179,567 matches
-
fost făcut pînă acum. Cînd m-am apucat eu de lucru, credeam că mă aflu în domeniul filologiei clasice, în care m-am format, și unde aceste chestiuni sînt de bază, nu știam că istoria literaturii române are asemenea goluri... Aici trebuie o echipă, adică baremi atît: să piardă mai mulți cîte puțin din vederea ochiului; altfel, riști soarta lui Perpessicius, care, după cum se știe, ajunsese la șapte dioptrii pentru ochelari și avea o trusă întreagă de lupe... Eu n-am
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
unsprezece ediții Maiorescu decît prin 1970, în timpul directoratului lui Șerban Cioculescu la Biblioteca Academiei Române, deci editorii dinaintea lui Perpessicius (și nici el însuși la nivelul anilor 1939) nu le-au comparat pentru a observa atît de numeroasele deosebiri dintre ele. Aici stă „păcatul originar” al editorilor lui Eminescu: toți declară că se orientează după Maiorescu - dar fiecare are ca referință o altă ediție Maiorescu. Da, cel mai elocvent exemplu mi se pare a fi, așa cum arătați, cel al polemicii dintre Lovinescu
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
formare. În această ediție a mea, am scos vreo mie și ceva de virgule puse de-a lungul timpului în textul eminescian - și am repus la locul lor, vreo cîteva sute, eminesciene, scoase de alții (notînd fiecare loc, desigur). Exemplific aici cu finalul Luceafărului. Textul nostru actual, de „consum”, este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul.” Vă amintiți cîtă cerneală a curs pe marginea acestui „chip de lut”... Ei bine, textul eminescian (din „Almanahul
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
pescar și un peștișor”, ,, Povestea despre un popă și lucrătorul lui”, ,,Balada” (corect „Balda”)- pentru a vedea dacă sunt bune de tălmăcit și pe limba lui. Am hotărât împreună să scoatem o carte de povești pentru copii, și fiind singur aici, unde mă coc cu glodul pe mine, m-am învrednicit să traduc din Pușkin aceste povestiri. Tu interesează-te și vezi ce face și când se apucă de lucru, căci în toamnă mă gândesc să fac rost de un librar
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Slavici, Caragiale, Pogor”21. Credem că nu numai din acest mediu de elevație intelectuală a putut Eminescu să fie la curent cu creația lui Mark Twain. El citea și comenta în mod curent presa străină. Probabil că a aflat de aici faptul că, la data de 11 aprilie 1878, Mark Twain, pleca spre Hamburg, împreună cu soția și copilul, acompaniați de Rosina Hay, bona de origine germană și de Clara Spaulding, o prietenă de familie. În perioada 25 aprilie 1878 - 2 spetembrie
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
ușurință Ligya descoperă importanța prezentului, lăsând trecutul în urmă, dar păstrându-l parcă aproape, ca într-o încercare de a uni timpul. “Astă seară în grădină/ S-a aprins un licurici,/ Și zbura încet, agale,/ Când pe acolo, când pe-aici.” Și da, Ligya este un prezent continuu, dar oglinda, neiertătorul martor al perenității noastre, îi aduce aminte de scurgerea orelor. Mi-a brăzdat timpul obrazul,/ Părul mi-a încărunțit,/ Am aflat ... Trecut-au anii,/ Iute am îmbătrânit!” Și iată mărturisirea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
și sub formă de știri ample și emisiuni filmate urmare și a emisiunilor TV.V și UNISON RADIO, celelalte componente ale grupului. Este singurul ziar din județ care are pagină permanentă de cultură și de umor, neîntreruptă de 16 ani! Aici, vasluianul cititor de presă locală a găsit și continuă să găsească epigrame, fabule, pamflete, rondeluri, poezii, caricaturi, poeme, maxime, panseuri, etc. Toate evenimentele politice, alegeri, întruniri, declarații de presă a celor care conduc și administrează județul Vaslui au fost pe
Ziarul „MERIDIANUL” – Un ziar al întregului judeţ! [Corola-blog/BlogPost/93882_a_95174]
-
română din Grecia, alții decât românii, (care nu sunt puțini!). Printre cititorii noștri fideli, de exemplu, sunt și călugării români de la Muntele Athos. Având avantajul print-ului Ziarul românilor ajunge în insule, în toate colțurile Greciei, astfel încât toți românii aflați aici sunt informați despre tot ce se peterece în România, în Ellada, în lume. Să nu uităm că un computer nu reprezintă încă o sursă de informare pentru foarte mulți dintre ei! Pentru zona de nord a țării avem un singur
