6,732 matches
-
Iustin, asemenea unui mare actor în rol principal, reușise să se concentreze printr-un admirabil efort de voință. Asculta cu atenție, străduinduse, în același timp, să-și stăpânească nerăbdarea firească, de altfel - și nu-și reprimă un zâmbet generos, de admirație pentru femeia care a fost pionul principal pe masa de șah a luptei împotriva bolii lui. ,,Ciudat! Deși starea de nevăzător mi-a adus atâta durere, acum parcă aș vrea să se prelungească încă puțin, pentru că o Marian Malciu 230
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mic înseamnă o întîmplare aproape normală, dar deviată în ultima secundă. subiectul se visează, de exemplu, înconjurat de oameni pe care îi face să rîdă și să se simtă bine ; el este în centrul atenției, el conduce discuțiile și atrage admirația tuturor, el este cel mai strălucit numai că... în timp ce se bucură de această poziție de centru al cercului ceva îl jenează totuși din punct de vedere anatomic sau fiziologic (cum ar fi dorința de a urina imediat). Pentru imbecilul meu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Poate că te așteaptă tatăl tău. Să-i spui domnului doctorSima că regret foarte mult. Așa, drăguță! Și institutorul întinse mâna lui Felix și-l conduse cu atenție la ușă, cum conduci un paralitic. Copiii urmăriră pe Felix cu o admirație nemaipomenită, fără umbră de durere. Felix însuși îi privi mut, atât de cuprins de noutatea situației lui, încît acest sentiment nu avea nici un nume. Abia cu câțiva ani mai târziu, văzând pe alți colegi trecând pe drum cu mamele lor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lată a unei mari mese, în care Felix zări cărți, creioane, pachete de ilustrate, puse într-o ordine militară. Toate cărțile și caietele erau învelite cu o grijă meticuloasă și semnate caligrafic pe un portativ tras ușor cu creionul. Văzând admirația lui Felix, Titi se crezu dator să-i arate și alte dovezi de industrie. Avea albume în care copia cu o caligrafie armonioasă fel de fel de poezii cu inițiale figurate și colorate. Legătura și cartonarea albumelor erau opera lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cult încîntau pe Felix și-i dădeau ascunse năzuinți. Prin contrast, îi răsărea în minte figura spână a lui moș Costache, care lipea G. Călinescu mereu cu buza lui groasă țigări noduroase și arunca scrumul peste tot. Înțelegea foarte bine admirația Otiliei pentru Pascalopol, însă îl întuneca fiecare simptom al unei familiarități mai strânse între fată și moșier. - Am cunoscut pe tatăl dumitale, pe bietul Iosif! vorbiPascalopol lui Felix. Semăna puțin cu dumneata. Ce zici, domnișoară Otilia? (Otilia sărise de pe scaun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
izbit de soartă. Gândul obscur de a se scăpa de Olimpia și a încerca o altă lovitură, de data asta bine controlată, cu ajutorul rudelor, îl mai invadase adesea. Nu aproba nici temperamentul Olimpiei. N-o putea învinovați de nimic, însă admirația lui era pentru femeia sprintenă, sociabilă, pe care o înțelegea ca pe Otilia, și ar fi scuzat-o ca pe Georgeta. Ar fi vrut o femeie care "să-l împingă". A scăpa de Olimpia însemna divorțul. Să dea însă divorț
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunet. Cu mâna strânse și mai tere cheile. Aglae întinse mâna și dădu să i le apuce. Atunci, cu sforțare eroică, bătrânul se trase mai spre fundul canapelei, bombănind: - Nu-nu-nu v-vrreau gheață! - Vorbește! observă Vasiliad. Stănică făcu un gest de admirație și de ciudă: - E pezevenghi rău moșul! Îl știu eu. E tare de tot. - Dar, Costache, se răsti de-a binelea Aglae, trebuie bani de cheltuială, de plătit domnul doctor, ce, vrei să plătesc eu? Bătrânul, atunci, după îndelungă nemișcare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la bătrân, sa-l întrebe de sănătate, sa-i povestească întîmplări de bolnavi sculați de pe patul de moarte și alte baliverne de astea. Îl supăra însă prezența Otiliei, care îngrijea de moș Costache cu o lipsă de repulsie care stârni admirația lui Felix. Otilia era socotită ușuratică și se dovedea devotată. Moș Costache privea pe Stănică cu multă dușmănie și se înțepenea și mai bine în pat, când îl vedea, urmărindu-l strâns cu privirile. G. Călinescu Pascalopol mai făcu în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vreau