KorAP: Find »[drukola/base=abur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...451 >

11,260 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778

voi scrie un vers când voi fi liniștit“. Se scrie când ești „liniștit“, când stai singur și mut între patru pereți până uiți de tine sau până te multiplici, singur și mut, absent și prezent între patru pereți, cu prețiosul abur fără de care nimic nu e posibil în literatură și care e Aburul Nostalgiei. Și-apoi, în minte, ca între patru pereți (de aer), chiar și când stai pe o bancă și privești cum se joacă și ce-și spun copiii

O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
liniștit“, când stai singur și mut între patru pereți până uiți de tine sau până te multiplici, singur și mut, absent și prezent între patru pereți, cu prețiosul abur fără de care nimic nu e posibil în literatură și care e Aburul Nostalgiei. Și-apoi, în minte, ca între patru pereți (de aer), chiar și când stai pe o bancă și privești cum se joacă și ce-și spun copiii foarte mici în parc, viteza asociațiilor, a combinațiilor, a emoțiilor încrucișate în

O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
e-aici! Cum, ca să nu fii penibilă ? De ce nu există așa ceva ? N-am citit niciodată o carte despre această iubire/fericire. Poate fi ea scrisă ? Cine știe ? Poate mai târziu, când Copilul mic va fi doar acolo, departe, strălucitor în aburii denși ai Nostalgiei. O carte despre Frumusețea mică și despre Strălucirea măruntă care-ți sfâșie inima, despre Lucrurile mici, 166 despre Veselia ca o sorcovă (veselă!), despre Frica de care nu ți-e frică, despre Oboseala care curăță lucrurile, despre

O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

apel la spitalul Eagle Rock. Dwight Gilette ajunsese acolo. Un motiv de ușurare: poponarul nu-i făcuse figura murind. Alți patru agresori sexuali cu cazier aveau și ei alibiuri. O raită prin arestul Palatului de Justiție. Stens făcut groggy de aburii tari de albitură de stafide - un gardian Îi preparase un matrafox à la mititica. Aberații: Ed Exley, Danny Duck arzîndu-l la buci pe Ellis Loew. Acasă, duș, apoi verificări la Serviciul Circulație: Pierce Patchett, Lynn Bracken. Apeluri - un tip care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
biblioteca mamei lui dispăruse. Fusese Înlocuită. În locul ei era acum un spațiu lung, În care trona o machetă: tronsoane de autostradă peste niște orașe din mucava. Marcaje direcționale pe perimetre - Întregul sistem de autostrăzi publice. Perfecțiune. Asta Îl scoase din aburul acelor poze slinoase. Ambarcațiuni În portul San Pedro, munții San Gabriel, automobile minuscule pe asfalt. Cel mai mare triumf al lui Preston Exley, În ajunul desăvîrșirii. Ed Împinse o mașinuță de la ocean pînă la poalele munților. Glasul tatălui său: — Credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
la Sammy Ling. Dar nu o știi de la Natsky. *** Chow Mein, localului lui Ling: o bombă situată pe Broadway, la ieșirea din Chinatown. Locuri de parcare În spate. Intrarea din dă spate În bucătărie. Din afară nici o intrare În pivniță - aburul ieșea dintr-o aerisire de la demisol. Bud dădu ocol locului și auzi glasuri venind prin aerisire. Descoperi trapa În bucătărie. Găsi În parcare o ulucă groasă de cinci centimetri și lată de zece și se duse În spate. Doi chinezoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
mîna Încleștată pe satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l fără grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele. Bud Începu să Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum: În față, În nări. Respira greu - Îi intra În plămîni. Ca o baliză de semnalizare, niște aburi scoase la iveală o saună din spate. Își croi drum pînă la ușă. Prin ceață: Spade Cooley gol, Între trei fete goale. Chicoteli, brațe și picioare Încolăcite - o orgie pe o bancă lunecoasă din faianță. Femeile erau atît de strîns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
gol, Între trei fete goale. Chicoteli, brațe și picioare Încolăcite - o orgie pe o bancă lunecoasă din faianță. Femeile erau atît de strîns Încolăcite În jurul lui Spade, Încît nu putea să-l Împuște direct. Bud Întoarse un comutator din perete. Aburul se curmă. Ceața Începu să sfîrÎie. Spade ridică privirea. Bud Își scoase arma. OMOARĂ-L! Cooley se mișcă primul: un scut din două fete, bine lipite de el. Bud se apropie, trase de brațe, de picioare, fu zgîriat de unghii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

