13,876 matches
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > NOSTALGII Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 814 din 24 martie 2013 Toate Articolele Autorului Odată cu iarna abandonasem pe Cronos în Atlantida unei gări de provincie în rest nimic nou aceleași zîmbete de împrumut într-o viață fără contur doar umbre un fel de alchimie ontologică plutind din viitorul trecut un schelet ermetic îmbătrînit de ape în jurul căutării
NOSTALGII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345382_a_346711]
-
pe baza cunoașterii de sine. Un reper important al oricărui demers ce își propune identificarea rădăcinilor antice ale conceptului de drept natural - expresie a conflictului dintre lege și drept, cea dintâi relativă, trecătoare și imperfectă, iar ultimul absolut, universal, imuabil -, abandonat odată cu răspândirea doctrinei contractului social, este reprezentat de concepția politico-juridică a lui Aristotel. Cea mai bună organizare pentru state și pentru majoritatea oamenilor, credea Aristotel, este produsă de calea de mijloc, compusă din ființe egale și asemănătoare care formează baza
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
nou, în emisfera nordică, pe malul Mării Baltice, la Malmo și continuând astfel, pe întregul mapamond. „Atunci am văzut luna” Un pelerin sau un peregrin este o persoană ce nu își găsește niciodată, nici locul și nici identitatea, care în final, abandonează călătoria geografică pentru una spirituală în lumea ideilor, a lui Platon, în lumea filosofilor și în lumea religiei. „Când am fost sfetnic de taină/ la zidirea lumii/ atunci am văzut luna/ prima oară/ înainte de a se naște.” Până la urmă, frumusețea
FILOZOFIA LIMBAJULUI LIRIC A „EXERCIŢIILOR DE ÎNVIERE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345502_a_346831]
-
a răcit și s a cununat cu Natașa și atunci s- a lăsat de cântat. Salut, băi vere! Ce faci, mai trăiești zicea unul, oprind și el mașina lângă noi. Bă da ce burtă ai făcut îl consola altul, care abandonase mașina în mijlocul drumului și se înfrupta acum din niște pupături mai întâi cu Natașa și acum cu unchiul Măi da cum e pe la Portogalia aia, cum d- ai ajuns tu tocmai pe acolo îl zgâlția altul pupându- l și el
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
Autorului -Cam solitar amicul, nu crezi?! mă încolți pe nepregătite Stratilat, când îi pomenisem de Adam. -Ce-ți veni? mă arătai și mirat, și ofuscat. Doar îl știm amândoi de la grădiniță! Nu ne ziceau toți Cei Trei Muschetari?! -Așa-i, așa-i! abandonă pentru o clipă subiectul Stratilat. Dar pe Sanda ți-o mai amintești? Tipa dodoloață care făcea balet pe vremea aia? Îi ziceam așa cum se recomandase peltică și alintată în ziua când a pășit cu noi pragul regatului poveștilor fără pereche
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
-mi sufletul ,atinge-mi inima , Sterge-mi lacrimile ,imbraca-ma cu vise, Strange-ma în brațe , aduna-mi privirea , Ascunde-ma cu stelele cerului la pieptul tău .... Atinge-mi sufletul plin de dorință , Aduna-ma în tine și nu mă abandona , Cuprinde-ma cu brațele și nu mă risipii , Sunt tot fetiță ta ...,nu ma confundă ... Atinge-mi sufletul ,alinta-ma cu șoapte , Aseaza-ma în tăcerile tale , nu te încrunta , Priveste-mi chipul suspendat în noapte , Intinde-mi aripile franțe
ATINGE-MI SUFLETUL de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376899_a_378228]
-
se întăresc și cum tresaltă la fiecare atingere. Gloria își lăsă mâinile libere pe lângă corp și se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzații care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui Ștefan, care pusese stăpânire peste reduta abandonată fără prea mare luptă. Se considera deja învinsă de posesia din ce în ce mai insistentă a celui care îi controla voința. În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
