9,516 matches
-
iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu mai puțin periculoase, totul împodobit metaforic (Lucian Blaga este adesea citat aici), fără agresivitate, fără conflicte corozive, fără psihologii demonice, excrescențe malefice, adică la antipodul unor practici occidentale în literatura genului. În publicistică, aceeași tentă sentimental-moralizantă
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
la fortăreața de la Sheg‑Opur, iar de acolo la o altă fortăreață pe Gange, de unde a reușit să evadeze" Englezii erau de părere că un asemenea individ era periculos, așa Încât se dispensară de el; În consecință, a fost arestat sub acuzația de instigator politic și trimis la Agra, unde i se acordă și o pensie. Lui Lal Singh Îi urmă Teja Singh, care a fost Învestit și cu funcția de rajah al localității Sialkot, iar aceasta pentru că Își trădase țara la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de articole din 1905, poziție care explică atât ruptura sa de o parte a generației căreia îi aparține, cât și izolarea de care se va plânge după apariția, în 1906, a „Vieții românești”. Intitulată Împotriva clevetitorilor, seria încearcă să contrazică acuzațiile aduse sămănătorismului și să fixeze cadrele acestuia, așa cum le înțelegea marele istoric: Ura împotriva culturii străine, Țărănismul „Sămănătorului”, Adorația trecutului și, mai ales, „Sămănătorul”, o revistă personală?. Dar demontarea sistematizată a argumentelor „clevetitorilor” nu reușește să spulbere impresia de reacție
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu. Povestirile de început ale lui Sadoveanu sunt catalogate, într-un articol din 1905 care va deveni celebru, Morala domnului Sadoveanu, în funcție de păcatele lor capitale, care ar fi
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
o frază surprinzător de sigură și concisă, apropiată de formula aforismului. Cât privește estetica, opta pentru realism și, pe urmele lui C. Dobrogeanu-Gherea, scria despre tendință și moralitate în artă. Articolul Naturalism și pornografie, în care naturalismul este apărat de acuzația de pornografie, în numele ideii de adevăr, a apărut sub pseudonimul I. Chilianu și a fost atribuit deopotrivă lui G. Ibrăileanu și lui H. Streitman. Cunoscător al literaturii germane, acesta din urmă avea observații pătrunzătoare asupra eroului în romanul lui Zola
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
publicistică și de traducător, manuscrisele etc.), fără a rămâne în perimetrul strict factologic. Materialul documentar este valorificat și cu instrumentele criticului ori ale comparatistului. S. corectează argumentat afirmația lui Titu Maiorescu despre Coșbuc („prea puțină cultură generală”) și demonstrează inconsistența acuzației de plagiat, lansată de Grigore Lazu după apariția volumului Balade și idile. Identificarea „izvoarelor universale”, a influențelor, similitudinilor și ecourilor, analizate în ipostaza genurilor, motivelor, miturilor literare etc., este utilizată în general, dar mai cu seamă în lucrarea Ecouri literare
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
acest personaj pe tânărul Nicolae Ceaușescu și, de atunci, l-au repudiat pe P. Suspiciunea nu se susține. Personajul are un nume și, în roman, el este deja mort. Cum l-ar fi putut flata pe Nicolae Ceaușescu această ipostază? Acuzație fără noimă, în stilul războiului rece. Iritat, hărțuit din toate părțile, P. se gândește la altă carte. Scrie într-un timp record Viața ca o pradă (1977), roman autobiografic, și începe altul, Cel mai iubit dintre pământeni, la care lucrează
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în vizorul procurorilor morali, al revizioniștilor de tot felul. A fost și este încă demonizat, contestat, marginalizat, socotit „o dejecție a lumii rurale”, cum zice un scriitor (Alexandru George) despre el, și trecut în categoria scriitorilor „nomenclaturiști”. Portret completamente fals, acuzații nedrepte. P. este un scriitor moral și, trăind și scriind într-o dictatură, a căutat să nu spună neadevărul și să-și salveze, astfel, opera. Era convins că este posibilă o rezistență prin cultură: „Trebuie să facem în așa fel
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
populară. În 1952 va fi angajat ca lector de istoria ceramicii la Institutul de Arte Plastice, însă în 1958 este din nou arestat, împreună cu toți membrii de seamă ai cenaclului literar pe care îl găzduia în casa lui, capul de acuzație fiind faptul că aici se citise cartea lui Emil Cioran La Tentation d’exister. I se confiscă manuscrisul unui studiu de arheologie, acuzat că hărțile anexate ar fi fost hărți de stat major privind debarcarea aeriană a trupelor SUA. În
