11,041 matches
-
rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plânge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atât de clișeizată și de antifeministă ! Poate că plânge pentru cu totul alte motive ! Poate că plânsul i-a fost stârnit de o bucată muzicală, de un vers, de foametea la nivel mondial, de situația politică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
părul blond strălucind În lumina reflectoarelor. Are o cravată nouă, remarc imediat. Cu buline mari galbene, pe fond albastru. Nu-mi place. — Connor ! Ce-i cu tine aici ? spun uluită. — Am primit o foaie volantă de la Lissy, Îmi răspunde, ușor agresiv. Întotdeauna mi-a plăcut de Lissy, așa că m-am gândit să vin și eu. Și mă bucur că ne-am Întâlnit, adaugă stângaci. Aș vrea să vorbesc cu tine, dacă se poate. Mă trage mai spre ușă, departe de mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spate, număr de mai multe ori la rând, până adorm, brațele policandrului, pe care după treizeci de ani ar trebui să le știu cu ochii închiși în fiecare detaliu, cu firele de praf și pânzele de păianjen solidificate, cu lumina agresivă atunci când seara apăsam din neatenție pe șalterul care aprinde toate cele opt brațe (asta o stârnea pe mama din telenovela ei: Ce aprindeți, dragă, atâtea lumini, doar nu suntem nababi!) După unsprezece noaptea, pe când mă bucuram de foșnetul curat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
hăurile goale ale ferestrelor - într-o gură din astea ardea totuși o lumină albă, care ce-i drept nu înseamnă neapărat viață. Cel puțin pe Zina lumina n-a convins-o că ar trăi cineva aici. Lumina face și mai agresivă goliciunea peretelui vizibil din stradă, fără nici un raft de bibliotecă. Un perete fără cărți după tine e gol, nu? Normal, zic, ce altceva ar mai putea să dea viață unui perete? Cărți, tablouri... Nu știu, să zicem câteva cadavre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de strălucire și volum. E destul de romantic, cred. Cum stau așa și mă uit la casă, la ușa de la intrare a familiei Webster apare o fată în blugi și cu o coroniță de flori pe cap. Mă privește ciudat, aproape agresiv, după care dispare iar în casă. Evident, una dintre domnișoarele de onoare ale lui Lucy. Probabil e stresată de faptul că am văzut‑o în blugi. Probabil că acolo e și Lucy, îmi dau seama și, instinctiv, îmi întorc privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Angela Harrison. Mama miresei, adaugă, subliniind „miresei“, de parcă eu n‑aș ști ce înseamnă asta în limba engleză. Cred că sunteți foarte fericită, spun politicoasă. Fiindcă fata dumneavoastră se căsătorește. — Da, sigur, Tom îi e foarte devotat lui Lucy, zice agresivă. Total devotat. Nici nu se uită în altă parte. Mă fulgeră cu privirea și eu zâmbesc vag. Serios, ce ar trebui să fac? Să vomit pe el sau ceva de genul ăsta? Să‑i spun că e cel mai urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mao mi s-a părut revelatoare, mi-e greu să înțeleg anumite opinii, zice ea. Există vreo posibilitate să-i pot adresa personal câteva întrebări tovarășului președinte? Kang Sheng nu a mai întâlnit niciodată o fată ca ea. Drăgălașă, dar agresivă. I se pare deja o parteneră bună. Așa că-i spune: Bineînțeles, tovarășul președinte e un pofesor căruia îi plac elevii care se întrec pe ei înșiși. Însă din cauza poziției sale, nu e ușor de aranjat o vizită la el. Locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lor sunt reduse la tăcere. Interogatoriul se oprește. Sunt sigură că asta mă va scăpa de această criză, deși nu neapărat și de una viitoare. Pe chipurile acelor oameni se citesc anumite întrebări lăsate în aer. De ce e Kang Sheng agresiv și nemilos când se ocupă de alte cazuri, dar pe acesta îl cocoloșește? * Kang Sheng intimidează și nu își face niciodată probleme despre ce cred alții despre el, cu excepția lui Mao. Iar Mao îl tot avansează. În timpul căsătoriei, ea descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al istoriei. Bărbăția Micului Dragon este mestecată de gorila mai mare, mai puternică fizic, mai agresivă și mai impozantă, Mao. Decembrie 1947. Mao epuizează, în sfârșit, trupele lui Chiang Kai-shek. Înainte de Anul Nou, Mao lansează un contraatac masiv. În timp ce se avântă înainte, soldații lui Mao strigă: Pentru Mao Zedong și Noua Chină! Lui Mao nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doi paralizează Biroul de Securitate Națională al lui Zhou. Mulțumit, Mao întreabă dacă Jiang Ching poate să vină de hac și restului țării. Entuziasmată, ea acceptă provocarea. Deși premierul Zhou încearcă în toate modurile să-i obstrucționeze acțiunile, ea este agresivă și puternică. Începe, oficial, tragedia vieții ei. Orbită de pasiune, ea merge mai departe, fără să-și dea seama că rolul ei este pus la cale pentru a fi distrusă. Nu a renunțat niciodată complet la credința că într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu este istorie, ci doar un joc ficțional dea istoria. Partea întâia 1 Călărețul ascuns printre tufele înzăpezite de la marginea pădurii purta o barbă blondă potrivită după moda italiană, avea ochiul stâng acoperit cu o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un fulg gâdilă nara