9,933 matches
-
o lucrare asupra gândirii și practicilor yoga (1933). Între anii 1933 și 1940, simultan cu o intensă activitate teoretică, beletristică și publicistică, ține cursuri de filozofie și de istoria religiilor la Universitatea din București. În timpul războiului, este atașat cultural al ambasadei României la Londra (1940-1941) și al legației române de la Lisabona (1941-1945). Din 1945 se stabilește la Paris, unde predă istoria religiilor, întîi la École Pratique des Hautes Études (pînă în 1948), apoi la Sorbona. Invitat în S.U.A., după un an
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nevoie de o altă viză ori...! Ce părere aveți...??” Acesta se gândi câteva momente, punându-i o mână pe umăr. „Greu de presupus. De o altă viză desigur e nevoie...! Mai Întâi, urmează să fie de acord ce-i dela Ambasada Română din Tel-Aviv iar după aceia funcționarul dela Ambasada Germană. Nu te Înțeleg, dece ai solicitat plecarea În direcții diferite...?” „Sincer să fiu, am fost Înfricoșat să cer viză turistică În Gemania Federală...! Puteam eu oare să cer acest favor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Acesta se gândi câteva momente, punându-i o mână pe umăr. „Greu de presupus. De o altă viză desigur e nevoie...! Mai Întâi, urmează să fie de acord ce-i dela Ambasada Română din Tel-Aviv iar după aceia funcționarul dela Ambasada Germană. Nu te Înțeleg, dece ai solicitat plecarea În direcții diferite...?” „Sincer să fiu, am fost Înfricoșat să cer viză turistică În Gemania Federală...! Puteam eu oare să cer acest favor comitetului oamenilor muncii dela instituția mea...? Nimeni nu avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dollary persoana iar În schimb, statul evreesc a dat garanții ferme: toți turiștii români care umblă cu șmecherii de a obține În continuare viză turistică de-a vizita o țară capitalistă să fie returnați În țara lor de baștină. În ce privește, Ambasada Română dela Tel Aviv, e burdușită cu agenți secreți de spionaj ce au misiunea de a suspecta și informa orice mișcare...! Îți imaginezi pericolul...?” „La drept vorbind, mi-a fost teamă de un refuz...!” „În situații de forță majoră, trebuie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
M-am întors la Jan, amărât. Când m-a văzut, a râs. „Ți-am aranjat o cameră la parter, my friend. E mică, dar e confortabilă. Și poți să folosești frigiderul când dorești.” Jan fusese multă vreme atașat comercial pe lângă ambasada Belgiei din Congo. Era îndrăgostit de locul acela, în care trăise aproape 18 ani. „Niciunde copacii nu cresc mai repede și sânii femeilor nu sunt mai frumoși ca acolo”, îmi spunea el adesea. Am petrecut multe seri ascultându-i poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încălzește pe o stâncă în puținul lor soare. E loc pentru toți. Încap unii de alții. Nu doar se tolerează, ci se încurajează să fie diferiți. Nu au de ce să se simtă prost. La conferința organizată de Grette Tartler la ambasadă, Arhiepiscopa de Elsinore, o femeie divorțată cu doi copii, o femeie de vârsta mea, stătea cu mândrie în dreapta șefei lesbienelor daneze. Nu scuipa în sân, nu-și făcea cruce: piei, Satană! Acolo, Mircea, mi s-a părut că am atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vadă nimeni nici mintea, nici trupul. Știu însă că l-am detestat pe bărbatul ei, încercând să îl înțeleg, totuși. Din orice unghi vizual, privirile îți cădeau pe mutra cu turban și barbă a lui Komeini, ca pe vremuri în ambasadele române pe mutra lui Ceaușescu. Da, cred că ambasadorului îi era frică. Dar nu era doar atât. Mai era și sentimentul care plutea în aer, că îi place să ne desconsidere fiindcă suntem femei. Și că nu îi e rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toate locurile cu pricina din Europa erau state în sens tradițional și est-europenii aveau nevoie de vize ca să treacă de colo-colo. Viza e o ștampilă pe pașaport (dacă trăiești într-un stat care ți-l dă). Ca să îți pună o ambasadă ștampila, ehei, trebuia să ai o invitație bine garnisită birocratic, dovezi că ai cu ce te întreține acolo, adeverință că șeful îți permite să pleci, că ai loc de muncă, salariu, apartament. Prietene, știi zicala aia veche englezească: „ajutând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Canada, relațiile consulare și diplomatice cu Spania, fiind urmată, apoi, de către acestea pe drumul deschis de ea; România a menținut relațiile cu grupul statelor arabe, dar, în același timp, și cu Israelul, ridicând nivelul de reprezentare de la legație la ambasadă și a desfășurat o amplă activitate de detensionare și apropiere între aceste două grupări (contribuția României la realizarea întâlnirii de la Sinai a președintelui Sadat cu premierul Begin); nu a participat la invazia de la Praga din 1968 a unor state membre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu riscurile de rigoare. Am fost și la Tiraspol. Nu singur, ci, ca și în vizitele în celelalte localități din stânga Nistrului, împreună cu ceilalți membri ai Comisiei cvadripartite, fiecare însoțit de unu-doi diplomați din ministerele lor de externe sau de la ambasadele țărilor lor de la Chișinău. Pentru a ajunge la Tiraspol, am trecut peste un pod de pe Nistru, la Tighina. În apropierea podului, în dreapta Nistrului, am văzut fosta cetate a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, ocupată și folosită acum de trupele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
activitate, s-a stins aproape complet singur, astfel că, pe fond, nu a mai contat pentru Republica Moldova, ulterior prevalând la Chișinău varianta opțiunii europene; dar numai după plecarea comuniștilor de la putere. Începând cu 1 septembrie 1996, am fost detașat la Ambasada țării noastre, cu titlul oarecum pompos de "ambasador, secretar de stat în M.A.E., șeful misiunii diplomatice a României în Republica Moldova". Aceasta, întrucât ambasadorul en titre, Marian Enache, fusese retras temporar pentru a conduce campania electorală a președintelui Ion
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu bani, nu celor de origine rusă! Am avut relații apropiate cu veteranii de război ai fostei armate române regale. Nu mai erau prea numeroși, din motive, în principal, biologice. Discutam frecvent cu ei, la sediul Asociației veteranilor sau la Ambasadă. Principala lor preocupare era că să se bucure de aceleași drepturi, ca și veteranii de război ai Armatei Roșii! Continuă însă menținerea unei discriminări istorice. La un moment dat, am invitat circa 30 de veterani ai armatei române la Ambasadă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Ambasadă. Principala lor preocupare era că să se bucure de aceleași drepturi, ca și veteranii de război ai Armatei Roșii! Continuă însă menținerea unei discriminări istorice. La un moment dat, am invitat circa 30 de veterani ai armatei române la Ambasadă, la o masă de prânz. Era Ziua Armatei Române și urmăream să-i sărbătoresc astfel. Invitația o făcusem prin intermediul Asociației veteranilor armatei române, pe baza unei liste întocmite de aceasta; ei se cunoșteau mai bine între ei. La un moment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
masă de prânz. Era Ziua Armatei Române și urmăream să-i sărbătoresc astfel. Invitația o făcusem prin intermediul Asociației veteranilor armatei române, pe baza unei liste întocmite de aceasta; ei se cunoșteau mai bine între ei. La un moment dat, portarul Ambasadei m-a informat că, la intrare se află un cetățean care a afirmat că este veteran de război al armatei române, că știe că în clădire este o întâlnire cu mai mulți veterani și că dorește să participe și el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cel de-al Doilea Război Mondial care mai sunt în viață în România și care riscă acum să-și piardă indemnizația redusă de veterani de război! Numărul misiunilor diplomatice străine la Chișinău era în permanentă creștere. În 1997, erau prezente Ambasadele S.U.A., Germaniei, Federației Ruse, Republicii Populare Chineze, Ungariei, precum și Reprezentanțele O.S.C.E. și P.N.U.D. Franța avea un ambasador itinerant, care venea de 2-3 ori pe an, iar Comisia Uniunii Europene era reprezentată de Delegația sa Permanentă de la Kiev
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
S.C.E. și P.N.U.D. Franța avea un ambasador itinerant, care venea de 2-3 ori pe an, iar Comisia Uniunii Europene era reprezentată de Delegația sa Permanentă de la Kiev. Până la plecarea mea, la începutul anului 1999, s-au mai deschis Ambasadele Bulgariei, Belarusiei, Ucrainei, Poloniei, s-a înființat o Delegație Permanentă a Comisiei U.E., precum și o Reprezentanță a Băncii Mondiale. Am întreținut raporturi normale, bune, cu toate aceste reprezentanțe diplomatice. Relații speciale am avut, de exemplu, cu ambasadoarea Germaniei, cu care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
