25,860 matches
-
prea aveam cunoștințe în Tara Cangurului. Ce voi face acolo? Iar părinții? Eram singur la părinți! Grea decizie. Până la urmă, după mai bine de șapte luni, m-am decis să plec. Nu renunțasem insă la cetățenia romană. Posedăm un pașaport albastru. Adică de cetățean roman stabilit în străinătate. Mi-a zis, în naivitatea mea că dacă se va face bine în România mă voi reîntoarce... Iată că au trecut 33 de ani și tot în exil sunt. Printre străini! Am făcut
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
standarde construind în jurul ei o ambianță de libertate, spontaneitate, vervă, deschidere, comunicare. Este soția inspectorului principal Florin Vizitiu și, în elita polițiștilor de mâine, cine știe dacă nu cumva familia Vizitiu crește și educă azi doi viitori purtători de chipiuri albastre, candidați pentru efectivul viitoarei Poliții românești, copiii lor! În ce mă privește, trecând de atâtea și atâtea ori pragul sediilor de poliție am constatat o mare deosebire între cum gândesc eu și cum e normal din perspectiva judecății polițiștilor. Ceea ce
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘI-N NOAPTEA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului și-n noaptea Și-n noaptea cu aripi albastre de vis aleargă cu coamele-n vânt iar sirepii și pasc din cuvintele care le-am scris cu mâini tremurate pe marginea stepei. Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
existențialitate a noțiunii filosofice "gândul" ; parcă ar fi desenat și cuprins într-un curcubeu ce a luat forma unei rame a ubui tablou ideatic (colț de suflet omenesc) pictat în cele mai mici detalieri al trăirilor oricărui locatar al planetei albastre. Ați putea să vă imaginați cum "inima ierbii îl strângea de mână și suferea de dorul coasei" când roua dimineții îi prevestea o zi de vară caldă, dar și speranța (chiar dacă iarba e secerată) că în următoarele zile "cu stropi
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
le-a păstrat în foșnetul frunzelor plecate în sanctuarul toamnei, a căror umbră va răcorit când stăteați îmbrâțișați și nu gândeați că erați spionați. Și tot mergând pe firul povestirii plină de taine melancolice, puteți să admirați "zilele cu ochi albaștri și asculta vântul care-și strivește aripile" în acoperișul caselor, în buclele de păr ale iubitei, în poarta casei, în prispa cu mușcate și, obosit de câți obrăjori a sărutat, cât de mult mi-a alergat, merge să se culce
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
-nchis departe în celule, Acum că este cald, toate sunt voioase! Sub soarele călduț al lunii mai Macii înfloriți se leagănă alene; Să privești natura, ai tot mai vrea să stai, Să simți cum bucuria pătrunde până-n vene. Un fluture albastru s-a pus pe-o păpădie De-atâta zbor și drum a cam obosit! Dar nu-i prea lung popasul, el știe- Cât de puține zile are de trăit. 2012 Referință Bibliografică: Renaissance / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > EȘTI FRUMOASĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Cu ochi albaștri mă sfidezi Iar din privirea-ți abătută Îmi dau seama că visezi, Că ești din nou pierdută. Dar ești frumoasă și atunci Când lacrimile-ți curg șiroaie; Și când priviri urâte îmi arunci, Eu îți zâmbesc, chiar de mă doare
EŞTI FRUMOASĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363948_a_365277]
-
lui uluitori, umbriți de sprâncene dese, frumos desenate, în nuanțe de șaten deschis, într-o multitudine de tonuri parcă, în funcție de felul în care îi cade lumina pe față. Aceleași gene lungi și negre, împreunate câte două-trei, tivesc ochii cu irișii albaștri, pe alocuri pătați cu minuscule pete de culoarea cojii de alune, sesizabile doar la o examinare extrem de atentă. Doamne, ce dor îi este de Liviu! De-ar putea îmbrățișa copilul și să-și apropie obrazul de al lui, pentru o
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
este rea. Dar cred că ai venit în această lume, Să îți încerci norocul făcându-ți o iubită Te-ai născut cândva și ți-au dat un nume, Și tocmai eu, cu tine sunt fericită. Tu înger blond, cu ochi albaștri, Cu pielea albă, ca spuma laptelui, Cum te-ai născut tu, să nu mai vină alții Că nu ești de-aici, să nu spui nimănui! 2010 Referință Bibliografică: Iubire, chip de înger! / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBIRE, CHIP DE ÎNGER! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363995_a_365324]
