4,216 matches
-
tău. Dragă Monică mică, mama pune capul pe umărul tău și plânge înăbușit de dor, mama e un biet copil bătrân și prost. Mamina Joi seara, 20 noembrie [1947] A trecut ziua de ieri, Monica dragă, cu minunata clipă a țipetelor noastre de iubire și desnădejde, cu glasul tău viu, cu emoția ce mă amuțise și-mi încleștase dinții; cuvintele se strecurau vătuite și tu-mi spuneai „Mai tare, mama, ca să te aud“. Toată seara mi-am cuibărit impresiile și bucuria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
amândouă și care e cea mai bună pentru tine, că bunul Dumnezeu te-a comblat cu frumusețe, inteligență, energie, că ai cucerit Parisul cum ai vrut, că dacă suntem sănătoase ne putem întâlni oricând, dar dacă întreținem această atmosferă de țipete de dor o să slăbim amândouă și ne vom îmbolnăvi și ne vom periclita viața. I-am spus că nu îl las să-ți scrie așa ceva și m’a acuzat de gelozii, egoism și nesăbuință. Și eu ți le transmit totuși
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a și trasat drumul, că n-am să pot nicio dată împiedica sau abate „ceea ce e scris și hotărât“. Cum ar spune Rein[er] și Mimi: Poisson. Deci am să telefonez, fiindcă de fiecare dată când îți aud vocea recunosc țipătul tău, care s-a schimbat puțin din momentul când l am întrebat pe doctor: „Băiețelul meu țipă așa tare?“ și mi s-a răspuns cu teamă: „Nu e băiețel, e fetiță“. De atunci, Mouette a mea, ai fost totul pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
eliberare se întorsese la matcă și era socotită un bun al familiei, care se mândrea cu acest lucru și, cu aere de aristocrată, își bătea joc de țăranii cu «călcâie crăpate», pe când ea era «țigăncușe crescută pe cărămida boierească» - pândea țipetele și zgomotele din casa aflată în mare fierbere. Înaltă și subțire, cu ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet inefabil pe buze, țiganca învinsă o întrebă cu mândrie pe servitoare: «Făcu?» - «Îhî... o fată». Și baba Ioana, înduioșată: «Urzicuța mumii, urzicuță». Era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De vină e Ly, dar adevărul e că, fiind așa de singură, ar fi greu să fi avut altă atitudine. I-am scris imediat [surorii Christianei] ca s-o rog să fie cuminte, să-și poarte panașul cum se cuvine; țipetele astea mi-au făcut foarte rău, căci eu tocmai fiindcă nu voiam s-o rănesc am pus să i se scrie scrisoarea aceea de către prietena ei. Cât despre mine, draga mea, încă nu m-am mutat; de alt fel, nici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ușă, și mai multe capete se întorc instantaneu într-acolo. —... von Landlenburg, partner asociat al Fundației Elinor Sherman... spune Elinor, cu maxilarul din ce în ce mai încordat. — Lasă-ne să intrăm, vacă proastă ce ești! Se aude un zgomot înăbușit și un mic țipăt, și întreaga asistență se întoarce să vadă ce se întâmplă. — Ia-ți mâinile de pe mine, auzi? Sunt gravidă, OK? Dacă pățesc ceva, te dau în judecată! — Nu-mi vine să cred! țip încântată și sar jos de pe podium. Suze! — Bex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste niște inimioare de caramel, o iau și aproape am băgat-o în gură, când aud un țipăt. — Staaați! Un tip îmbrăcat în halat alb traversează camera cu pași uriași spre mine. Nu mâncați narcisa! — Oops! zic, oprindu-mă la țanc. Sorry. Nu mi-am dat seama. E foarte specială, așa-i? — Mi-a luat trei ore s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e extraordinar de romantic. Glasul i se înăsprește brusc. Dar ceea ce poate că lumea ar dori să știe este că această așa numită nuntă perfectă de la Plaza este, de fapt, o totală și completă... au! Vocea i se transformă în țipăt. Lasă-mă jos! Nu-mi vine să cred. Salvarea mea e Luke. Care s-a apropiat extrem de calm de ea și a luat-o pe umăr, ca pe un colet. Iar acum a pornit cu ea în spate, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un sat din Moldova. Este vorba despre arderea de Crăciun a bărbii de câlți a unei măști de „evreu”, purtată de un țăran român În cadrul piesei rituale Irozii : „Un jidov ghebos, cu barba de câlți, sare În toate părțile cu țipete de spaimă, cu degetele rășchirate de o parte și de alta a bărbii. În sală, moș Ilie Îl așteaptă, Îi iese Înainte, Îi dă foc bărbii c-o lumânare, și toate slugile se grămădesc cu haz mare” <endnote id="(411