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
de a simula stări anormale somatice ori psihice (simularea bolilor) (E. Dupré). În sensul acesta, E. Dupré descrie mai multe tipuri de mitomanie: mitomania vanitoasă, avându-l ca model pe Tartarin din Tarascon; mitomania malignă, cu caracter de intrigă și acuzații imaginare îndreptate împotriva altora (denunțul anonim); mitomania perversă, pusă în serviciul tendințelor vicioase și perverse; mitomania erantă, legată de dorința de schimbare, având un net caracter de refugiu. Pentru E. Minkowski, mecanismele mitomaniei sunt următoarele: emotivitatea, exaltarea facultăților imaginative, sugestibilitatea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ostile guvernului Kogălniceanu, Boerescu polemiza printr-un discurs specific conservatorilor: dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de proprietari și „masa brută” având ca apanaj „forța numărului”, „pasiunile maselor” ipostaziate În „instrument al tiraniei” și, nu În ultimul rând, susținerea acuzațiilor de „comunism” și „socialism” adresate proiectului guvernamental arată o metamorfoză clară. Aici poate fi identificat cel mai semnificativ precedent al opțiunii lui Boerescu de la Începutul domniei lui Carol I: apropierea de grupările „dreptei”. Asumarea identității conservatoare de către Boerescu a fost
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
legației ruse, ceea ce a stârnit nemulțumirea ministrului plenipotențiar rus. Acesta, Într-o scrisoare din 6 mai 1888, adresată Ministrului român al Afacerilor Străine, Își arăta nemulțumirea față de o parte a presei ce Își continua „campania de atacuri violente, insinuări și acuzații calomnioase la adresa mea și a guvernului pe care Îl reprezint”. Diplomatul rus observa că aceste acuzații reprezintă doar insinuări absurde ale unei prese dezordonate, dar care au ecou și În presa străină. Practic, diplomatul rus cerea sprijinul autorităților române pentru ca
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
1888, adresată Ministrului român al Afacerilor Străine, Își arăta nemulțumirea față de o parte a presei ce Își continua „campania de atacuri violente, insinuări și acuzații calomnioase la adresa mea și a guvernului pe care Îl reprezint”. Diplomatul rus observa că aceste acuzații reprezintă doar insinuări absurde ale unei prese dezordonate, dar care au ecou și În presa străină. Practic, diplomatul rus cerea sprijinul autorităților române pentru ca atacurile să Înceteze, considerând că este sub demnitatea sa de a intra În polemică cu jurnalele
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
figura cu articole prolegionare. Pentru acestea, ca și pentru funcțiile avute în perioada guvernării de extremă dreapta, în 1948 va fi închis (fără proces) la Ocnele Mari, apoi la Jilava. Eliberat în 1953, este arestat din nou în 1956, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Va fi condamnat la zece ani de închisoare, însă în urma unui nou proces, din 1959, va primi sentința de optsprezece ani de muncă silnică. Iese în urma amnistiei generale din august 1964 și trăiește până la sfârșitul
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
în 1938, fiind susținut de I. Al. Brătescu-Voinești. Este adevărat că întreaga lui personalitate rămâne controversată, în urma veșnicelor polemici cu mari personalități, între care George Murnu, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga. Într-o altă dispută, cu E. Lovinescu, în jurul romanului Mite, acuzațiile de incompetență istorico-literară aduse de critic nu acoperă miza controversei, ,,incriminatul” fiind un familiar al casei Kremnitz și chiar întâlnindu-l pe Mihai Eminescu, de două ori, acolo, așadar fiind autorizat moral să conteste autenticitatea transfigurării ficționale a personajelor în
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
debutat cu ghinion. În fața vieții le va stârni hazul lui B. Delavrancea și lui Al. Vlahuță, colegi de redacție la „România liberă”; ofensat, autorul rupe relațiile cu ei și părăsește ziarul. Viitorul prieten D. C. Ollănescu-Ascanio lansează chiar, fără temei, acuzația de plagiat. Analizând scrierea din punct de vedere etico-social, C. Dobrogeanu-Gherea aplică personajului principal calificativul stigmatizant de „pesimist papagal” (Pesimistul de la Soleni). Dar cartea nu e lipsită de merite, în special prin descripția de medii pariziene și bucureștene, deși, axată
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