-
frisonat de sentimentul de melancolie produs din dorința de a retrăi în preajma a ceea ce a fost odată, un fel de alean, sau nostalgie, sau mai degrabă o dorință puternică când copil fiind scruta “ intens printre castani/ Când seara se lăsa albastră”, așteptând mama “Neliniști de copil strângeam,/ Făr`a rosti niciun cuvânt ... La tine-n brațe mă trezeam,/ Șoptind:”mamă, miroși a vânt. “(Dor ). Dar, și prenumele poetului, Dorian, poate să ne conducă spre o derivație de la DOR, însă, mai degrabă
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
chiar prin asumarea convenției: “Băncile “sufletului se-adâncesc/ Pe o alee-n dăinuire,/ Aliniate-n mod firesc/ Iubirilor din amintire. “”Aleea “, sau “Acolo e gândul și sufletul meu,/ Pe-ntinderi de ape salmastre,/ Nemărginire ce-atrage mereu/ În brațele sale albastre.”( Dobrogea). Elanul confesiunii e cenzurat de construcția poeziei, de ritmul și rima acesteia mereu în mitologia cărții, viața ți textul se află în veșnică confruntare, încât versurile construiesc, simultan, o biografie și o poetică. Substanța psihologică devine, în acest caz
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
Voi mai avea destul Răgaz într-a timpului risipă? Aud fiecare secundă cum bate a... clopotului clipă. O luptă încrâncenată are loc adânc în mine. Durerea ce nu iartă, o simt acum cum vine. Văd o fântână cu fluturi mari albaștri Văd Cerul luminos cu sclipitorii aștri! Este Realitate ceea ce simt acum? Sau sunt deja acolo...la sfârșit de Drum? Un cal alb, minunat, galopează-n grabă... Se-nclină și-l încalec, îmbrăcată-n mantie albă. Uniți ca-ntr-un gând
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
alb rostește-mă-n sângele tău cu limba de rune din patima dragostei insemnele orei au adormit pe sărutul genunchiului tău ascuns în amurgul unei luni nupțiale cu ofrande din vechiul ofir adoarme-mă înlăuntrul luminii ca să înmugurim în ierburi albastre peste priveliștea stelelor în nuntire adoarme-mă pe brațele tale de pluș ca să visez cai murgi pe câmpii andaluze boltească- se-n vise acest cer peste care trec sfinți în marame cu aripi de libelulă adoarme-mă pe sânii tăi
ADOARME-MĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364064_a_365393]
-
pragul serii În parc la Masa Tăcerii. Eu îți dăruiam o floare Tu-mi dădeai o sărutare Și ne-așezam pe scăunele Și-ți ofeream buzele mele Prin frunziș și rămurele Trece-un stol de păsărele Și zboară spre zarea albastră Ca și tinerețea noastră. Acum privesc soare răsare Inima în piept mă doare Că viața zboară pe-o aripă Nu se oprește-n loc o clipă. Referință Bibliografică: Stau pe malul Jiului / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
ieși în stradă, așteptând băbuța să iasă și să încuie poarta. Sofica își târșâi picioarele grele câțiva pași, apoi făcu o escală scurtă la jumătatea drumului, rezemându-se de peretele casei. “Ce efort!”, gândi tristă în sinea ei. Ridică privirea albastră către cerul care avea aceeași culoare și numără îngândurată norii răzleți și jucăuși. “Cine oare să-și mai aducă aminte că azi e ziua unei amărâte de pe strada Nicolae Alexandrescu?”, se întrebă privind culoarea preferată a unui văzduh senin, fără
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
spui așa, mamaie?, se lumină doamna îmbrăcată cu haine elegante. Se întoarse către bărbatul înalt care o însoțea și-i spuse: - Costel, mai scoate, dragă, încă două pachete, să-i dăm femeii! Sofica se simți jenată și-și îndreptă privirea albastră în asfalt. - Mulțumesc, dar nu trebuie..., încercă ea să riposteze. - Stai liniștită, mamaie! Nu-i problemă. Că doar de asta am venit aici, să dăm de pomană... Să fie de sufletul fratelui meu, Mihai! Că tare a mai fost un
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
am uitat... -Ai uitat că erai îndrăgostit lulea? Știi ce-ai făcut peste o săptămână? -Ce-am mai făcut? a murmurat Gigi ca un tembel. -Ai venit la noi cu trei garoafe albe, zimțate cu roșu. Le-am pus în vaza albastră de pe televizor. Mama era emoționată și plângea pe hol...le schimbam zilnic apa...După trei luni, știi ce ai făcut? -Ce-am mai făcut, mă, că mă enervezi?! -Mi-ai spus să închid ochii și mi-ai pus la gât șiragul ăsta
