KorAP: Find »[drukola/base=aluzie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...212 >

5,281 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

Le champ des roseaux et le champ des offrandes, pp. 16 sq. Asemenea încercări sunt cunoscute în numeroase tradiții arhaice. Ele presupun o inițiere prealabilă, comportând anumite ritualuri și anumite învățături (mitologie și geografie funerară, formule secrete etc.). Cele câteva aluzii care se găsesc în Textele Piramidelor constituie cele mai vechi documente scrise privind obținerea unei soarte privilegiate grație anumitor cunoștințe secrete, E vorba, desigur, de o moștenire imemorială, împărtășită și de culturile neolitice predinastice. În ideologia regală egipteană aceste aluzii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
aluzii care se găsesc în Textele Piramidelor constituie cele mai vechi documente scrise privind obținerea unei soarte privilegiate grație anumitor cunoștințe secrete, E vorba, desigur, de o moștenire imemorială, împărtășită și de culturile neolitice predinastice. În ideologia regală egipteană aceste aluzii inițiatice constituie mai degrabă o relicvă inutilă: într-adevăr, în calitate de fiu al zeului și de zeu întrupat, faraonul nu avea nevoie de probe inițiatice pentru a obține dreptul de a pătrunde în Paradisul ceresc. 33 Pir., 1301, 1721; 134-135, 712-3

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Horus nu va pune stăpânire pe el." (Pir., 145-146; traducere de R. Weill, p. 116). Alte texte sunt chiar agresive; ele reamintesc că Osiris este un zeu mort, căci el fost asasinat și aruncat în apă. Totuși, unele pasaje fac aluzie la identificarea faraonului cu Osiris. Sunt prezente asemenea formule: "Tot așa cum Osiris trăiește, la fel acest rege Unas trăiește, tot așa cum Osiris nu moare, nici regele Unas cu moare" (Pir., 167 sq.). 29. Osiris, zeul asasinat Pentru a estima semnificația

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
p. 140). 48 Sursa etimologică a termenului este egipteană: hikau khasul, "guvernatorul țărilor străine". Majoritatea numelor cunoscute este de origine semitică, dar s-au identificat și cuvinte hurrite. Hiksoșii nu sunt menționați în nici un document egiptean din epocă. Găsim o aluzie la orașul lor fortificat, Tanis, într-un text din Dinastia a XlX-a și într-o povestire populară redactată cam în aceeași epocă. Așa cum era de așteptat, cuceritorii ("barbarii" în ochii egiptenilor) au fost asimilați cu șarpele Apofis, simbolul Haosului

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și, apoi, la o nouă naștere. Coborârea lui Ra în lumea subterană semnifică moartea și învierea sa. Un anumit text îl evocă pe "Ra care se va odihni în Osiris și Osiris care se va odihni în Ra"60. Numeroase aluzii mitologice subliniază dublul aspect al lui Ra: solar și osirian. Coborând în cealaltă lume, Regele devine echivalentul binomului Osiris-Ra. După unul din textele citate mai sus, Ra "se ascunde în lumea cealaltă". Mai multe invocații din Litanie (20-23) subliniază caracterul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
noi n-avem nici o dovadă, încă, despre existența unui Zeu bărbat, adult"50. Zeița este uneori escortată de un acolit înarmat, dar rolul acestuia este obscur. Totuși, unii zei ai vegetației erau în mod sigur cunoscuți, căci miturile grecești fac aluzie la hierogamii care aveau loc în Creta, hierogamii caracteristice religiilor agrare. Axei Persson a încercat să reconstituie, pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
I, 6, 3. 11 Vezi Th. Gaster, Thespis, pp. 259-260. 12 Vezi textul (KUB XVIII 95, III, 9-17) tradus de Th. Gaster, op. Cit., pp. 267 sq. Cf., de asemenea, O. R. Gurney, The Hittites, p. 155. Un alt text face aluzie la "fixarea destinelor" de adunarea zeilor; cf. Gurney, op. Cit., p. 152, id., "Hittite Kingship", pp. 107 sq. 13 E vorba de traduceri hittite din texte hurrite, efectuate în jur de ~ 1300. "Teogonia" hurrită reflectă sincretismul cu tradițiile sumeriene și nord-siriene

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
înghițind organul sexual al zeului pe care-1 detronase; unirea sexuală a unui zeu cu o stâncă, având drept rezultat nașterea unui monstru antropomorf mineral; raporturile dintre acest diorit gigant și Atlasul hurrit, Upelluri. Primul episod poate fi interpretat ca o aluzie la bisexualitatea lui Kumarbi, trăsătură caracteristică a divinităților primordiale (cf., de exemplu, Tiamat, Zurvan). În acest caz, Teșub, care obține irevocabil suveranitatea, este fiul unui zeu celest (Anu) și al unei divinități androgine 15, în ce privește fecundarea unei stânci de către o

