5,168 matches
-
nu rezonează o clipă cu el. Când a devenit acest zgomot insuportabil ? O lectură a articolului ne lămu- rește însă asupra faptului că zgomotul epocii nu se adre- sează numai auzului. Este vorba și de un zgomot intern, de o agitație pe care o creează acumularea de informație, de un zgomot mediatic în care se întâlnesc într-un mixaj cacofonic bruitismele atâtor senzaționalisme și superfi- cialități țipătoare, formula specifică de exorbitare pe care spațiul mediatic o creează. Avangardiștii se vor bucura
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a acor- dului global, a locului comun și instituție de mediere a tuturor contrastelor, impulsurilor și exceselor. Însă nici kitschul văzut ca panaceu și nici o anume mediocritate burgheză generalizată nu exclud lipsa de măsură pe care o exprimă verbiajul și agitația lumii caragialești, implicit a lumii românești care a atins vârsta primei sale moder- nități. În plus, ceea ce ne interesează în acest volum este nu doar identificarea a ceea ce are excesiv lumea operei, cum se configurează dezechilibrul și care sunt resorturile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aici de o artă a digresiunii, de un glisaj intelectual fin, ci de incapacitatea de a se fixa în proiectul unei idei, de a se aplica reflecției. Acest neastâmpăr discursiv coincide cu deambulația sa eratică, cu mișcările necontro- late, cu agitația permanentă. Nae este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
București supus unei călduri toride. Căldura mare generează la Caragiale un efect de reducere la absurd a reacțiilor și a discursului. Pe acest fond de exasperare termică, regimul nocturn lasă loc unei compen- sări, unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice deplin. Trebuie menționat faptul că acest inter- locutor care rămâne anonim își manifestă plenar „pofta” de a vorbi, poftă deloc ocazională, ci caracterială pentru personajul caragialesc. Cu o butadă, interlocutorul lui Nae deduce din dialog un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
folo- sește o figură de stil, exagerarea vine aici din unghiul unei antipatii și nu din cel al analizei psihologice. Vedem însă calmul și laconismul cu care șeful expediază comportamen- tul neplauzibil al funcționarului. În fața acestui calm avem tumultul afectiv, agitația nebună, reacțiile emoționale exo- gene ale acestuia determinate de pierderea unui potențial câștig fabulos. Este Lefter Popescu un nevrotic ? Fiecare dintre reacțiile sale stă sub semnul lui „simț enorm și văz monstruos”, gesticulația sa este aiuritoare, oricum violentă, iar agitația
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
agitația nebună, reacțiile emoționale exo- gene ale acestuia determinate de pierderea unui potențial câștig fabulos. Este Lefter Popescu un nevrotic ? Fiecare dintre reacțiile sale stă sub semnul lui „simț enorm și văz monstruos”, gesticulația sa este aiuritoare, oricum violentă, iar agitația maximă. Posibilitatea unui câștig imens, a loviturii norocoase care să schimbe radical traseul destinal al funcționarului creează în acesta un amalgam de emoții contradictorii care stau sub semnul clar al unui compor- tament dereglat, isteroid. Căutarea febricitată a biletelor de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din acest eseu, precum cea din 11 mai 1947 adresată lui „Nego”. „În Sibiu, ce să- ți spun ? Toate ca acum doi ani, trei ani, o sută de ani ! Cu absența ta, care l-ai golit dintr-o dată de orice agitație, a redevenit un monstru de piatră, nemișcat, mut la orice întrebări.” Într-o scrisoare anterioară (10 aprilie 1947), Radu Stanca proiecta Sibiul ca un „loc unde nu s-a întâmplat nimic”, refuzând tentația Clujului, dar introducând un ton optimist în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
explicația. Cu spatele la public, - comedia se joacă pe la spate -, Crăcănel „ocupă” locul spectatorului pe care regizorul chiar și indi- rect îl introduce în cercul enormului sudalmei, al expresiei măscăroase de la care se alimentează personajele. Ea amplifică fondul obscur al conflictelor, o agitație decere- brată, o zvârcolire isterică, o violență permanentă. O a doua dimensiune prin care Pintilie transformă într-o distopie universul operei lui Caragiale o constituie regresia la animalitate adesea la confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