tentației, își lipi buzele de ale ei, așteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Ușor, ușor gura îi era acaparată de pasiune, frământată, până când ea se abandonă în brațele lui. Dalia simți cum o ridică ușor și se deplasează către digul pe care tocmai el îl abandonase când o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Ușor, ușor gura îi era acaparată de pasiune, frământată, până când ea se abandonă în brațele lui. Dalia simți cum o ridică ușor și se deplasează către digul pe care tocmai el îl abandonase când o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l alinta creându-i posesoarei gemete de plăcere. Dalia simțea cum se umezește din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în brațele bărbatului ce pusese stăpânire peste voința și corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu stele și vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă din nou în brațe și o duse la
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
mirosul de strugure parfumat. Era și ea ca o boabă de strugure ajunsă la maturitate deplină, gata să fie culeasă, pentru a da aromă și savoare celui ce se va înfrupta din fructul său pur și bine copt. Bărbatul își abandonă paharul pe blatul barului și luă cu asalt reduta tânără și fără de apărare. O apropie de el, cu o mână ținând-o de după mijloc, iar cu cealaltă coborî să inspecteze ce ascunde sub pantaloni scurți, la încheietura picioarelor. Introducând mâna
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
simțea tresăririle involuntare la fiecare atingere a fântâniței. Își dădea seama că nu mulți bărbați s-au bucurat de acest privilegiu. Ochii Daliei rătăceau la început pe tavanul cabinei. Coborâră apoi să vadă tot ce face el și cum se abandonează ea în brațele acestui "călău" care o "torturează" atât de plăcut. Erau senzații pe care le trăia pentru prima dată și nu dorea să piardă nimic din ce se putea întâmpla atât de interesant cu ea în această noapte. Fără
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure bine copt și aromat. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se răsfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă de-a lungul corpului. Se simțea amețită de la băutură. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se estompase
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
înainte să-și ude buzele cu picuri de apă, sfredelea scoarța pârjolită, găsind rădăcini de mestecat. Alteori, slăbit, se mulțumea cu ceva mărăcini uscați și înnegriți de cenușa picată dinspre tării când și când... Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea lehămetit, deja cu brațe slabe și vedere istovită, depășise imposibilul. Ochise o pasăre sleită de puteri ca și el, căzută pe-o parte, cu ciocul întredeschis după aer și apă. O
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Spectatorii trecură cu vederea această parte a programului afișat pe invitație, sperând o compensație în timpul alocat filmului. * Chiar imediat după semnarea documentului contractual, Herr Angst fu condus în spațiul experimental, dar nu de către Herr Doktor Zeit. Când întrebase de ce fusese abandonat de profesor, primise lămuriri evazive, ba că Herr Doktor merge în alt oraș ca să conferențieze, ba că-l va vedea în altă zi, ba una, ba alta... Angst, și-așa un tip flegmatic, se lăsă păgubaș... Se mulțumi cu foaia
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
acest poem, aproape macedonskian, aparține tinereții ca o umbră a lecturilor germane de la Tubingen, dar și ca o pledoarie pentru viață. În acestă „odaie a doctorului Faust” se strecoară o rază de soare, schimbând rostul vieții. Toate „plăcerile savante” sunt abandonate pentru viața care-l invită pe poet să trăiască: „Oh! Oglinda soarelui din mări! / Dealul care cântă în lumină/ Cu pădurea neagră, de metal,/ Parfumate efluvii de sulfină/ Și zefirul meridional...” Părăsind „odaia doctorului Faust” poetul călătorește pe mare, colindă
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
prezența Profesorului Nae Ionescu când mi-am dat seama că există în anumiți oameni iradieri personale cărora ai vrea să le cazi victimă, să nu mai fii tu, să mori în viața altuia. Infinitul de vrajă personală te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul (...) Și aș fi nesincer dacă n-aș spune că sunt atâția între tineri care trăiesc în el.” Mircea Eliade - “Începând din anul 1922, studențimea bucureșteană trăiește sub influența spirituală a
