10,371 matches
-
prin partea morală, decât prin cea intelectuală. O implori să nu te mai facă să suferi, adică îi ceri ei ajutor contra ei, nenorocitule, iar ea te ascultă rece și tăioasă ca o spadă de gheață și ridică în suflet altare celuilalt. Disimularea femeii față cu bărbatul e în ordinea lucrurilor, pe când a bărbatului față cu femeia e contra naturii, e o lașitate, e antipatică. O femeie se simte măgulită când e iubită de orice bărbat, pentru care nu are dezgust
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se suprime. Mâine o să cocheteze ca și azi, ca și ieri, o să simuleze, o să "joace" înclinarea de a consimți la apelul tău pasionat și mut. Jocul ei este reprezentație de beneficiu în favoarea ta. Cochetăriile ei sunt o ofrandă grațioasă pe altarul nebuniei tale. Dar generozitatea ei se oprește aici, căci ea nu-ți poate da și ceea ce nu are: amorul. Dar... Dar dacă te-ar "iubi", ar putea să se poarte altfel decât acum? O femeie ireproșabilă ar putea face mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a servi drept lemne de foc. O mănăstire, despre care babulea Îi vorbise de atâtea ori, fusese transformată În post de poliție, iar alta, În grajd. Vaci grase, și altele costelive, numai piele și os, Își făceau de lucru prin altare. Mugeau stins, Întinzându-și gâturile lungi printre vitraliile sparte, scurgându-și tristețea ochilor pe cerul Înstelat. Din când În când, soseau În vizită și rude ce veneau din Marea Rusie. Erau atât de slabi și se purtau cu atâta umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o singură păpușă, Marusia, un căluț de lemn și un ursuleț de pluș, pe care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin dreptul bisericii, bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită mânia Domnului asupra lui sau măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
curate, cu dorința de-a munci, de-a trăi cu demnitate...!!” Tony Pavone, nu scoase o vorbă. Aprecie la adevărata ei valoare ascuțimea minții, felicitându-se pe sine atunci când o gratificase „O fată Înțeleaptă”. Gândurile sale necurate se topiră pe altarul construit cu inteligență și măiestrie de fată, Îl cuprinse mila, hotărând s’o ajute după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Iar după slujba religioasă nevasta lui mă invitase la masă: Își serba ziua de naștere.” „Frumos din partea ta...” aprecie Șeful Șantierului. „Adevărat...dar abea acum Începe partea frumoasă a povestirii. Biserica propiu zis, se afla Într-o Încăpere simplă fără altar și nici un fel de icoane care să te inspire la unii martiri ce au fost sacrificați În numele credinței ori alte marafeturi pentru decor. Băncile erau așezate pe două rânduri și o simplă masă unde pastorul Își expunea teoriile cu privire la facerea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înțeles drept unul care este egal În spirit Învârtejirii arzânde a crimei În cele mai lăuntrice fibre ale inimii. Supraomul punându-se la Încercare cu o secure, zdrobind țeste de bătrâne. Cavalerul Credinței, capabil să taie gâtlejul Isacului său pe altarul lui Dumnezeu. Iar acum ideea că Îți poți recupera sau stabili o identitate prin ucidere, devenind egal astfel oricui, egal celor măreți. Un om Între oameni știe cum să ucidă. Un patrician. Clasa de mijloc nu formase nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