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nimicit pe marele zeu Nahar? Nu l-am redus la tăcere pe Tannin (= Dragonul?) L-am redus la tăcere! Am nimicit Șarpele răsucit, Puternicul cu șapte capete!" (traducere de Oldenburg, p. 198; cf. ANET, p. 137). Acest text face deci aluzie la o primă victorie a lui Yam împotriva Iu i Baal, urmată de înfrângerea sa (în acest caz, grație lui 'Anat), ceea ce corespunde unei teme mitologice bine cunoscute: înfrângerea și revanșa triumfală a unui zeu asupra unui monstru ofidian. ? 2

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sunt ('ehyeh ăser 'ehyeh)". Și îl învață să se adreseze fiilor lui Israel cu aceste cuvinte: ""Eu sunt" m-a trimis la voi" (3: 14). S-a discutat enorm în jurul acestui nume26. Răspunsul lui Dumnezeu este destul de misterios: el face aluzie la modul său de a fi, dar fără să-și reveleze persoana. Tot ceea ce se poate spune este că numele divin sugerează, pentru a utiliza o expresie modernă, totalitatea ființei și a existentului. Totuși, Iahve declară că el este zeul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
e puternic mitologizată. Rig Veda mai menționează și o altă populație vrăjmașă: pani, cei care fură vaci și resping cultul vedic. E probabil ca Hariyupâyă, oraș pe malurile râului Ravi, să fie identic cu Harappa. În plus, textele vedice fac aluzie la ruinele (arma, armakd) locuite de "vrăjitoare"; ceea ce arată că arienii asociau orașele ruinate cu vechii locuitori ai regiunii 14. Totuși simbioza cu aborigenii începe destul de devreme. Astfel, dacă în cărțile târzii ale Rig Vedei cuvântul dăsa înseamnă "sclav", desemnându

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
dansul; cântă din flaut, lăută și harpă. Le plac băuturile îmbătătoare, soma și sură, aceasta din urmă fără semnificație religioasă. Jocul de zaruri era destul de popular: un întreg imn din Rig Veda (X, 34) îi este consacrat. Numeroase imnuri fac aluzie la conflictele dintre diversele triburi ariene. Cel mai însemnat dintre ele, tribul Bharata, triumfase sub conducerea regelui Sudas asupra a zece prinți confederați. Dar Rig Veda este destul de săracă în date istorice. Numele unor triburi vedice - de pildă, cel al

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Varuna este desemnat mai ales cu titlul de asum, titlu pe care îl posedă și alți zei, de pildă Agni (e. G. AV, 1,101 etc.). Or, Asurii constituiau familia divină cea mai veche (AV, VI, 100, 3). Textele vedice fac aluzie la conflictul care i-a opus pe zei (deva) Asurilor. Acest conflict va fi pe larg înfățișat și comentat, în epoca postvedică, în textele Brahmana, tratate consacrate misterului sacrificiului, într-adevăr, victoria zeilor a fost hotărâtă când Agni, la îndemnul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Renou)43. 41 Epitetul sau, Maujavata, indică muntele Mujavat ca domeniu al somei (RV, X, 34, l). Tradiția iraniană localizează și planta haoma în munți (Yasna, 10, 4; Yaxt, 9, 17 etc.). 42 în textele din lajurveda se face frecvent aluzie la sacrificarea lui Soma de către zei; singur Mitra refuză să participe la aceasta, dar în cele din urmă se va lăsa și el convins. S-ar putea descifra în acest episod urmele unui mit de origine: creația băuturii "imortalizante" prin

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le presupunem aduse de arieni au paralele 11 Cf. J. C

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ilustra această doctrină rituală, care este în egală măsură o cosmogonie, o teogonie și o soteriologie, autorii Brahmanelor multiplică miturile sau fragmentele de mituri, reinterpretându-le într-o nouă perspectivă sau construind altele noi, pornind de la o etimologie fantezistă, de la o aluzie erudită sau o enigmă. 77. Eshatologie: identificarea cu Prăjâpati prin sacrificiu Cu toate acestea, o idee nouă își face loc foarte curând: sacrificiul nu numai că-1 restaurează pe Prăjăpati și asigură perpetuarea lumii, dar este, totodată, susceptibil de a crea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
unul și același lucru cu Soarele" (Ait. Ar., ffl, 2, 3; Sânkh, Ar., Vin, 3-7). Echivalare îndrăzneață, care va fi elaborată și articulată de către autorii Upanișadelor. 78. "Tapas": tehnică și dialectică a vieții austere Am făcut de mai multe ori aluzie la asceză, tapas, căci nu se poate vorbi despre zeii, despre miturile sau riturile indiene cele mai importante fără a se menționa această "încălzire" rituală, care le este proprie, această "căldură" sau "ardentă" obținută prin asceză. Termenul tapas, de la rădăcina

