KorAP: Find »[drukola/base=aduna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...1434 >

35,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

aude vocea președintelui de la Cultură. Vă rog să luați loc, să putem începe. În foaierul teatrului, unde se țin de obicei "seratele literare" elegante întîlniri de bun-gust și de spirit ale celor ce iubesc arta în acest oraș -, s-au adunat deja mai mult de douăzeci de persoane. Poftiți, tovarășe Vlădeanu, face un gest cordial președintele, luîndu-l de după umeri chiar mă întrebam dacă veniți ori ba, că amicii dumneavoastră, de la uzină, pe care-i invităm de fiecare dată la vizionări, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să aduc apă rece, ca-n povești, dar nu cu urciorul că ăla se spărgea; aveam un cofăiel, din lemn, în care, de multe ori, adunam fragi surîde Mihai înviorat de aducerile aminte. Cu ochii ficși asupra lui, aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat snopi, dar foarte rar, cînd se apropia ploaia, că snopii erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile aruncate de profesor, le adună între vîrful degetelor, le întoarce spre el, mai pufăie o dată din țigară, să nu se stingă și-abia apoi le filează. "Și nu ne du pre noi în ispită" murmură el aruncînd două cărți pe masă. De afară, de peste troianul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tîmpit, pedeapsa cea mai cruntă pentru el e Doina, fata lui, pe care n-a vrut s-o crească, s-o vadă. Căci vine, cu vîrsta, o oră de bilanț a omenescului din tine și vezi că nu ai ce aduna, decît păcate. Și mai e o treabă: făcînd murdăria cu fotocopia, o poți prinde în vîrtejul ăsta și pe Doina. Păcat! Mare păcat! Ea n-are nici o vină, nu trebuie să știe; e încă un copil. Îi ajunge durerea de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă de lucru, scoțînd bumbacul din buzunar, cu care șterg porțiuni din carcasa emailată ori iau mătura și o împing de ici-colo, să adune vreo eventuală scamă sau bucată de hîrtie. "Cunosc psihologia gîndește Mihai. Mișcare continuă. Ștefănescu nu, dar adjuncții lui sînt experți în asta: să te agiți. Poate că și acum, cînd hala asta imensă, cît un întreg lan de grîu, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru a scoate și eventual traduce articolele ce ne interesează trebuie timp; timp ce-l consumăm în ședințe operative de cîte trei-patru ore, zilnic. Și, apropo de optică, nimic mai elocvent decît ziua aceea cînd inginerii din Zona Doi stăteau adunați într-un birou să dea de capătul unei inadvertențe între două tehnologii similare. Intrînd în acel birou, Haralamb, directorul, a lăsat ușa deschisă și a început să strige că ce-i acolo, cafenea ?, afară!, în instalații, cadrele tehnice în mijlocul producției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să se mai concentreze. Ciudată apariție arată el cu capul în urma femeii, cînd o aude urcînd scara -, dar se pare că imaginea ei, așa sumar înțolită și șifonată, mi-a purtat un real noroc adaugă fericit, prezentînd cărțile, începînd să adune banii, fără să mai aștepte să vadă ce cărți are partenerul. Te-o fi plăcut, Lazăre, îi rîde profesorul, să-și mascheze emoția. Și normal: a topit vinul, ăia s-or fi îmbătat... Du-te după ea. Hm, maestre! pufnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ați interzis, alaltăieri, mi-am cerut scuze și m-am retras i-o întoarce Vlad, apoi arată politicos cu palma desfăcută spre ușa microbuzului, în față, lîngă șofer. Microbuzul se strecoară greoi prin mica piață din fața spitalului, în care se adună capetele a șase străzi, plus șoseaua de centură a orașului, ce taie piața într-o margine. Grăbit, un bărbat trece printre mașini, făcînd un gest nervos către milițianul care îl fluieră, amenințîndu-l cu degetul. Uite-l pe inginerul Muraru spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
E bine rîde Lazăr -, altfel, aducînd afișele în ultima zi, m-aș fi simțit ca un personaj dintr-o piesă de teatru proastă, în care eroul principal apasă pe un buton cu o clipă înainte de dezastru. Da, dar toți sînt adunați, discută, vor două-trei replici, ceva cu haz, să facă rolul Irinei de fată șchioapă. Vlădeanu nu-i la uzină c-a fost de noapte, tu ești singurul care știi unde stă. Ei uite că pe-asta n-o mai fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
putea țipa sub el, Mihai o cuprinde cu brațele și vrea să-i înăbușe orice sunet în sărutul lung, dar descoperă că ea l-a imobilizat deja, ținîndu-i picioarele încleștate între-ale sale, înlănțuindu-i umerii cu brațele, în care a adunat forța dată de disperare, sau de ciudă, o așa înlănțuire că mîinile lui nu mai pot decît să se miște sub spatele ei, sprijinindu-i omoplații în palme. Jocul durează mult, cu pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata Marie, adunată într-un ovul ce așteaptă să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata Marie, adunată într-un ovul ce așteaptă să fie spart de cel dintîi și mai viteaz dintre oaspeții invizibili, doriți cu atîta ardoare inconștientă în clipa în care ochii lui Mihai, cu limpezimea lor albastră au pregătit terenul pentru o întrebare pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce-i cu cuvîntul măgar pe care ea l-a mai rostit odată, așa că i-a interzis pur și simplu, amenințîndu-l cu moartea, simțind cum vorbele ei sporesc nebănuit dorința bărbatului. "Ai putea să cauți o mătură și să mă aduni cu fărașul" ar fi vrut să-i spună la final, cînd a făcut grimasa de durere, savurînd apoi gestul tandru cu care mîinile lui Mihai au ajutat-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