au fost loviți cu pietre, atacatorii fiind evrei deranjați de intonarea de către tineri a cântecului „Deșteaptă-te române!”. Numărul elevilor răniți depășind cifra de 20, evenimentul a fost raportat atât directorului Liceului Național, cât și prefecturii poliției dar, pe fondul acuzațiilor de ambele părți, situația a luat o amploare neașteptată. Directorul liceului, Vasile M. Burlă, luând partea elevilor care nu ripostaseră cu violență, justifica agresiunea comisă de evrei prin teama lor de „deșteptare națională a tineretului român”, sugerând că „năzuința lor
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
agresiunea comisă de evrei prin teama lor de „deșteptare națională a tineretului român”, sugerând că „năzuința lor este introducerea socialismului În școlile românești prin elevii lor, ca o contrapondere la nașterea unei mișcări naționale”. El se arăta deranjat și de acuzațiile apărute În presa socialistă și cea evreiască, referitoare la propagarea antisemitismului la catedră, justificând faptul că „activitatea sa ca director reclama asigurarea alături de instrucțiunea elevilor și a educațiunii acestora prin cultivarea sentimentului național În școală”. Totodată, el menționa că a
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
a scris și s-a comentat enorm. Evenimentul a avut loc în anul 399 î.Hr., când tribunalul atenian l-a condamnat la moarte pe marele înțelept, cu o majoritate de 60 de voturi. Lui Socrate i s-au adus trei acuzații: ateism, introducerea unor zei noi în cetate și coruperea tineretului. Acuzatorii erau: Anytos, un important politician și adversar al lui Socrate care participase la răsturnarea tiraniei „Celor 30” (în rândul cărora fuseseră mai mulți discipoli socratici); Meletos, un tânăr poet
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Meletos, un tânăr poet tragedian, se pare, netalentat și adesea ironizat de Socrate; și un anume Lykon, orator cu oarece renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul de koneion (cucută) și au argumentat de-a lungul veacurilor sute de comentarii. Textul fundamental la care se referă toți este Apologia Swkratou
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
24. A fost sprijinit de NEA (National Education Association), precum și de Arno Bellack și Herbert Kliebard, care i-au promovat ideile în prestigioasa lucrare Curriculum and Education (1977)25. Schwab aducea curriculumului modern (pe care însă îl considera „tradițional”) trei acuzații grave. Prima consta într-o analiză a „stării actuale” a curriculumului și se încheia cu concluzia, lipsită de echivoc, că acesta funcționează ca un „bolnav muribund”. Urmau argumentele, acuzatoare în sine. Schwab observa că domeniul „curriculumului tradițional” a fost mult
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
erau analizate de o comisie în care figura neapărat și un „tovarăș” de la științe sociale. Acesta sărea deseori calul, găsind deficiențe nereale. Era un mijloc în plus de intimidare. De exemplu, citarea de numeroase surse occidentale te expunea imediat la acuzația de cosmopolitism. Erau mereu tot felul de ședințe, nenumărate. În afara celor de catedră, desigur, necesare, erau ședințe de învățământ politic, de sindicat, de luptă pentru pace. Apoi cadrele didactice erau obligate să participe la ședințele organizate de asociația studenților. După
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de necrezut că ar putea rosti. La unul dintre congrese - cred că al XI-lea sau al XII-lea - a fost strecurată, în raportul citit de el, ideea inexistenței dictaturii în România. Pentru a-l determina să se apere de acuzațiile tot mai dese că este un dictator, a făcut o pledoarie, pretins științifică, pentru absența dictaturilor. Dictatura proletariatului devenise o etapă democratică, iar dictatura regală fusese uitată. Deoarece pentru dictator era important să iasă cu „fața curată” - prin orice mijloace
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce acuzații absurde și tendențioase? Pentru că, după cum răspunde un politruc speriat, „această întreprindere poartă pecetea gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu”. IABv este proiectată ca un fief al președintelui României, care l-ar fi trădat pe acesta prin revolta muncitorilor. Drept urmare, rebelii trebuie pedepsiți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
colegii lor de asociație o victimă care acceptase colaborarea cu anchetatorii-torționari și „piteștizarea”. Acesta fusese, după cum declara, într-atât de maltratat, încât acceptase să devină (la cererea autorităților punitive) bătăuș al celorlalți anchetați. Individul respectiv a recunoscut el însuși toate acuzațiile (inclusiv cea de unealtă a securiștilor), relatându-le colegilor săi felul în care fusese chinuit și mai apoi cum el însuși îi chinuise pe alții (Arsene, 1997, vol.1, pp. 303-305). Individul respectiv, căruia nu i se nega nicidecum calitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]