forma unui bun rămas copacii care se înălțau din spatele gardurilor au reliefat umbre dantelate, întunecate și împietrite. Mi-am predat osemintele îmbătrânite, alții trufașele armuri ale sufletului, un soldat și-a smuls un os să-l așeze ca jertfă în altarul casei. Dintr-o dată niște guri strâmbe strigau nume de mame, de tați, neveste și copii. Orașul rămase încoronat până la ziuă în doliu Adolescență Etapele se succedau într-un ritm accentuat; primii bani, prima țigară, primul contact sexualultimele noastre griji erau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub buldozere de indiferență la porți mulțimea râdea demonic urla în limba șerpilor noi avem alte temple mai albe zeul tău a căzut în desuetudine prea bine mi-am zis i-am iertat Doamne sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen, Convertindu-mi sentimentul în metafore de lemn; Trebuie din copci de ghiață sufletul să-mi fac altar, Ca să nu mă invadeze patetismul literar! De experți în poezie nu mă tem că au s-apară, Stilul meu cel non-poetic să îl facă de ocară, Exigenți ce căuta-vor să m-azvârle către laturi Cu discursuri îmbâcsite de-ale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Să ajungă-n ceruri, sus. Am vorbit de una, alta, Cu săteniice-au rămas Împăcați de-acum cu soarta; Piere satul pas, cu pas... Doar biserica străbună Și un preot plin de har, Sub clopotniță-i adună Să se roage la altar. Poate că auzi de sus Rugăciunea lor, fierbinte; Mamă, roagă-l pe Isus, Niciodată să nu-i uite!... Amiază Umbre pe pământ, Norii din cer Își destramă peste păduri Hainele purtate De vânt... Stoluri de păsări Trec prin trupul meu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lămîiatice, am ezitat puțin, să intru? să nu intru?... Mi-am zîmbit de parcă mă priveam În oglindă cînd am oprit motorul. Am urcat treptele de ciment pe furiș... Dreptunghiurile Întrepătrunse de alb și negru ale palierelor erau luminate ca un altar de; lumina naturală a nopții... Și eu eram cu mîinile goale, de parcă fusesem jefuit de un tîlhar la drumul mare. „SÎnteți băut.” Nu avea dreptate. Dimpotrivă, stătusem vreo două ore cu aeroterma pornită și cu geamul larg deschis, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dincolo de viață și de moarte? O presimțire sinistră puse stăpînire pe mine. Trepte groase din lemn.... Mi-am scos pantofii și mi-am pus papucii ce se aflau lîngă lespedea de lemn de jos. Am urcat cele cinci trepte. În fața altarului din Încăperea principală se afla o pernă roșie cu fire aurii și un suport din lemn, simplu, pentru arderea tămîiei. CÎnd am ajuns acolo, mi-am dat seama că Încă mai purtam mănușile, așa că mi le-am scos repede. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
purtam mănușile, așa că mi le-am scos repede. Am oferit și eu niște tămîie, așa cum cerea ritualul, foarte atent Însă să nu-mi șifonez pantalonii pe cînd Îngenuncheam și pentru prima oară am privit și eu atent fotografia expusă În fața altarului. Aha, deci așa stau lucrurile... mi-am zis eu În sinea mea. Ca și cînd aștepta să plec, preotul Întrerupse psalmodierea și se retrase grăbit. După ce-a plecat el, cei trei prezenți acolo au răsuflat ușurați, aprinzîndu-și toți țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întâlnit atâta iubire creștină față de păcătoși la părintele B. În nici un caz însă nu pot să tratez așa nașterea unui copil. Nici nu știu cum aș reacționa eu cea de acum dacă pe virtuala mea fetiță ar exclude-o de la înfățișarea la altar fiindcă „este mai departe de Dumnezeu” din cauza sexului ei. Atunci mă învățasem cu duplicitatea ca un câine cu puricii proprii. Mă bucuram că îmi botez copilul și atât. Că pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor vârî pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
echilibru perfect, părând a fi al destinului, în sensul lui obișnuit și vizibil. Poate era numai viziunea mea subiectivă, dar nu cred, căci a doua zi, seara, în biserica Sfinților Petru și Pavel din comună, ea și el, amândoi în fața altarului și a preotului purtând patrafirul auriu deasupra sutanei, păreau a fi din iconografiile bizantine, pustiiți de vârste, iluminați și senini. O oră mai târziu, Lung, în îmbrăcămintea portului de la țară, se aplecă spre urechea mea: - Ce frumoasă e domnișoara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimeni, nu mai are de cine să-ți fie teamă. E mai mult decât dacă am fi oficiat această cununie într-o biserică, știuți numai de noi în fața unei icoane martoră a legăturii noastre, invocând pe Dumnezeu, mergând până în fața altarului, mai mult decât lumânările pe care le-am aprins cu același gând secret fiecare, în mica biserică din comună la icoana de hram a Sfinților Petru și Pavel - e de bună seamă, mai mult decât toate acestea, pentru că acum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