M.A.E. german! După ce ne-am despărțit, ambasadoarea a fost numită consul general al țării sale la Shanghai, în China, și ulterior ambasador la Hanoi, în Vietnamul reunificat. De asemenea, am avut raporturi strânse cu ambasadorul american la Chișinău. Ambasada sa avea nenumărate legături și contacte directe cu cei de la Chișinău, așa că de la mine era interesat în aprecieri, prognoze politice, elemente de analiză și sinteză. S.U.A. aveau o echipă diplomatică specială, condusă de un ambasador cu însărcinări speciale, care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în România. Și el, și soția sa vorbeau curent românește. Ne-am înțeles foarte bine, nu am avut puncte de vedere diferite față de evoluțiile politice și economice de la Chișinău. Relații bune am avut și cu ambasadorul chinez, fost diplomat la ambasada țării sale la București, pe care îl cunoșteam de acolo și care vorbea foarte bine românește. Cu ceilalți ambasadori mai puțin cel polonez, care, după cum am menționat, a venit mai târziu, dar cu care m-am împrietenit ușor am avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
poporului, în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale". În aceeași zi, Guvernul de la București a procedat la recunoașterea independenței Republicii Moldova, România fiind primul stat care a făcut acest gest politic, stabilind cu aceasta relații diplomatice la nivel de ambasadă, la 29 august 1991. În Declarația Guvernului României, din 27 august 1991, referitoare la declarația Republicii Moldova cu privire la proclamarea independenței de stat, s-a subliniat că: "Guvernul României își îndeplinește o nobilă îndatorire de a saluta actul istoric de autodeterminare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ani de acțiuni majore în raporturile româno-sovietice, ani de mari dificultăți pentru emanciparea României, acțiuni în care și câțiva diplomați români au fost direct implicați. În primăvara anului 1968, doream și așteptam să fiu anunțat să mă întorc acasă. Personalul ambasadei se schimbase mult, anii treceau, dar problemele nu încetau să se înmulțească. Într-o după-amiază de sfârșit de martie, ambasadorul Theodor Marinescu m-a chemat să-mi spună că a primit un telefon de la M.A.E. sovietic și că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
M.A.E. sovietic și că este invitat de către N. N. Kuznetov, prim-adjunct al ministrului, într-o audiență la orele 22.00. Am lucrat cinci ani la primul meu post diplomatic, dar niciodată și, din câte cunoșteam, nimeni dintre colaboratorii ambasadei nu mai fusese convocat sâmbăta, la un asemenea nivel și la o oră apropiată de miezul nopții, fără a i se spune motivul, ci doar "într-o problemă a raporturilor bilaterale". O scurtă trecere în revistă a celor cunoscute la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu mai fusese convocat sâmbăta, la un asemenea nivel și la o oră apropiată de miezul nopții, fără a i se spune motivul, ci doar "într-o problemă a raporturilor bilaterale". O scurtă trecere în revistă a celor cunoscute la ambasada noastră nu punea în evidență vreun eveniment, declarație sau acțiune care să fi apărut în zilele din urmă sau chiar în aceeași zi, dar nici nu elimina o asemenea posibilitate. Rămânea un mare semn de întrebare. Clădirea Ministerului de Externe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
multe acțiuni similare, fusese determinată de respectul pentru un fost șef de stat al Finlandei, apreciat ca făuritor al independenței fostului ducat țarist, adică al desprinderii ducatului finlandez din imperiul țarist. * * * La începutul lunii mai 1968, împreună cu un coleg de ambasadă am făcut o deplasare în republicile baltice: Estonia, Lituania, Letonia. În cursul vizitei, aveam să descoperim că partenerii locali o apreciau drept prima vizită în zonă a unor diplomați români după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar mai erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de un ordin și că, în caz că se încearcă să se treacă frontiera dintre India și China, două interceptoare chineze au primit misiunea de a opri aeronava. Imediat, Gheorghiu-Dej a ordonat să se încerce să se ia legătura prin radiotelefon cu Ambasada română de la New Delhi, care, la rândul ei, să afle ce a determinat o astfel de decizie și un astfel de tratament. La fel, Ambasada României la Beijing să ceară explicații autorităților chineze și să solicite, din nou, acordul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aeronava. Imediat, Gheorghiu-Dej a ordonat să se încerce să se ia legătura prin radiotelefon cu Ambasada română de la New Delhi, care, la rândul ei, să afle ce a determinat o astfel de decizie și un astfel de tratament. La fel, Ambasada României la Beijing să ceară explicații autorităților chineze și să solicite, din nou, acordul de intrare și de ieșire de pe teritoriul chinez. Cum timpul se scurgea lent, dar sigur, iar încercările nu dădeau rezultat, șeful Delegației române a indicat ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]