ca acest strugure să-ți aducă puțină fericire”. Bucuria simplă și umilă care se vedea pe chipul sorei în vârstă îl făcea și pe el plin de lumină. Sora de la recepție puse strugurele la vedere și-l privi cu admirație întreaga dimineață. Era cu adevărat un strugure superb. La un moment dat îi veni o idee: „De ce să nu-i duc acest strugure superioarei pentru a-i face și ei puțină bucurie?” Luă strugurele și-l duse superioarei. Superioara fu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația pupăcioasă a celorlalți mușterii, încîntați de halul în care umblai de troșcănit încă de la ora aia din dimineață. De altfel, prin zonă, nici taximetristul Genel nu-și saluta altfel cunoscuții, decât cu podul palmei rulat în jurul unui păhărel imaginar, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
geamantanului Gabi cel Norocos, desfăcut și sprijinit pe genunchi. În curte, după ce se dezlegaseră de accesoriile taximetrului, terorizaseră câinii și suciseră gâtul unei duzini de cotcodăcitoare, Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul și Dulcele Doru, înălțîndu-se pe piciorușele lor parantezate, căzuseră în admirația celor ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scrie o familie de poeme într-atît de grozave, încît întreceau cu mult capacitatea de-a suporta a unui rival, dară-mi-te a unui prieten. Accelerase ușor și se pierduse în peisaj. Umblam pe străzi amețit de invidie și de admirație. O variantă a poemului "DESPRE TATA ȘI NOI" suna cam așa: "(poem dedicat infarctului ce a avut loc în noaptea de 11 spre 12 octombrie 1975)" "Mama își întinde rugina pe buze și mișcă lin evantaiul ca să împrăștie lumina
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rezultate prea dezastruoase în activitatea revoluționară... Așa că, prin tăcerea mea, i-am dat de înțeles că da, face parte. - Și pe bunicul meu îl chema tot Onofrei, anunță, cu veselie, dascălul de construcții metalice și-l bătu pe Sinistrat, cu admirație amuzată, cu palma peste spate. Era și un bunic pe cinste și se numea și Onofrei. 376 DANIEL BĂNULESCU - "Animalul din Organizația voastră de Tineret a ieșit, de pe data de 20, afară, cu recamierul și cămășoiul de noapte în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de asemenea iubit ca dramaturg, scriind piese de teatru care se jucau cu succes în turneele din țară sau străinătate. Își imagina că toți profesorii din liceu sunt aidoma cu acest minunat dascăl. Așa și erau majoritatea, dedicați; își transmiteau admirația față de materia predată, elevilor. Simțea de multe ori, nerăbdarea celui de la catedră, emoția chiar, pasiunea de a-și expune lecția și reflex intra în acel ritm înalt al cunoașterii, încât n-avea nevoie de prea multe explicații. Înțelegea dinainte ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
toți băieții erau incapabili în rezolvarea problemelor, iar fetele, imediat găseau soluția pe care tot el le-o sugera, anunțându-i de fiecare dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii, iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar. Era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
parcă intenționat să îi elibereze fiecare pas mai uriaș. Are desenate diverse forme geometrice, linii și culori cu tonuri delicate; este închisă cu nasturii până la gât care-i ascund trupul superb. Este hipnotizat însă și ceilalți băieți se uită cu admirație la ea. S-a lăsat liniștea în grup: Bună, la toți! Laur, vii te rog? Vorbește natural, fără emfază. Își spune: - Ce liniștitor îi este glasul! Se dezmeticește, iese din grup și se îndreaptă spre ea. Fericită că Laur se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Istorie și utopie (București, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964) - Căderea în timp (București, 1994); Le Mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l'inconvénient d'être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979); Exercices d'admiration (Paris, 1986) - Exerciții de admirație (București, 1993); Aveux et anathèmes (Paris, 1987) - Marturisiri și anateme (București, 1994). CIORAN AMURGUL GÎNDURILOR HUMANITAS Coperta seriei IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Ediția princeps a acestei cărți a apărut la "Dacia traiană" din Sibiu în 1940. Ediția a doua a apărut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pulsul prin teroarea nimicului.... Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. - Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul. Diogene, dacă se năștea după Cristos, ar fi fost un sfânt. - Admirația pentru cinici și două mii de ani de creștinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios... Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate... Dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înfige pe Dumnezeu - ca un par de spânzurătoare - în mijlocul nesiguranțelor noastre... Absolutul e un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare. Dragostea de frumusețe este inseparabilă de sentimentul morții. Căci tot ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției. Frumusețea îți sugerează icoana unei zădărnicii eterne! Veneția sau amurgurile pariziene invită la o sfârșeală aromată, în care veșnicia pare a se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
supremă negativitate care nu poate îmbrăca nici haina grotescului. Moartea este suprema realitate în ordinea negativă. Ironia este că te temi de ea cu atât mai mult cu cât o admiri. Și trebuie să spun că negativitatea morții îmi inspiră admirație. Dar este singurul lucru pe care-l pot admira, fără să-l iubesc. Grandoarea și infinitatea morții mi se impun. Dar disperarea mea e atât de mare, încît n-am nici speranța morții. Cum aș putea-o deci iubi? Despre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întregii tale ființe. Marile pasiuni, când nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decât marile deficiențe. Căci în marile deficiențe te consumi într-o agonie treptată, pe când în marile pasiuni contrariate te stingi ca un fulger. N-am admirație decât pentru două categorii de oameni: pentru acei care pot oricând înnebuni și pentru acei care în fiecare clipă se pot sinucide. Numai aceștia mă impresionează, fiindcă numai în ei clocotesc mari pasiuni și se dezvoltă mari transfigurări. Acei care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
entuziasm, această necunoaștere, această neglijare organică și ignorare irațională a morții este mai puțin vădită. Căci ondulațiile grației sânt uneori o aluzie îndepărtată la caracterul de iluzie al vieții. Există în grație mult farmec melancolic; în entuziasm, nu există deloc. Admirația mea teribilă pentru oamenii entuziaști derivă din faptul că eu nu pot pricepe cum de există astfel de oameni într-o lume în care moartea, neantul, tristețea și disperarea alcătuiesc un cor atât de sinistru, încît fac imposibile eforturile noastre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ea este un dispreț voalat, o transfigurare a unei realități și a unor deficiențe. Ironia disprețuiește gestul naiv și spontan, fiindcă starea ironică este dincolo de irațional și naiv. Este însă, în ironie, multă invidie față de oamenii naivi. Ironicul, neputîndu-și manifesta admirația lui pentru simplicitate, din cauza enormului său orgoliu, invidiază și înveninează, disprețuiește și se crispează. Din acest motiv, îmi pare mult mai autentică ironia amară, ironia tragică și agonică, decât cea surâzătoare, ce izvorăște dintr-un scepticism ușor, cu seninătăți vagi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dintr-o însîngerare durabilă? Fiindcă aceasta îi scutește de suferințe sau le dă iluzia suferinței. Ei vor să vadă sânge sau lacrimi dincolo de rânduri pentru ca, din mediocritatea și satisfacția lor, să le apari ca un destin particular și demn de admirație. Toată admirația vulgului este plină de sadism. Dacă Isus n-ar fi murit pe cruce, creștinismul n-ar fi triumfat. Oamenii se îndoiesc cu drept cuvânt în fața a orice, numai în fața morții nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
însîngerare durabilă? Fiindcă aceasta îi scutește de suferințe sau le dă iluzia suferinței. Ei vor să vadă sânge sau lacrimi dincolo de rânduri pentru ca, din mediocritatea și satisfacția lor, să le apari ca un destin particular și demn de admirație. Toată admirația vulgului este plină de sadism. Dacă Isus n-ar fi murit pe cruce, creștinismul n-ar fi triumfat. Oamenii se îndoiesc cu drept cuvânt în fața a orice, numai în fața morții nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru ei suprema
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]