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pumnii, cu ciomege, cu cuțite, Îi arunca pietre, trăgea focuri [de armă] În ea, Îi smulgea barba și perciunii și-și bătea joc de dânsa În fel de fel de chipuri ; În fine, mateloții rânduiau un autodafe În regulă sub țipetele și chiotele norodului adunat În mare număr. Scopul acestei petreceri fiind acela de a răzbuna contra evreului patimele Îndurate de Isus, lesne se Înțelege că În mijlocul unui atare norod fanatizat prin exerciții de acest soi, o scânteie ajungea spre a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răspunde la mai multe întrebări. Materialul didactic a fost atât de apreciat încât a dispărut complet iar cadourile au fost desfăcute avid, nu numai de copii ci și de părinții acestora. Privesc obosită către Miguel, ne zâmbim apreciind lipsa de țipete, ne mulțumim reciproc și pornim spre casă unde suntem așteptați cu masa pusă. Miguel, cum de nu vrei și tu să iei Ayahuasca?? întreb pe principiul că dacă-i bal, cel puțin să intre toți în horă. Miguel dă din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se rapid în altă direcție, mai săpăm o groapă mai încolo, apoi încă una, încă una și tot așa... Remarc în treacăt că armadillo este complet silențios, un fel de „tace și face” iar hărmălaia asurzitoare este provocată integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai curioase. Cu toții înnebunim de râs
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de lacuri mlăștinoase, cu câte o colibă pricăjită pe ici-colo, majoritatea neterminate sau sprijinite în vreun par mai lung. Apar păduri tropicale în care ne acompaniază un zgomot ciudat, un fel de mixtură între cântece de greieri, de păsări și țipete de maimuțe. Nu după multă vreme peisajul devine obosit și copacii par acoperiți cu o pâclă de praf iar aerul, în ciuda dimineții și a pădurii tropicale, îmi pare destul de greu de respirat. Apare și explicația la următoarea cotitură a drumului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ofițeri mulțumindu-le pentru ajutor (dacă nu ar fi fost apariția din neant a elicopterului militar aș fi rămas fără ceremonie în Remolino Grande!) și asist din nou la scena dramatică produsă de vântul de la elice, de această dată în țipetele entuziasmate și fluturăturile de mâini ale celor rămași la sol. Don Julio A doua zi la 5:30 dimineața stau pe malul râului așteptând canoea publică și contemplând liniștea dimineții (în fiecare zi dis-de dimineață trece o canoe către Shushufindi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
doze mici. Într-o seară, Karina, jucându-se cu Chita, îi atinge pieptul umflat și o irită, la care Chita reacționează prompt, întinde o labă, apucă un smoc de păr al Karinei, îl smulge violent și fuge pe acoperiș, în țipătul de durere al Karinei. A doua zi Karina îmi povestește cum dis-de-dimineață, la trezire, a găsit-o pe Chita așteptând-o pe fereastră, într-o postură de „Imi cer iertare”. Povestea mă impresionează cu atât mai mult cu cât casa
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de pe masă. Abia aștept să ies în lumea „mea” cu soare, copaci și papagali (până una-alta). Fac un duș rapid și ies pe terasă unde dau de Udita în fața laptopului. Mă simt grozav la mângâierea soarelui și până și țipetele papagalului nebun mă ung pe suflet. Am o grămadă de discutat cu Udita dar stomacul nu-mi dă pace așa că îl întreb dacă nu vrea să discutăm la micul dejun. Râde poate la masa de seară, este deja ora trei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
doar găuri mari în perete. Toaleta, până una-alta, este afară, la vreo zece metri de casă și Cindy ne spune să fim atenți la șerpi. De jur împrejur este doar pădure virgină, susurând în bătaia vântului și fremătând de țipetele animalelor și păsărilor de noapte. O întreb pe Cindy dacă nu îi este frică să rămână singură aici și îmi răspunde că de mică a crescut în mijlocul naturii pe care o respectă și o iubește și că s-ar simți
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
