerbele unui imens foc de artificii" [s.n.]22, pentru care faimoasa metaforă 23 platoniciana din Republică (Cartea a VI-a) reprezintă o fericită, dar nu tocmai exactă, aproximare. Este mai curând "soarele hipogeic"24, "lumină visului"25, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele lumini educaționale. Într-un document emis de fanariorul moldovean Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), stau înscrise principii de pură sorginte iluministă: "Cultura este o fîntănă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este un cuib de înțelepți, o grădină a artelor subtile, izvor de învățămînt, mamă a virtuților, fîntînă plină de grație, mamă a întregii societăți; iar stăpînii ei sînt heralzii adevărului" (Durandin, 1998, p. 59). Academia Domnească de la București
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ranke, în care orice eveniment istoric era expresia voinței divinității), cât posedată de spiritul național. Prin Aaron, istoria românilor dobândește motive sau teme specifice unei odisee a ideii de românitate în timp. Ideea novatoare de unitate politică a țărilor române țâșnește fără niciun echivoc din multiple pasage răsfirate în cele trei volume ale lui Aaron. De exemplu, analizând cauzele pentru nenorocirile de veacuri ale românilor, Aaron ajunge la concluzia că fărâmițarea politică este principala blamabilă: "Unirea rumânilor pentru slobozenie și faptele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu greu loc (Babu-Buznea, 1979, pp. 38-39). După ce terenul este brăzdat de Mihail Kogălniceanu cu a sa faimoasă denunțare a romanomaniei, răscolit de Alecu Russo și însămânțat de Cezar Bolliac (autor al unui însemnat studiu "Despre daci" în 1858), dacismul țâșnește în conștiința romantică românească prin Hasdeu. "Fantasmagorico-galvanicul înviitoriu al dacilor" - cognomenul sarcastico-elogiant îi aparține latinistului V.A. Urechia - a dat publicării în 1860 decisivul studiu Perit-au dacii? în care afirmă paradigma duală și egalitară, daco-romană, a formării naționalității românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o bifurcație a discursului care a radicalizat tendințe existente în epoca precedentă. Pe de o parte, discursul românismului (atât de pregnant în pedagogia bărnuțiană a xenofobiei) s-a prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
umanul din temelii (în basme), prevestind desăvârșirea parcursului inițiatic. În schimb, apa moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel, la facerea puțurilor, apa vie e apa care curge sau țâșnește din pământ, apa moartă e apa murdară căci ea e a diavolului 133, iar, la înmormântare, "după ce îngroapă un mort, apa ce o aveai în vadră, în casă, să o verși, căci acea apă e moartă, e apa morților".134
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a unei statui a lui Carol al II-lea, însă regele a refuzat această onoare, de teama de a nu fi creată o asociere greșită între imaginea sa și incendiu. Arhitectul a înlocuit atunci statuia cu o sferă din care țâșnesc flăcări. Dacă regele nu a dorit ca amintirea sa să rămână legată de cea a dezastrelor prin care a trecut Londra în decurs de numai cinci ani, nu s-a mai putut împotrivi totuși apariției unui termen care este folosit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vizează raportul nostru cu Dumnezeu. Parabola prezintă o dramă, pe care sufletul nostru o trăiește cu toată intensitatea, tocmai fiindcă, rostind-o, Mântuitorul n-a făcut din cuvinte un văl ca să-i acopere înțelesul, ci sulițe, care să facă să țâșnească trăirile adânci din noi. Privită în ansamblu, pilda are două aspecte centrale: plecarea, iar mai apoi, întoarcerea unui fiu la casa părintească. în primul rând, plecarea fiului, aflat sub impulsul necontrolat al firii, mânat de o înțelegere greșită a dorinței
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
o emoție "deosebit de volatilă, capabilă să degaje o energie torențială și dezordonată, care face să devină aproape incontrolabilă. Zvonurile, informațiile îndoielnice pot să o inflameze peste măsură. Odată ce a trecut un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este simțită mai puternic între cei aproape egali decât între cei foarte depărtați ca avere, ca poziție, ca prestigiu etc. (Epstein, 2008). Incomoda emoție se declanșează atunci când, într-un anumit domeniu (intelectual, artistic, financiar etc.), unul dintre egali "pare să țâșnească ușor în fața plutonului" (idem, p. 71). În provocatoarea sa lucrare Invidia: o teorie a comportamentului uman, H. Schoeck remarcă faptul că "invidia adevărată este rezervată nu pentru cei foarte mari sau foarte hărăziți, ci pentru aceia a căror situație este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
identitate, bulversări În relațiile cu bărbatul (doliu după tată, În sensul psihanalitic al termenului). Sens: „Noaptea e frumos să crezi În lumină” (Edmond Rostand, Cyrano de Bergerac). Numai după ce scafandrul a atins fundul el Își poate lua avânt pentru a țâșni din nou la suprafață. Compensare: Dacă nu se traduce prin nimic real, tranzitul devine neliniștitor, fiindcă În acest caz acționează pe ascuns: când se Întâmplă ceva cu adevărat, adesea este prea târziu ca să mai faci ceva, să oprești evenimentele. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]