consumat droguri la cină. Doar că, într-un asemenea mediu, băieții se rezumau la a bea masiv și la fel făceau și fetele. Consumul de alcool era un simbol al maturității și al adaptării. Prin urmare, îmbrăcați în pulovere, se adunau în jurul barurilor cu tejghele curbe și lambriuri, gesticulând cu atitudinea specifică membrilor unui club cvasi-canadian. Mai târziu, se izbeau cu Mini Cooper-ele de indicatoarele de pe carosabil sau cu șoldurile de mobilierul din încăpere. Primăvara și toamna, Carol și Beverley beau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
un fel de spioană, căci, pe măsură ce bea, ochii ei albaștri spălăciți deveneau din ce în ce mai inexpresivi și mai strălucitori, reflectând cu fidelitate, dar puțin cam șters, chiolhanul din jur. Asta credea oricine avea ocazia să o privească atunci: că, bând ea însăși, aduna dovezi împotriva celor care se îmbătau. Când se căsătorise cu Dan, unii dintre cei care îi văzuseră bând împreună cârcoteau că e o polițistă sub acoperire, care a reușit, în cele din urmă, să pună mâna pe suspect. Făcu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe și neproductive. Profesorul ședea în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact de ce am făcut ce am făcut; nu am nici o explicație pentru asta. Categoric, povestea lui nu mă atrăgea în nici un fel, dar cred că mă simțeam ca un cinefil dezamăgit - unul care își plătise biletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și se clătina, iar eu mă uitam cum se apropie de noi dinspre asfințit silueta modernă a gării Reading. Profesorul își repetă întrebarea: — Crezi în oroare? Mi-am adunat puterile: — Te referi la ocultism? Fiare, demoni, spirite, spiritism, chestii de genul ăsta? — Nu, nu la astea. Trenul se oprise cu o smucitură. Oameni purtând haine de vânt din nailon și îmbrăcăminte de-a gata urcau și coborau. Dar nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cănilor de ness membrilor Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel puțin ștearsă, iar pieptănătura neglijentă n-o făcea nici ea mai memorabilă. — Bună, sunt Geena, spusese ea, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o analiză complicată a acestei povești, în mintea ta bolnavă și curioasă. Și când spun „curioasă“, îți dai seama că nu-ți fac un compliment, nu? Numai un poponar ar putea face așa ceva - susurând apoi că „cine se aseamănă se adună“. Nu e chiar așa. Se întâmplă câteodată să nici nu-ți dai seama, până nu simți capul fierbinte în sfincterul uscat... Mă rog, așa am auzit. Carol își trecu degetele peste corpul acela reptilian. Se afla pe propriul tărâm al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
bine să merg la un doctor. Dacă vomit, asta înseamnă că infecția a început să-mi otrăvească sângele.“ Își trase o pereche de pantaloni și străbătu coridorul până la baie, pentru o variantă prescurtată a toaletei sale de zi cu zi. Adună câteva cârpe fosilizate care fuseseră îngrămădite pe țeava de sub chiuvetă. După ce termină de șters podeaua, Bull se îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea să se ducă direct la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
unei reproduceri după Monet, amplasată neinspirat pe peretele de deasupra mesei de consultație. — Ar fi mai bine să bandajăm rana asta a ta, sau arsura, sau ce-o fi ea, nu crezi? Margoulies își revenise și se foia în jurul biroului, adunând fașe, leucoplast, tampoane sterile, foarfece și o sticluță cu apă distilată. Bull se simțea din ce în ce mai bine în timp ce degetele experte ale medicului palpau delicat zona din jurul vaginului. Margoulies nu prea știa ce face. Voia să acopere vaginul, astfel încât Bull să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Alan privea și el. Bull se văita din ce în ce mai sfâșietor. Alan începu să rostească tot soiul de lucruri pe un ton jos, rugător: asigurări că va fi bine, previziuni asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei anormale și altele asemenea. Vorbele rostite și vaietele se loveau unele de celelalte în camera sufocantă, în timp ce ochii ambilor bărbați erau fixați asupra labiilor acum desfăcute ale vaginului lui Bull. Observară împreună stratificarea orificiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Bull simțise cum capul de berbec al lui Gillis îl împunge chiar în șold. Apoi auzise un icnet în clipa în care Masher Morton, numărul opt al celor de la Wanderers, își băgase capul între coapsele lor tari. Șaisprezece bărbați erau adunați la un loc, șaisprezece perechi de ochi cercetau gazonul în căutarea mingii și treizeci și două de ghete tropăiau în așteptarea momentului în care mingea va fi găsită și va ieși la iveală. — A fost îngrozitor, Alan. Nu-mi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

văzute, folosind pământul ca piatră de tuș, apa din mare ca cerneală și bolta cerului în loc de hârtie. Visând în continuare, el a auzit brusc o melodie frumoasă și din vârful pensulei au început să iasă raze multicolore care s-au adunat în mănunchi formând o floare neasemuită. Pensula a început să plutească și să se apropie încetul cu încetul de Li Taibai. Tocmai când poetul a întins mâna să o prindă s-a trezit brusc și a realizat cu tristețe că

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]