s-a ridicat și punând mâna pe ISUS L-au dat afară din sinagogă, și L-au izgonit din oraș. Toți păreau grăbiți să L omoare. L-au dus în grabă la marginea unei prăpăstii, voind să-L arunce jos. Țipete și blesteme umpleau văzduhul. Unii aruncau cu pietre în El, când deodată a dispărut din mijlocul lor. Trimișii cerului L-au ascuns de privirea vrăjmașilor Lui și L-au condus într-un loc sigur.” Așa a fost primit Domnul Isus
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
discurs televizat din studiourile TV aflate în subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceaușescu organizează un miting a doua zi, 21 decembrie. În timpul discursului rostit de Ceaușescu la mitingul din fața C.C.-ului se aud brusc țipete de femei, răpăit de gloanțe și scrâșnete de tancuri. Ce se întâmplase? La mitingurile lui Ceaușescu, de regulă, echipa de sonorizare utiliza o bandă de magnetofon cu urale, aplauze și lozinci, amplificate prin stații în întreaga zonă. Pe 21 decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Pe serpentinele de la Predeal spre Brașov, trenul ia viteză și ne balansează tot mai tare. Brațul stâng, aflat într-un ghips până la vârful degetelor, scapătă din fașa de care era legat și mi se frânge din nou cotul. Un instantaneu țipăt de durere și până la Brașov temperatura corpului depășește 380, iar la Făgăraș ajung în situația de a nu mai fi transportabil pe mai departe. În stare gravă sunt coborât din trenul sanitar și lăsat ca pacient al spitalului din Făgăraș
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
eu i le dădeam, iar el le transmitea mai departe. S. B.: Și generalul și le nota acolo. Într-adevăr, îmi aduc aminte că pe 22 decembrie, prin jurul prânzului, se auzeau tocmai din unitate, după ce a început zarva, urale și țipete de la uzine. M. M.: Erau Republica, Antilopa... platformă industrială enormă pe șoseaua Cățelu. S. B.: Eu am prins în acea zi vreo 2 ore la Vigilența 22, drept la stația de autobuz, și se auzeau strigăte de dincolo de Lebăda. O
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un crescendo, există tensiune, există climax în relatarea episodului imaginar care are și un alt deznodământ, dramatic, dar nu tragic. În stradă lucrurile stau altfel, vederea a fost blocată tem- porar de norul de praf stârnit de măturoaie, așa cum și țipetele animalului nu se mai aud din cauza râsetelor și huiduielilor măturătorilor, iar victima nu a scăpat, ci zace lungită în mijlocul străzii. Lentila lui „simț enorm și văz monstruos” a proiectat episodul imaginat, el ilustrează aproape darwinist o luptă pentru supraviețuire, o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în scenă tortura sunt cei ai unui experiment științific care centrează câmpul de obser- vație. Caracterul științific, experimental al acțiunii este surprins nu numai în limbajul naratorului, ci și în atitu- dinea concentrată a lui Zibal care nu mai aude țipetele victimei sale. Totul este imagine. Zibal este absorbit de obiectul fascinației, obiectul care constituie expresia con- cretă a terorii, mâna imobilizată, fără acea dinamică pro- prie gesticulației. „Ca un savant care, în amestecul unor elemente, ar căuta să prinză un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
între prostie și imaginație prin lipsă și prin exces. În cazul de față, excesul se traduce paradoxal prin lipsă de imaginație. Discuția despre revoluție generează fantasma colectivă, proiectată inițial de Efimița : „Bătălie la poartă, soro : pis- toale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn !”. Există o încercare a unei primitive analize psihologice la Leonida care se află în posesia unei vulgate științifice, vehiculate cine știe la a câta mână și cât de distorsionat în ziarele pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
masacrului.” (trad. mea, A.M.) Ortega y Gasset remarcă tocmai caracterul expansiv al ignoranței și natura inițial discursivă a violenței înainte ca aceasta să devină act. Superlativul ca formă de augumentare fie a nonsensului, fie a trivialului se trans- formă în țipăt și aici este momentul în care actul locutor devine expresie corporală pentru ca ulterior să gliseze vertiginos în act violent perpetuat, fapt pe care îl presupune logica masacrului poate mai sugestiv captată de sensul unei fracționări distructive prin cuvântul „a decima
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]