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
reflectându-mi umbra în spate, când am întors capul ultima culoare s-a pierdut... * În paradis Iarba fragedă în lumină se scaldă în prima zi de vară, se culcă la pământ, se face așternut. Așază-te, iubito, să privim cerul albastru! Cu o mână am atins mijlocul fraged desfătându-ne în patul verde moale, ți-am sărutat piciorul lung ca un hotar până s-a mutat Luna în Cireșar. Pluteam împreună în lacul fericirii, hipnotizați de vraja iubirii. Referință Bibliografică: Iubirea
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
eul este tulburat de apele învolburate ale unei existențe tumultoase, și aici poate fi găsit filonul de aur al lirismului salvat ”in extremis”. Viforul strânge în corset/ luni trase prin anotimp,/ țurțurii mușcă din brazi/ în cercuri care desenează sănii albastre/ dansând cu girofarul aprins/ la trecerea dintre ani...”(Revelion). Alteori tensiunea poetică scade îngrijorător, metafora cade în clișeu, locul comun înlocuiește epitetul insolit și nu mai regăsim aceeași luptă teribilă a contrariilor ca în poemele de certă valoare: ”Mi-am
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
în pulpa stângă/ un semn/ un L și un D/ un ajutor din umbră/ o forță interioară din necunoscut/.”(Semnul divin). Sperăm ca această ”forță interioară” să irumpă, ca un cutremur al expresivității, eliberate din chingile poeziei canonice, spre zările albastre și nesfârșite ale mirabilei creații. ILORIAN PĂUNOIU PS: Prefața a fost scrisă în luna Martie 2016. Referință Bibliografică: Floarea poemului sau efectul morganatic / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
a se stabili în Franța. Dar, mai cu seamă, se relevă marea originalitate a stilului Briss, unic și inconfundabil, poetic și spectaculos, puțin bizar dar nobil, oarecum ezoteric, suprarealist și chiar discret erotic. Bărbatul și femeia, peștele și pasărea, fundalul albastru sau auriu din tablourile expuse crează o narațiune care captează inima și imaginația privitorului. Ambianța metafizică, ansamblul colorat al acestor circumstanțe ezoterice realizează, în creațiile lui Samy Briss, o frumoasă alternativă la realitate. Realitate la care pictorul ne readuce cu
EXPOZIŢIE LA HAGA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362836_a_364165]
-
o cămașă lungă, înflorată și bufantă, cu primii doi nasturi deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet cu ochi albaștri și avea tenul ușor măsliniu. Părul drept îi era pieptănat pe spate. Deasupra ochilor albaștri, împrejmuiți și umbriți de gene negre, tronau o pereche de sprâncene negre și dese, care îi dădeau un aspect de seriozitate, împreună cu nasul lung și
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet cu ochi albaștri și avea tenul ușor măsliniu. Părul drept îi era pieptănat pe spate. Deasupra ochilor albaștri, împrejmuiți și umbriți de gene negre, tronau o pereche de sprâncene negre și dese, care îi dădeau un aspect de seriozitate, împreună cu nasul lung și puțin arcuit. Buzele roșiatice și frumoase ascundeau pe moment o dantură albă și îngrijită. El
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
era obligatorie ținuta în timpul activităților școlare, zilnic venea la facultate într-o îmbrăcăminte elegantă și chiar provocatoare. Moștenise de la bunică firea exigentă asupra modului de a te prezenta în fața lumii. Înaltă, cu tenul parcă ocolit de razele soarelui, cu ochii albaștri ca seninul cerului, un bust pietros, aflat în plină formare, părul ondulat ca al mamei, de culoarea spicului de grâu, înaltă și suplă, cu mersul ca o plutire, se bucura atât de simpatia profesorilor, cât mai ales a colegelor și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362824_a_364153]
-
brațele cerului. Coborî din patul de lemn; se îmbrăcă imediat, dar nu mai avu timp să se spele. Ușa zburase deja făcându-se țăndări. Mai mulți milițieni, cu armele îndreptate spre ei, năvăliră în încăpere. Zona era ticsită de uniforme albastre și de securiști. Umbrele întunericului se întindeau peste munții ce se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceață ce parcă vuiau, și verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl încerca. Forțele răului se avântau în noapte. Abia
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]