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
nici cea mai neînsemnată frântură, din tot ce vorbise. Să bem pentru asta!, am adăugat. Cum până atunci nu reușisem să mă sustrag inițiativelor lui, am profitat de faptul că una dintre musafirele Nonei s-a apropiat de noi și, abandonându-i-l acesteia, m-am strecurat pe terasă. Am căutat colțul cel mai retras și m-am așezat pe unul din fotoliile din ratan, îmbrăcate în crep înflorat, cu care Nona își mobilase locul preferat din locuință. Cineva a apăsat
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
cu atât mai mult îi repugnau băgăcioasele! Și starea de perdant îl făcea mai nerăbdător, estompând tactul cu care se fălea ca făcând parte din stilul personal. Hai, s-auzim! Dar Miramoț, văzând cu cine are de-a face, îl abandonă curiozității. Avea să-i spună, de s-ar fi ivit ocazia, că printre copiii grupei aceleia, conduse de mama colegului, fusese și ea la un moment dat. Paranteza-ancoră fiind închisă, Americanul le mulțumi că apreciau alegerea făcută și-i pofti
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului • A posti înseamnă a ne purifica nu numai trupește, material, ci mai ales intelectual, spiritual. Purificarea sufletesca și mintală înseamnă și eliberarea de tot ceea ce este fals, este un filtru al virtuților duhovnicești. Abandonați pe pământ sau rămași singuri pe această insulă în acvariul celest și înfruntând avalanșă oceanului poluat de informație și dez-informatie care ne înconjoară, ne trebuie și un post al minții, un liman al liniștii și al reculegerii. Am citit undeva
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
după filtrul țigării, ceva comic, dar și provocator. Nu-mi dau seama când mâna îmi alunecă pe sub neglijé-ul ei, îi simt brațele în jurul gâtului, gura, corpul puternic ( surprinzător de elastic! ) aliniindu-se cu corpul meu, încordându-se, mai întâi, apoi abandonându-se, și lacrimile. - Mai dă-mi o țigară! Îi întind pachetul cu un aer vinovat. - Scuze dacă am fost prea dur! - Stai liniștit, a fost super. Continuăm să ne bem cafelele și să fumăm în liniște. Momentul de vrajă a
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
simbol...de final sau de început:o cruce.sursa foto: internet... XIX. CURRICULUM VITAE, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1326 din 18 august 2014. Ha ha! Pe față am zâmbete superioare, am camere-ntregi ornate cu lacrimi, sentimente abandonate de tinere, apoi refăcute, vopsite, coafate-n cosițe scumpe pierdute de zâne... am păcălit cete de îngeri cu unghiere străine, din unghiile lor am făcut amulete fine. Ha ha! Privește-mi zâmbetul! Multe slugi mute în expediții secrete pentru o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
-mi steaua de vise din frunte! Mi-am vândut chiar și o parte din suflet, pentru o copie a cheii de la Poarta Raiului. Citește mai mult Ha ha! Pe față am zâmbete superioare,am camere-ntregi ornate cu lacrimi,sentimente abandonate de tinere,apoi refăcute, vopsite,coafate-n cosițe scumpe pierdute de zâne...am păcălit cete de îngeri cu unghiere străine,din unghiile lor am făcut amulete fine.Ha ha! Privește-mi zâmbetul!Multe slugi mute în expediții secretepentru o așchie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
ironiză el cu amar. Ce dracu mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și fierbinte, dar nu mă simt în stare de un asemenea efort!”... Se abandonă cu un oftat adânc în hamacul generos, decorat cu plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își ... Citește mai mult Era trecut bine de ora
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ironiză el cu amar. Ce dracu mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și fierbinte, dar nu mă simt în stare de un asemenea efort!”... Se abandonă cu un oftat adânc în hamacul generos, decorat cu plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își ... XIX. DILEME ( FRAGMENT 26), de Silvia Giurgiu , publicat
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]