singur, luai o carte cu vederi din Italia, un fel de album, cu gândul că răsfoind-o să-mi consum într-un fel nedumerirea de timp: Roma: Aleea Vestalelor, Coloseumul, Biserica Saint Pietro in Vincoli cu statuia lui Moise lângă altar; Florența - Santa Maria Novella; apoi Domul din Milano, Veneția. toate acestea și altele încă, îmi spuneam, le-au văzut, poate, în realitate nu în fotografii ca mine, ochii tineri pe-atunci ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu numai inima poporului evreu din mijlocul căruia se ridicase, ci și... Dar clopotele, sunând, rarefiară gândurile, în lumea suprafirească ce plutea deasupra, încât nu le mai putui prinde sensul... Un alt preot, acum, decât bunicul, ieșea și intra în altar, căci el își încetase drumul acesta încă din iarna anului 1930, puțin înainte de Crăciun. Necunoscut celor din naos, mă rugam pentru Keti, pentru părinții ei. Keti nu mai era lângă mine, nu mai venise din noaptea aceea de apoteoză. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noastre de-atunci, lumea de suflet în care ne-am reîntâlnit. Ne vom mai întâlni, curând, târziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci. Știu, e greu să străbați iadul printre altare, dar tu nu te vei schimba, oameni ca tine nu pot deveni ceea ce nu sunt. Cât de rău îmi pare c-am murit, dar aceasta a fost voința lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, știe ce face cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
DIPLOMAȚILOR de CARIERĂ din ROMÂNIA PAGINI DIN DIPLOMAȚIA ROMÂNIEI ("semper fidelis patriae") Vol. IV EDITURA JUNIMEA IAȘI 2012 Motto " Patria se cuvine a fi așezată deasupra a tot ce există, chiar și a zeilor, căci ea îi cuprinde pe toți ... altarele zeilor și mormintele strămoșilor, iată patria. Ești al ei prin comuniunea amintirilor și a nădejdiilor." (Anatole France) CUVÂNT ÎNAINTE Iată, așadar dumque, că, prin efortul și străduința autorilor persoane ajunse la vârsta senectuții și deci, ultimavia usque ad ultimum spiritum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
După ce propria ei căsnicie a eșuat atât de lamentabil, Claire a început să critice căsătoria, considerând că e „o mare prostie“. Îi tot dădea cu faptul că femeile sunt tratate ca niște roabe și că toata faza cu „dusul la altar“ ne transformă în simple obiecte, care trec din posesia unui bărbat în a altuia. —Vreau ca această nuntă să aibă loc, a zis mama. Va trebui să-ți iei o pălărie ridicolă. Încă una. O pălărie ridicolă e ultima grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
printre surorile mele - toate domnișoare de onoare - ca să mă pot vedea într-o oglindă când mă machiez și cum va trebui s-o conving pe Helen că nu poate să poarte rochia mea. Apoi cum o să mă conducă tata la altar mormăind „Mă simt un imbecil îmbrăcat în haina asta“ și cum, în momentul când trebuia să mă „dea“ la altar, o să spună „Ia-o, e a ta. Bine c-am scăpat de ea“. Dar nimic nu se compară cu momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebui s-o conving pe Helen că nu poate să poarte rochia mea. Apoi cum o să mă conducă tata la altar mormăind „Mă simt un imbecil îmbrăcat în haina asta“ și cum, în momentul când trebuia să mă „dea“ la altar, o să spună „Ia-o, e a ta. Bine c-am scăpat de ea“. Dar nimic nu se compară cu momentul în care vezi moartea cu ochii. Pune lucrurile în perspectivă. După ce mi-am revenit din ascensiunea de scuba diving - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]