foc“, a zis bătrâna doamnă. „Se ține de șotii.“ Iar după un timp: „Nu știu ce m-aș face fără el“. Coborându-și privirea asupra ceștii fierbinți pe care nu îndrăznea încă să o ducă la gură, se văzu în vălătucii de abur și era ca și cum ar fi istorisit din nou povestea pe care o spusese de multe ori până atunci, nu pentru că și-ar fi pierdut memoria, dar puține amintiri o umpleau de o mai mare nerăbdare de a se revedea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
o fi părând ei pustie, dar câte n-or fi fiind absolut la fel în miez de noapte? Mâine nu vei mai ști nimic. Dormi! Mâine nu mai știa nimic. Dar și mâine era la fel de pustiu. Însă, în vălătucii de abur de cafea, toate acestea nu durau decât o clipire, ca un fâlfâit ușor, le știa mult prea bine și nu erau amuzante, ea voia să revadă cu nerăbdare clipele care o înduioșaseră de câțiva ani încoace, să fi fost patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
dulapurile descuiate, râzându-și de sperietura și cicălelile soră-sii, care se temea de orice străin. Dar cum ai putea locui în aceeași casă cu un om în care să nu ai încredere? Totul e însă mult mai complicat, cât aburii ăștia colcăitori nu sunt în stare să spună și poate nici nu trebuie spus totul, doar înșirate faptele celor cinci ani câți trecuseră de atunci, nici măcar în ordine și nici măcar toate, pentru că nu toate înseamnă ceva, ci luate la întâmplare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
groase, bărbia proeminentă. Multe din jur păreau să se fi tulburat. Dimineața ieșea în balconul-terasă ce înconjura apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vieții omenești este doar un punct din vecie, substanța vieții un flux ce curge continuu, senzațiile bezne, întreaga alcătuire a trupului sortită unei grabnice putrefacții, sufletul o volbură, soarta greu de ghicit, faima îndoielnică; toate ca o apă curgătoare, un abur și vis, un drum pe care o singură călăuză e în stare să te poarte - filosofia. Și își mai zicea, el, Andrei Vlădescu, că amăgirile, câte există, nu pot fi decât pentru a amâna sau a birui sau a uita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Andrei Vlădescu, că amăgirile, câte există, nu pot fi decât pentru a amâna sau a birui sau a uita sau a depăși moartea. Și mai gândea: dacă filosofia e în stare să te poarte pe drumul lung al vieții, prin abur, vis, amăgiri și curgere continuă numai și numai către săvârșirea ultimă care-i un dat al naturii, atunci și arta poate fi o călăuză; nu numai cum spunea Michelangelo, că nu se naște în el nici un gând în care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vrea să scrie și simte că are ceva de spus și a făcut o opțiune riscând bucuria imediată din alte posibile preocupări, oricât de naiv ar fi gândul acesta, ar trebui să scrie despre moarte, speranță, șiretlicurile vieții, amăgiri și abur și chiar despre naivitățile numite datorie, sacrificiu, voință, greșeală, energie neobosită, rău și bine și încă altele care numai împreună înseamnă viață. Iar în fața cuprinderii înfricoșătoare a acestui gând se așternea dintr-odată liniștea rece, din teama că nicicând forțele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
mai presus de orice, era liber să creadă și să imagineze și să presupună orice dincolo de fapte și cuvinte, chiar și în absența faptelor și cuvintelor, încât, dacă ar fi privit careva în oglindă, n-ar fi zărit decât un abur neclar al celor cu adevărat petrecute), prin urmare în această oglindă se arată acum gândurile acestea care au și fost spuse, într-o formă sau alta, dar, bineînțeles, cu aceleași înflorituri și despicări infinitezimale ale firului, Ioanei Sandi sau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
imagineze ce va face, pentru că nu voia să creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei largi a noii locuințe și contempla răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții. Își luase cu el obișnuința din vechea locuință, dar acolo privea doar apusul, ascuns aici de o altă aripă a blocului foarte proaspăt, și fusese nevoit să se adapteze. În spatele său era camera mare strălucitor de albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ar fi așteptat un răspuns sau ar fi întrezărit ceva ca o speranță, și-a întors ochii de la acel Rumpelstilzchen blând, neiertător și numai memorie și privea pe fereastra largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
flori de plastic în ghivece de plastic, înfipte în spațiile dintre uși, zgomotele indecente ale băii vecinilor. Când a venit să-i deschidă, lumina gălbuie a veiozei din spate îi contura linia picioarelor, a coapselor puternice și a mijlocului prin aburul cămășii lungi în care, își zicea Andrei Vlădescu, trebuie să tremure de frig. Au băut ceai și pe urmă vin roșu. „Dezbracă-te și vino aici, lângă mine“, i-a zis Sultana Ștefănescu, pe trei sferturi acoperită de plapuma moale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
împiedică s-o recunoască și s-o definească. Însă în jur toate curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri mlădioase, la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ochii care lăcrimau, respirația era grea în aerul rarefiat, Muntele se ridica asemeni unei primejdii dorite, proteguitor și indiferent și plin de speranțe și veșnic și al lumii întregi. Și în clipa următoare s-a învelit iarăși în cortine de aburi și privirile umezi și îndurerate nu străpungeau decât veșnicia și nimic altceva. Ca o himeră necesară. Au coborât, în timp ce soțul Mioarei schia. S-au așezat la o cafea cum făcuseră cu ani în urmă. Între ei erau amintiri, tăceri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

se rătăcească, ușa unui apartament se deschise și apăru Phoebe făcându-i cu mâna. Se înveseli pe loc: pe fundalul acela oribil, ea arăta mai răpitoare ca oricând și îndoielile care-l chinuiseră pe drum de la Londra se risipiră în aburul dorinței. — Hai, intră, spuse ea. Sunt aproape gata. Kim tocmai a făcut ceaiul. Roddy o urmă înăuntru și constată cu surprindere că era condus într-o cameră de zi luminoasă și spațioasă. Un tânăr îmbrăcat cu un tricou și blugi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
avea forța fizică necesară, printre altele). Au urmat alte trei, patru încercări în săptămânile următoare și după aceea subiectul n-a mai fost abordat niciodată, și astfel s-au spulberat și speranțele lui George. Amintindu-și acum vremurile acelea, prin aburul alcoolului, i se părea absurd, caraghios că sperase vreodată să se consume căsătoria. Între Dorothy și el existase o incompatibilitate fizică absolută. Uniunea sexuală dintre ei ar fi fost la fel de imposibilă cum fusese recent și pentru curcanii diformi pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]