El a fost exemplu pentru mine. Munca lui, încăpățânarea de a-și croi un drum senin pe plan profesional, modul în care odată atingând un țel, pornea spre următorul pisc. Liniștea din sufletul lui adânc în fața tabloului muncit, emoția și agitația evenimentelor legate de ieșirile în lume cu copiii săi, tablourile. Golul din suflet de după fiecare expoziție și apoi iar muncă și punctul următor care pe măsură ce trece timpul se transformă în vârf de munte; toate acestea, încurajările înspre a munci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Centrul de Arte contemporane din San Perre (la 1 km de San Antoni) are probleme administrative, parohul celor două „sate” (biserici a hotărât să ne găzduiască în propria casă (la Rectoria din San Antoni). Aici, izolați de lume, gălăgie și agitație, avem la dispoziție tot pentru a ne simți ca acasă, sau, mai bine zis mai bine ca acasă. Mașina este păzită de hoți, bucătăria este la dispoziția noastră, ca și gradina în care putem să ne refacem fără probleme. Eu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din San Pere, poți afla că nemții au invadat Costa Brava, fapt pentru care catalanii (sau catalunezii) refuză să petreacă vacanța la Mediterana și preferă să meargă în insulele Canare (tot în Mediterana). Aici, toți oamenii sunt într-o veșnică agitație și, ca să te obișnuiești cu ritmul lor, trebuie să fii ca ei: să muncești. Încă suntem nesiguri, dar prevăd că ne vom integra perfect. Miercuri 23 iulie 1997 - San Antonio de Vilamajor Ieri s-a împlinit o săptămână de când am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
rezolvat problema Vietnamului, scandalul Watergate, acum rezolv)m problemele din CIA, FBI și fraudele de la Madicaid. Dac) mass-media ar prezenta opiniei publice americane problemă palestinienilor sau a p)cii În Orientul Mijlociu În timp ce țară se afl) Într-o asemenea stare de agitație, cerând guvernului „s) fac) cur)tenie”, ar putea fi dezastruos pentru Israel. Rabin declar) c) este conștient de toate acestea. M) Îndoiesc c) Înalții demnitari din Israel Își dau seama de pericol. Judec În funcție de ceea ce am v)zut și am
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
minoritate și că aleg)tori. Cum ar rezolva un stat evreiesc democratic problemă populației? Ap)rărea Israelului este „sarcina suprem) a comunit)ții evreiești”, spune Janowitz, vorbind acum despre comunitatea evreiasc) din America. Oamenii sunt Ins) Într-o stare de agitație, de nervozitate - și, ori de câte ori a vorbit unor grupuri despre problemele cu care se confrunt) Israelul, a fost atacat. Unii dintre cei care Îl atacau sugerau c) ar sprijini cauza arabilor. La aceste izbucniri el reacționeaz) destul de calm. Dac) vrei că
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
atracție „irezistibilă“ Cred că m-am Îndreptat spre teatru nu doar ca să evadez din realitatea cenușie a vieții, dar și pentru că aveam un vis. Eram, ca orice copil, În căutarea extraordinarului, a miraculosului. Am avut de mic o neliniște, o agitație de care nu am scăpat nici până azi. Dar și o intuiție că de partea cealaltă a cortinei se află ceva cu totul altfel decât tot ceea ce știam că există În jurul meu. Nu Înțelegeam subiectul piesei, dar ceva mă fascina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ajutat de-a lungul anilor să trec peste obstacole. Datorită ei mă simțeam acasă În apartamentul nostru de trei camere, cu balcoane de jur-Împrejur. Priveam Bucureștiul, dar și mai departe, spre nesfârșit: un sentiment de Încredere se năștea În mine, agitația mea febrilă era domolită doar prin simpla ei prezență, ca și cum totul, din acel moment, avea să fie așa cum trebuie. O afirmație, o susținere, o acceptare. Cu bunica Eftalia lângă mine totul era posibil. Am bănuit-o des că nu știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
atunci el poate fi comparat cu suprafața liniștită a unui lac de munte. Pentru asta e nevoie de un antrenament de lungă durată. Dacă arunci o piatră În lac, se formează inerent cercuri În apă. Această imagine corespunde În actor agitației stârnite când intervine emoția. Dacă el e neatent și lasă ca aceste cercuri ușoare să se intensifice și să devină valuri, va fi pe nesimțite Înghițit de ele. Reacția emotivă crește În valuri, devine stăpână pe situație, cel de pe scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