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93869_a_95161]
-
în câteva ore. Un iz de vechi amestecat cu modern. Ultima cămăruță ne îmbie să ne așezăm bineveniți la mese tip bistro, invitați să bem un ceai sau o cafea. Camelia Duca, ne arată pianina din colț, spunându-ne că aici se desfășoară seratele muzicale. Ce altceva poți să-ți dorești mai mult decât o gazdă primitoare și un ambient cald, intim, îmbietor la citit în liniște, o cană de cafea sau de ceai, alături de un acompaniament muzical plăcut? Prietena noastră
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
la citit în liniște, o cană de cafea sau de ceai, alături de un acompaniament muzical plăcut? Prietena noastră face corp comun cu tot ce ne înconjoară, mângâindu-și cu finețe cărțile, în timp ce ne vorbește de ele. Ascultând-o recunoaștem că aici nu este vorba doar de un business, ci de o pasiune. O boemă literară avea să înceapă în curând. Publicul s-a adunat mai repede decât ora prevăzută în invitație, semn că evenimentul fusese mediatizat, iar cei avizi de noutăți
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
Petrescu i-a felicitat pe Mariana Pândaru și pe Dan Cioată pentru activitatea lor deosebit de bogată în lumea poeziei și a gândirii, pentru că ne-au permis accesul în sufletul lor de poet, scrisul lor, dându-ne posibilitatea de a ajunge aici, de a ne cunoaște și de a lega prietenii literare. Vădit emoționată, Mariana Pândaru a mulțumit tuturor celor prezenți la această lansare, recunoscând că, așa cum afirmase și Doru-Dinu Glăvan, Președintele UZPR, Medicina ca misiune trebuie văzută și prin prisma experienței
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
urmări fotografiile și documentele absolut inedite care urmează să alcătuiască albumul de artă, cât și textele-eseu explicative scrise cu o deosebită acuratețe și sensibilitate) este întotdeauna finalizată de o lansare organizată, de regulă, tot de inițiatoarea acestor proiecte. Vom aminti aici doar ultimile două albume de artă editate și scrise de Doina Uricariu, Antonovici Sculptor on Two Continents (Universalia Publishers, New York, 2011) și Vlaicu Ionescu The Artist / Pictorul (Universalia Publishers, New York, 2012). Iată că anul acesta Doina Uricariu ne-a invitat
DOINA URICARIU – VLAICU IONESCU The Artist / Pictorul [Corola-blog/BlogPost/93887_a_95179]
-
Înseamnă să o ai în preajmă pe ,,...Claudia /îngerul meu cel mare și bun /ce mă scoate în fiecare zi /din surghiun /”, în care omul bolnav își încredințează cu pioșenie, cu recunoștință, speranță și mai ales dragoste, viața. Se remarcă aici jocul pe care Theodor Damian îl practică pe parcursul întregului volum cu numele Maria: schwester Maria, sora medicală, sau sora noastră, Sfânta Fecioară Maria, Adormirea Maicii Domnului sau Ridicarea / Înălțarea la Ceruri / Mariahimmelfahrt (zi simbolică în care boala, operația riscantă, spitalul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
precum și a substantivului îndoieli. Limba română este relaxată, contextul dă nuanța, limba engleză este însă foarte precisă (există expresiile a se apleca, în sensul de a se îndoi de spate = to bend, a avea o îndoială = to doubt). Numai că aici autorul impune folosirea unui verb/substantiv unic, altfel diferențele din limba engleză nu ar mai face sensul poeziei. Traducerea sună așa: “Would I ever be able to incline like I used to before / I may not even want it /too
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
many inclinations will not do good /either to my back or to my mind /.” Deci ceea ce pare a fi simplu uneori de tradus, devine anevoios în păstrarea în continuare a mentalității românești transpusă pe calcul mentalității unui cititor englez. Tot aici merită să remarcăm existenta în majoritatea poeziilor a unui adverb, a unui verb sau chiar a unui vers întreg, care face legatura cu versurile de dinainte, dar și cu cele următoare. Acest element nu rupe niciodată poemul în două, ci
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
Și când am imprimat, vocea mea interioară mi-a spus: „Nu asta căutai?” Apoi, n-am mai auzit vocea aceasta niciodată... Totul a curs, a curs, a curs firesc spre mine și șaizeci de ani mai târziu încă mai sunt aici și fac asta...