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și le înțelege gândurile" (str. 6). El "bea împreună cu Rudra cupa de otravă" (str. 7). Este un tipic exemplu de extaz: spiritul lui muni părăsește trupul, el ghicește gândirea ființelor semidivine și a animalelor sălbatice, el locuiește "cele două oceane". Aluziile la calul Vântului și la zeii care intră în cel extaziat indică o tehnică șamanizantă. Vedele evocă, de asemenea, alte experiențe supranormale, în legătură cu personaje mitice (Ekavrătya, Brahmacărin, Vena etc.) care reprezintă probabil modele divinizate ale anumitor asceți și magicieni. Căci

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
un zeu. Zeițele aveau această putere de a acorda nemurire oamenilor, și focul, sau coacerea neofitului, se număra printre cele mai reputate mijloace. Surprinsă de Metaneira, Demeter nu și-a ascuns decepția în fața prostiei oamenilor. Dar imnul nu face nici o aluzie la eventuala generalizare a acestei tehnici de obținere a imortalității, adică la întemeierea unei inițieri susceptibile de a-i transforma pe oameni în zei prin intermedia! Focului. Zeița își va dezvălui identitatea și va cere să i se ridice un

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
va bucura după moarte de o existență fericită. El nu va fi câtuși de puțin o umbră tristă și decăzută, lipsită de forță și de memorie, condiție atât de temută de eroii homerici. Imnul către Demeter nu face decât o aluzie la agricultură, precizând că Triptolemus a fost primul inițiat în Mistere. Or, conform tradiției, Demeter 1-a trimis pe Triptolemus să-i învețe agricultura pe greci. Unii autori au explicat cumplita secetă ca o consecință a coborârii în Infern a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Mărturiile literare și figurative se referă mai ales la primele etape ale inițierii, care nu reclamau păstrarea secretului. Astfel, artiștii puteau să reprezinte scene eleusine pe vase și basoreliefuri, și Aristofan (Broaștele, 324 sq.)3 și-a permis să facă aluzie la anumite aspecte ale inițierii. Aceasta comporta mai multe trepte. Se deosebesc Micile Mistere, riturile Marilor Mistere (telete) și experiența finală, epopteia. Adevăratele secrete ținând de teleîe și epopteia nu au fost niciodată divulgate. Micile Mistere erau celebrate de obicei

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
libațiilor pentru morți și apoi, în cealaltă zi - a noua și ultima a ceremoniei - mystii se întorceau la Atena. 98. Pot fi cunoscute Misterele? În eforturile lor de a pătrunde secretul riturilor telete și epopteia, savanții au folosit nu numai aluziile autorilor antici, ci și cele câteva informații transmise de apologeții creștini. Informațiile acestora din urmă trebuie examinate cu prudență; dar nu se pot ignora. De la Foucart încoace, s-a citat mereu un pasaj din Themistios, citat de Plutarh și păstrat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
decât cele manifestate în cultul ei public. Pe de altă parte, este greu de admis ca un asemenea ritual să fi fost îndeplinit și de copiii pe cale de a fi înfiați. De altfel, dacă se interpretează ritualul la care face aluzie synthema, prin simbolismul unei nașteri sau al unei renașteri mistice, inițierea ar fi trebuit să fie săvârșită în acel moment, în acest caz, cu greu se înțelege sensul și necesitatea experienței finale, epopteia. Oricum, mărturiile privind aceste hiera ascunse în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
unei biografii. Marjan Mole a încercat să arate că până și rarele referințe la personaje și evenimente aparent reale nu oglindesc în mod necesar realități istorice: Vistaspa, de exemplu, reprezintă modelul inițiatului. Totuși istoricitatea lui Zarathustra reiese nu numai din aluzii la personaje și evenimente concrete (micul prinț Vaepya care, "la Podul de iarnă", i-a refuzat popasul etc.), ci și din caracterul autentic și pasionat al poemelor găthă. Pe deasupra, suntem surprinși de urgența și tensiunea existențială cu care Zarathustra își

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sistem cultual în cadrul căruia se cântă. În afară de aceasta, s-au putut evidenția elementele parașamanice ale scenariului elaborat împrejurul Podului Cinvat (vezi, mai departe, § 111) precum și structura șamanică a călătoriei lui Ardă Virăf la Cer și în Infern 11. Totuși, rarele aluzii la o inițiere specific șamanică - 6 Zâtspram 5, tradus de M. Mole, Culte, mythe et cosmogonie, p. 284. Asupra lui xvarenah, ve/. I n. 23. 7 Dcnkart, 7.2. 48 sq., traducere de M. Mole, op. Cit., pp. 285-286. 8 Texte

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]