186,601 matches
-
a spus și m-a sfătuit să sun la poliție. Îngrijorat din cauza consecințelor, Într-un final am cedat, sperând că nu aveau cum să localizeze un apel În câteva secunde, cât mi-a luat să pronunț niște cuvinte precum „moartă“, „ajutor“ și o adresă. Ca să fiu și mai sigur, am vorbit pe cel mai voios ton posibil. Chiar dacă ofițerul de poliție care a răspuns nu m-ar fi luat În serios, trebuia să urmeze procedurile standard. Presupun că și-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
culinare ale domnului Lakritz nu se comparau cu cele ale maică-mii, suspina Anton, atât de tare cât să-l audă și maică-mea de lângă cuptor. Apoi se ridica de la masă și o Întreba politicos dacă mai are nevoie de ajutor. În viața lui nu mai mâncase găluște atât de „ademenitoare“, și nici linte atât de „drăgălașă“, susținea. Nu cred că trecea săptămână fără ca maică-mea să nu-și aducă aminte că a trecut ceva timp de când prietenul meu n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dată au verificat doar superficial. Rigoberto Începu să cânte din nou, drept pentru care Anton a trebuit să ridice tonul: Relaxează-te, Sascha. Tocmai ți-ai găsit Îngerul păzitor. Marele Lakritz va coborî din ceruri și-ți va veni În ajutor. Se aplecă În față cu un gest teatral, cu mâinile Întinse. Dă-mi adresa și o să am eu grijă să mușamalizez. Cine știe, poate nu-ți recuperez doar clipsurile, poate aflu de ce arăta atât de agitată. Se lăsă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște gesturi complicate cu mâna. — Ai nevoie de ajutor? Până la urmă reuși să se descheie la gât. Dar, scărpinându-și ceafa, spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi singur. Deși, dacă era cineva În care avea Încredere - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie plasat Într-un cămin „plin de iubire și lipsit de griji“. În afara celor șase luni de sarcină pe care le mai aveam, n-ar mai fi fost nici o problemă. Mi-a spus că pot să dau o mână de ajutor la clinică dacă vreau. Odată cu apropierea sorocului, va pregăti Înlăturarea „micului secret rușinos“. Nu trebuie să afle nimeni despre el. Când Dora i-a răspuns că s-ar putea să vrea să facă totuși avort, doctorul i-a reamintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avea de ales? Dora a plecat din Kolberg de bunăvoie! La șaisprezece ani. Asta demonstrează ceva inițiativă, nu credeți? Nu la asta mă refeream, zâmbi forțat Karp. Poate că doctorul nebănuitor i-a explicat că nu putea conta pe nici un ajutor dacă alegea avortul. Și dacă, În același timp, a asigurat-o că n-ar exista nici o pierdere - nici pentru mamă, nici pentru copil... — Un comportament nu tocmai demn de Hipocrate. N-a zis nimeni că acela care depune jurământul medicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă. Neatent, am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras o palmă peste vintre și i-am răspuns că... doar mă... Că nu, n-aveam nimic. (La naiba. ) Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și cine era tipul cu părul blond-pai? M-am Întors acasă agitat. Aveam Întrebări multe, care mai de care mai nebunești și mai incontrolabile. Nereușind să descopăr o legătură logică Între ele, mi-am dat seama că avem nevoie de ajutor. De multe ori, când mă simt blocat, simpla prezență a cuiva dornic să mă asculte mă face să-mi limpezesc gândurile. Stând la masa de scris, dar neajungând la vreo concluzie, m-am decis să-l vizitez pe Heino. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spus că folosise câteva din creațiile sofisticate ale tatălui său ca să plătească pentru asistența tacită asigurată de Rigoberto. În schimb, Anton căpătase acces În unele locuri și la anumite echipamente. Dar acum nu mai era În stare să ceară nici un ajutor. Ceea ce era cât se poate de iritant, având În vedere că-i rămăsese de filmat doar ultima scenă. Plasată Într-un adăpost pentru convalescenți din război, aceasta avea s-o prezinte și pe Molly care avea rolul unei asistente aventuroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am dat seama că motivul pentru care mă rugase să mă ascund În șifonier ar putea fi mult mai dubios decât mi-ar fi plăcut să cred. După noapte aceea de ianuarie, când ficțiunea venise atât de umil În ajutorul realității, nu ne-am mai văzut o perioadă Îndelungată. Am vrut s-o rog, nu să mă ierte, dar măcar să reevalueze relația noastră - dacă ar fi vrut să m-asculte. Dar zburase deja pe scări, dispărând În noaptea de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o femeie. Și totuși, era greu să stabilești sexul cuiva, raportându-te doar la sunetele pe care le făcea cu corpul. Nu numai că mă Înțelasem cu privință la vizitatorul ei, dar nu observasem nici faptul că avea nevoie de ajutor. Câteva minute mai târziu, când credeam că-mi aduce o surpriză În dormitor, era prea târziu. Cel care a plasat trupul neînsuflețit pe pat cercetase camera cu gesturi grăbite și repezite - mai Întâi noptiera, apoi dulapul și la final scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un ajutor, o bucată a prepuțului era blocată momenta Într-o poziție dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au cedat și pielea se adună, Încrețindu-se ca gâtul unei broaște testoase. Prin urmare, la fiecare bătaie care pulsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asupra mea, destul de discret Încât să nu comenteze nimic referitor la cum arătam. — Situația e sub control, domnule Knisch. Am percheziționat hotelul. Dovezile incriminatoare au fost duse Într-un loc sigur. Mă bucur că v-am găsit. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră. Am schițat un gest dezaprobator, afundându-mă și mai mult În canapea. Wickert se deplasă imediat la geam și trase perdelele. Când lumina mă orbi, am fost nevoit să fac un nou gest. — A, vreți să vă odihniți puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe umărul băiatului nu era a lui Gielke, ci a lui Röser. Asta Însemna probabil că el era băiatul de pe străzi, pe care bibliotecarul l-a luat În grija sa, cel care lucra ca asistentul lui. Când am vizitat Fundația, ajutorul lui Röser era liber. Poate că nu s-ar fi Întâmplat nimic dacă Dora l-ar fi Întâlnit atunci. Dar așa, ea se simțea obligată să mai Încerce, pentru a-și calma suspiciunile. Cum se numea asistentul? Albert, nu, Alfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sinuoasă, când l-am tras Înăuntru din nou. Tocmai mi-am dat seama că până la urmă, poate exista o cale de ieșire. I-am prezentat repede apartamentul noului locatar, promițându-i toată averea mea, chiar dacă aruncată În toate direcțiile, În schimbul ajutorului său. Dar abia când i-am zis că Îi dau și ultimul reichsmark, până și geaca lui Anton și jumătate de pachet de Moslem, a Încetat să mai dea din cap. Își Încrucișă brațele plin de Îndoieli. — Să te ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie acela, fir-ar să fie, și închinați-vă în fața lui așa cum vă închinați în fața nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar nu-i trece o clipă prin minte că ar fi ajutorul lui Dumnezeu pe pământ în târgurile pe care le încheie. Și nu bolborosește schimonosind nenorocitele alea de silabe! — E-u vâ-re-au să-ă vă-ă sâ-pun bi-n-ne a-ți ve-n-nit la-a si-na-gâ-o-gă-ă. O, Doamne, o, Do-o-a-m-ne-e, dacă de-acolo, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i partea pe care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar cum rămâne cu durerea, nea Myron Cohen! Cum rămâne cu tipul care se îneacă de-adevăratelea? Care se îneacă de-adevăratelea în oceanul neîndurării părintești? Cum rămâne cu el, care, întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
partea pe care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar cum rămâne cu durerea, nea Myron Cohen! Cum rămâne cu tipul care se îneacă de-adevăratelea? Care se îneacă de-adevăratelea în oceanul neîndurării părintești? Cum rămâne cu el, care, întâmplător, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noapte. De-un... un practicant al umorului negru! Fiindcă asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din Miami, „ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ Ha-ha-ha - numai că e vorba de fiu-meu, pacientul, doamnă dragă! Și cum se mai îneacă! Doctore, scapă-mă de indivizii ăștia, te rog eu! Macabrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din Miami, „ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ Ha-ha-ha - numai că e vorba de fiu-meu, pacientul, doamnă dragă! Și cum se mai îneacă! Doctore, scapă-mă de indivizii ăștia, te rog eu! Macabrul e foarte amuzant pe scenă, dar nu și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
reușit să mă înduioșeze în seara întoarcerii noastre în metropolă. — Căci de ce să fiu o toantă dacă, după părerea ta, sunt așa de isteață? Iată-l, așadar, pentru început, pe Agee, cu fotografiile lui Walker Evans, să-i fie de ajutor: o carte care să-i vorbească despre prima parte a vieții ei, să-i lărgească orizontul în privința originii ei (origine cu mult mai fascinantă în ochii adolescentului evreu stângist și cumsecade decât în ochii fiicei de proletar). Cu câtă seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
adăugând „pentru o vreme“ sau „până ți-e mai cald“, ea alunecă la podea. El Îi luă mâinile și i le frecă, privindu-i fața cu neajutorată Îngrijorare. I se păru brusc de o vitală necesitate să-i sară În ajutor. Dacă ar fi privit-o dansând pe scenă sau așteptând pe o stradă luminată În fața intrării artiștilor, ar fi considerat-o doar o provocare pentru simțurile lui, dar așa neajutorată și bolnavă sub lampa slabă care pendula pe culoar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atinse fața. E bolnav, se gândi ea și, pentru un moment, obtură umbrele buimăcitoare care cădeau invers, globul de lumină care strălucea În podea. — Cine ești dumneata? Întrebă ea, Încercând să-și amintească cum de ajunsese să-i sară În ajutor. Niciodată, se gândi ea, nu văzuse un bărbat care să fi avut mai multă nevoie de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
globul de lumină care strălucea În podea. — Cine ești dumneata? Întrebă ea, Încercând să-și amintească cum de ajunsese să-i sară În ajutor. Niciodată, se gândi ea, nu văzuse un bărbat care să fi avut mai multă nevoie de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de un lider veritabil. Atacul lor asupra Închisorii a fost respins de paznici și, câteva ore după aceea, atacatorii au rămas pasivi În clădirea poștei, sperând, după toate aparențele, că locuitorii din cartierele sărace ale capitalei le vor veni În ajutor. În acest interval, guvernul a putut suplimenta forțele polițienești și, cu ajutorul unui pluton de soldați și a două tunuri de câmp, poliția a recucerit clădirea poștei după un asediu care a durat ceva mai mult de trei sferturi de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]