calului, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit, Bichon, doamna Ledoulx încercă să readucă neascultătorul Maltez înapoi în poala ei, cu un glas șoptit, apoi șuierat și, în cele din urmă, țipat. Dar era deja depășită de situație. În disperare, se ridică și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și monsieur Dante Negro, aici de față. Și, întorcându-se în direcția indicată de croitor, Iancu descoperi abia atunci un tânăr fermecător, cu o barbă potrivită după moda italiană. Panglica neagră care îi acoperea ochiul stâng îi dădea un aer agresiv de lup de mare. Stătea picior peste picior pe un scaun și desena ceva într-un carnet. ― Oh, îmi cer scuze! Nu v-am observat. Dante Negro înclină doar capul, privindu-l rece cu ochiul lui neacoperit, și continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mânecile zvâcnite în sus, își îmbățoșă deodată pieptul cu țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care m-a ajutat să văd mai bine. ― Acel cineva are și un nume? Prințul formulase întrebarea alb, deosebit de clar, deși își simțea gâtul dureros de uscat. Privi atent singurul ochi al celuilalt, dar nu descoperi în el nici o intenție agresivă. ― Alteța Voastră cunoaște deja acea persoană. Este vorba de Marioritza. ― Iubita ta? Manuc înghiți în sec. Îi scăpase pur și simplu. Pictorul sesiză graba, dar și regretul prințului pentru acea grabă. Ridică sprânceana și, amuzat, își propuse să mai întârzie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și clătinau din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-o atace pe mama ermitului! Ce le venise? — Baba, de ce suntem câteodată așa agresivi și lacomi, iar alteori suntem bucuroși doar să stăm sub copacul tău? — Într-una din zile, albina zumzăie mai tare, iar într-o zi cu ploaie stă în liniștă în stupul ei, le răspundea Sampath. Deși nota plin de religiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să-și achiziționeze un jeep monstruos de mare, cu fante de viteză pe laterale și niște bullbar-uri vaste, care s-ar fi potrivit mai curând în peisajele sălbatice din nordul Australiei, acolo unde ar fi putut să lupte cu cangurii agresivi. Mașina acoperea până la ultimul centimetru din spațiul de parcare al vecinilor, ba chiar mânca și din cel al Fionei și al lui David, astfel că odată ce parcau, aceștia nu mai puteau să deschidă ambele portiere ale mașinii lor. — Fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Așa cum stătea acolo, puștiul arăta ca de doisprezece ani - un ghemotoc vulnerabil, care tremura de frig. Fiona a fost surprinsă de profunzimea sentimentelor care s-au trezit în ea la vederea băiatului. Din cauza certurilor din ultima vreme și a comportamentului agresiv și dificil al lui Jake, iubirea ei reală pentru el fusese dată uitării. — Ce s-a întâmplat, copile? Fiona s-a așezat pe marginea patului și i-a dat la o parte bretonul umed, care-i intrase în ochi. Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i displacă foarte tare lui James și că asta ar fi dus la o ceartă. Așa că s-a decis să se folosească de o tactică veche și deja testată ca să evite subiectul. De ce te porți așa? —Cum? — Așa... așa de agresiv și de dur cu mine. Nu merit să te porți așa, a spus ea arborând cea mai îndurerată expresie din arsenal. Tactica a părut să dea rezultate. James și-a relaxat brațele și i-a pus o mână pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
merit să te porți așa, a spus ea arborând cea mai îndurerată expresie din arsenal. Tactica a părut să dea rezultate. James și-a relaxat brațele și i-a pus o mână pe genunchi. Draga mea, nu vreau să par agresiv. Sunt doar foarte serios în legătură cu ceva care e teribil de important pentru mine. Vreau să avem copii... Și nu știu cum altfel să mă exprim. Julia și-a țuguiat buzele. Trecea în revistă în minte variantele de răspuns pe care putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din sprâncene. —Pari foarte stăpână pe tine. Și chiar n-ai de gând să-i aplici lui James nici o pedeapsă financiară? Julia a dat din cap. Nu. Deși e limpede că treaba asta te surprinde, nu? Tonul Juliei nu fusese agresiv, însă Fiona tot a simțit nevoia să dea înapoi. Nu, nu, deloc. Pe bune, n-am vrut să sune așa. Julia a fluturat o mână în sens de „nu contează“. —Nu-ți face griji. Și James a fost foarte surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu avea nici cea mai infimă capacitate de a se transforma în piatră. îl observă din nou. Neîndoielnic, era un om ce nu se temea de oameni, dar pe care îl copleșeau singurătatea și liniștea acelei naturi tăcute și blând agresive, unde totul era ondulări ușoare și culori șterse, unde nu te pândeau animalele de pradă și nu se ascundeau scorpionii sau șerpii, unde nici măcar un țânțar însetat nu venea să te amenințe în amurg, dar care puțea a moarte deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
toată familia pierdută și-nșirată pe lungul drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să fie, dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la ea și văzând-o goală în oglinda fierbințelii lui, și s-ar fi putut gândi că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face și, totodată, să-i vadă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]