momentul despărțirii din actul IV. Pe o scenă albă, după ce casa a fost golită de mobile, familia și servitorii se așază pe jos, după vechiul obicei rusesc de a Împărtăși un moment de tăcere Înaintea unei călătorii. Nemișcate, după o agitație Împotriva cronometrului (trenul pleacă În douăsprezece minute!), personajele parcă deveneau niște sculpturi fixate În eternitate. GB: Îmi aduc aminte că Walter Kerr, severul decan al criticii americane, a scris În New York Times că acest moment i-a dat senzația că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
text...?! Între două lumi Starea de neliniște și anticipare are un gust pe care l-am simțit adesea, fie În intervalul dintre două proiecte, fie În fața unei situații critice de viață. Dar În labirintul amintirilor e foarte puternic asociat cu agitația legată de planificata sosire a tatălui meu la New York, În 1977. Cu mare dificultate reușise să-și obțină pașaportul și, având o viză americană pe trei luni, nu-i mai rămânea decât să se decidă să vină. Îl convinsesem cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
comunismului, devenit acum ministru, arăta slăbiciuni care nu-l onorau. În săptămâna premierei, președintele, reîntors cu bine din Africa, dorește să-mi vorbească la telefon: „Pot să vin și eu la premieră?“. Mă asigură că nu vrea să creeze mare agitație, așa că va veni singur și discret! Respectând consemnul discreției, i-am transmis dorința președintelui doar directoarei, care, ciudat, nu părea surprinsă. În dimineața premierei, În sală mărșăluia o armată deloc discretă de tipi În uniformă, cu câini-lupi dresați. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Tolstoi ar fi anunțat niște catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În vara următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o lumină slabă care se străduia să descurajeze eforturile mele de tainică cercetare, căutam cuvinte necunoscute, inexplicabil de ispititoare și enervante, În ediția rusească În optzeci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sfârșit repede. Ploaia, o cădere violentă de apă, sub care copacii se clătinaseră și se smuciseră, a fost redusă dintr-odată la niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de sticlă umplute cu alcool roz sau cu nuanțe liliachii, imitându-i pe americanii adevărați (deși epitetul avea noțiunea de „străin“) din cuștile de ascensor ale zgârie-norilor transparenți surprinși În momentul când luminile din birouri se topesc În cerul verzui. Agitația de pe străzi te Îmbăta de dorul pădurilor și al câmpiilor. Tamara și cu mine eram nerăbdători să ne Întoarcem În vechile noastre refugii, dar toată luna aprilie mama ei a oscilat Între alternativa de a Închiria aceeași vilă și aceea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
compartimente, „deschis”, cu bănci de lemn așezate față în față. Bineînțeles, nu găsim locuri și stăm în picioare. Toți suntem obosiți, dar Doina e pur si simplu frântă, atât fizic cât și moral, căci cele două zile de trudă și agitație i se par acum inutile, „nu a ieșit cum trebuie”, a lipsit solemnitatea, pioșenia... E îmbrăcată în negru, palidă, abia se ține pe picioare. Nu știu cum s-o ajut, mă simt vinovat, mă cuprinde aproape disperarea. Mă tem să nu leșine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încet. Ținându-l mereu, pe băiețel, în spate. În curtea-coridor dintre cele două blocuri nu e nimeni; nimeni, probabil, la zecile de ferestre ce dau spre ea: cine are timp să stea așa, degeaba, ca mine, la geam, de dimineață? Agitația îmi dispare ca prin farmec, chestiunile „arzătoare” ale momentului (istoric) se estompează. Gestul firesc, de caritate elementară, al fetiței, pe care nu o vede nimeni (în afară de mine) mi se pare în acea clipă mai important decât orice. Esențial pentru ca lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mon merveilleux amour! Îmi dai acest „gând” din Pascal și fără îndoială că există ceva adevărat în ce spune el. Dar, ca orice moralist care se respectă, el se situează la marginea oamenilor. El i-a privit pe oameni în agitația lor și a putut să-i condamne fără să se expună el însuși vreunui pericol. Lui Blaise Pascal îl prefer, fără nici un echivoc, pe Chamfort, care s-a simțit de la început foarte solidar cu soarta semenilor săi: fiind printre ei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]