Interviu cu parfum japonez: „Când am intrat în biserici, am început să plâng” [Corola-blog/BlogPost/93885_a_95177]
-
anilor, i-a vizitat de multe ori și a fost și prin locurile în care a trăit și luptat în vremea războiului. Dar de plecat, n-a plecat. Chiar dacă a avut de suferit după ce s-a întors în țară, chiar dacă aici încă nu merg lucrurile cum ar trebui, chiar dacă draga lui soție, Hetti, nu mai este lângă el de unsprezece ani, Johann nu se poate rupe de pământul în care s-a născut. Are aici copiii, nepoții și strănepoții care vor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
s-a întors în țară, chiar dacă aici încă nu merg lucrurile cum ar trebui, chiar dacă draga lui soție, Hetti, nu mai este lângă el de unsprezece ani, Johann nu se poate rupe de pământul în care s-a născut. Are aici copiii, nepoții și strănepoții care vor duce mai departe povestea lui. Formula-as.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
însuși recunoaște că cel mai mare act de curaj din viața lui a fost acela de a fugi din țară. Din acest punct de vedere, Omul care vine din Est este cartea unei societăți universale și pestrițe în miniatură, pentru că aici întâlnim de la masa confuză și difuză de ,,oameni care stăteau agățati ca ciorchinii pe scări și tampoane, purtând saci și boccele, după cum îi țineau cataramele și care duceau încărcături prețioase, conținând de-ale gurii, aduse de departe cu sudoare și
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
istorice din România și din afara ei. Din moartea emblematică a profesorului Tudor Alexa, chiar în noaptea de Înviere, autorul reușește să ridice la rang de simbol un infern trăit de mulți intelectuali, în închisorile comuniste. Personajele lui se plimbă de aici prin diverse țări (Israel, Cehoslovacia, Franța, Canada) pentru a reveni, cu nostalgia de rigoare, de unde au plecat, adică tot la punctul zero, iar din acest punct de vedere romanul are o adevărată valoare de document. Trebuie să dăm cezarului, ce
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
salvatoare’’ (p. 236). Oniricul devine o realitate precisă, surprinzătoare, cutremurătoare chiar. Dincolo de urzeala, complotul și povestea, care se derulează ca un film, evenimentele și personajele par a fi reale. Din autor, Dan Ghițescu devine el însuși personaj de roman, de aici oarecum senzația de ,,a fost odată ca niciodată’’, de joc pe mai multe planuri sau nivele suprapuse (Lucian, pacientul, care-și povestește coșmarul, parcă trăit aidoma, Lucian actorul permanent împreună cu ceilalți eroi din roman). Pe parcursul cărții există mai multe explicații
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
de editori face parte astăzi. A primit numeroase premii. Ultima sa carte, “Payback” (2009, netradusă încă în limba română), despre consecințele avalanșei de date informatice, a dat naștere unei intense polemici în Germania. *** Vai, ce auroră strălucitoare a trecut neobservată aici! Fiecare avea pe birou sau în buzunar aparate ce-i ofereau mai multe posibilități de comunicare decât avusese președintele Statelor Unite cu doar douăzeci de ani în urmă; câțiva euro, și puteai să devii tu însuți studio TV sau editură: totul
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
pradă somnului, oamenii n-au băgat de seamă nimic. Un dezastru, s-ar zice, sau pur și simplu un mesaj dintr-un vis care ar trebui să ne dea de gândit, acum că ne trezim din el. Nu e vorba aici de criza ziarelor. Dacă, după ce cotidianul Frankfurter Rundschau și-a declarat insolvența, iar Financial Times Deutschland a fost închis, marele automat Pavlov al comunicării publice vorbește atât de mult despre șanse irosite - și nu totdeauna nejustificat, dar mereu cu pretenția
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
Optzeci de milioane de germani care ar fi putut să devină peste noapte propriii lor editori, tipografi, autori: atunci unde e noul [Joseph] Pulitzer [celebru jurnalist și editor american , care a trăit între anii 1847 și 1911]? A ieșit de aici vreun model de blogger, de start-up, de știri sau de comunicare cât de cât funcțional? Un leac miraculos Poate pentru că s-au găsit câțiva să creadă că doar un leac miraculos ne mai poate salva acum și că nu vom
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
zicem - bloggeri și jurnaliști și nu doar o diferență individuală; și parcă n-ar fi și unii, și alții în aceeași barcă. Un lucru e sigur: ziarele trebuie să fie apeluri continue către lumea acestei intelighenții și e adevărat că aici au cel mai mult de învățat. “Cum poate supraviețui jurnalismul de calitate?” se întreabă săptămânalul Die Zeit. Dar nu asta e întrebarea. Într-o lume în care nu e greu să te lămurești ce instituții ar profita cel mai mult
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]