6,796 matches
-
a femeii pariziene în literatura jumătății a doua a secolului nu mai este aceea de a iubi, ci de a fi iubita. Dorințele (diverse și uneori violente), cunoștințele și potențialul Parizienei sunt multiple și operante pe mai multe planuri. Prin ambițiile pe care le resimte și pasiunile pe care le provoacă, Pariziana este un personaj shakespearian. Valorile realizării individuale ale femeii pariziene au subminat religia feminină a dragostei în folosul unei iubiri mai puțin condiționate, mai putin omniprezențe și al falsității
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ghidată de ego-ul sau, instituind trăsături definitorii, cum ar fi egoismul (satisfacerea tuturor dorințelor), egotismul (preocuparea doar pentru propria persoană, siguranța în poziția centrală în universul sau, disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domină pe ceilalti) și egocentrismul (ambiția exagerată). Morală să se întemeiază pe individualism și se manifestă proeminent într-un egoism pasional. Deoarece nu crede într-un sentiment adevărat sau în comunicarea cu un altul, viața ei se reduce la propriul orizont și imagine. Majoritatea Parizienelor dau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
adevărat sau în comunicarea cu un altul, viața ei se reduce la propriul orizont și imagine. Majoritatea Parizienelor dau dovadă de curaj, nu dau înapoi înaintea pericolelor. Obstacolele, reale sau imaginare, nu o descurajează ușor, ci, mai curând, asigura continuitatea ambițiilor sale. Fire independența și destul de inteligență, ea nu se lasă prinsă în capcana cuiva. Femeia pariziana este sensibilă, dar nu-și face iluzii deșarte. Pariziana este gata să înfrunte situații neprevăzute, pentru care găsește soluții la fel de inedite și neașteptate. Putem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
îl y avait là des sources lointaines, multiples, disparues, auxquelles îl était bien difficile de remonter. On savait au plus des bouts d'histoire, des anecdotes qu'on se chuchotait à l'oreille" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.346]. Ambiția de a provoca și menține misterul ține de nevoia de a stârni curiozitatea și dorință: "En deux jours, elle vendit ce qu'elle puț sortir, des bibelots, des bijoux, et elle dispărut avec une dizaine de mille francs, sans dire
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
faveur, aurait tout fait pour l'avancement de l'homme que Madame distinguait ainsi" [Barbey D'Aurevilly, Le Rideau cramoisi, în Leș Diaboliques, p.33]. 204 Spre sfârșitul românului, Clorinde ajunge la apogeul carierei sale, ea își realizează cu succes ambițiile: "Clorinde était alors dans un épanouissement d'étrangeté et de puissance. Elle restait la grande fille excentrique qui battait Paris sur un cheval de louange pour conquérir un mari, mais la grande fille devenue femme, le buste élargi, leș reins
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dire: "Je sens que je vous aime de pluș en plus". Mais une fatigue l'envahissait, et une impuissance de se tromper et de le tromper plus longtemps" [Maupassant, Notre coeur, p.193]. 221 Toate Parizienele sunt posedate de o ambiție sau o dorință mai mult sau mai putin periculoasă. "Leș prétentions tiennent lieu des passions en France; ce șont elles qui font leș révolutions" [Girardin, 1986, I, p.564]. 222 "Mais la Débardeuse, dont leș orteils légers effleuraient à peine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
continuare, foarte ridicate. Nu în ultimul rînd, au crescut obligațiile externe ale statului german, mai ales în condițiile situației conflictuale și postconflictuale din Balcani. Deși s-a abținut, din rațiuni lesne de înțeles, să trimită avioane deasupra Serbiei, Germania are ambiții din ce în ce mai mari, inclusiv în plan militar. Dînd glas unei opinii larg răspîndite, fostul ministru de Externe german, Joschka Fischer, exprima recent un sentiment de frustrare vis-à-vis de rolul militar rezervat țării sale în "concertul" nord-atlantic. "Alianța atlantică spunea el, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Franklin D. Roosevelt, acord prin care S.U.A. se angajau să protejeze integritatea teritorială a regatului saudit, în schimbul livrărilor de petrol în regim preferențial. Relațiile s-au întărit ulterior, Arabia Saudită devenind pentru americani principalul aliat în lumea arabă, folosit pentru combaterea ambițiilor hașemite din anii '50, a naționalismului lui Nasser, în anii '60-'70, a fundamentalismului revoluționar iranian, după 1979, sau a expansionismului irakian manifestat prin invadarea Kuweitului în 1990. La acea dată, pe teritoriul Arabiei se aflau 500.000 de militari
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de km pînă în 2010). O asemenea dezvoltare galopantă nu are cum să nu creeze probleme. China nu se mai poate opri, dar poate să-și tempereze elanul, încercînd să păstreze cît de cît echilibrul social și pe cel ecologic. Ambițiile sale trebuie să țină seama de realitățile complexe ale lumii în care trăim, iar în locul unei creșteri sălbatice, chinezii știu că pot da dovadă de mai mult rafinament. Dar, probabil, asta se va vedea într-o fază viitoare a dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dar poate fi la fel de rău să fii dependent de exportul lor. Monopolurile de stat controlează aceste sectoare strategice, în timp ce privatizările dubioase din era Elțîn au rămas în continuare necontrolate, ca și marii oligarhi, exceptîndu-i pe cei care și-au afirmat ambiții politice, cum sunt Mihail Hodorkovski sau Boris Berezovski, acuzați în plus că ar fi pregătit intrarea marelui capital american (Exxon-Mobil, Chevron-Texaco) în Siberia. O serie de asasinate, cum este cel al ziaristei Anna Politkovkaia și al fostului spion Aleksandr Litvinenko
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
multipolară în care trăim, după derapajele americane. În era Putin, Rusia și-a recăpătat încrederea în sine. Este greu să rezolvi astăzi o problemă internațională majoră fără Rusia. Cel puțin așa consideră Anne de Tinguy în lucrarea Moscova și lumea. Ambiția grandorii: o iluzie?, apărută la Editura Minerva, București, 2008, în traducerea lui Dan Stancu. Într-adevăr, Rusia își apără interesele într-un mod mult mai pragmatic decît în era Elțîn, chiar cu o anumită brutalitate și renunțînd la ideologie. Văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în Irak. Revoluțiile portocalii din Ucraina și Georgia, ca și aderarea țărilor baltice la N.A.T.O. și U.E. îi dau fiori reci unui Kremlin nostalgic după puterea sa apusă. Dar Rusia joacă tare și popularitatea lui Putin crește. Cresc și ambițiile rusești. Rusia vrea poziții de egalitate cu mai marii planetei și mai multă influență. Se face mare tapaj pe tema independenței și a suveranității, se denunță hegemonia occidentală, reclamîndu-se o nouă ordine internațională, mai justă, mai favorabilă noilor puteri, al
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mare tapaj pe tema independenței și a suveranității, se denunță hegemonia occidentală, reclamîndu-se o nouă ordine internațională, mai justă, mai favorabilă noilor puteri, al căror avocat Moscova se pretinde. Foarte rapid, Rusia și-a rambursat datoriile externe, după care începe "ambiția grandorii". Ministrul de Externe Serghei Lavrov spunea în acest sens că "puterea și grandoarea se sprijină astăzi pe un "soft power" definit ca fiind capacitatea de a juca în echipă, de a fi pregătit să promovezi o agendă pozitivă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Rusiei în PIB-ul mondial la 3,2% în 2020, cînd Uniunea Europeană va avea, de pildă, 16%. Ca venit pe locuitor, lucrurile vor sta și mai rău. Aceste constrîngeri economice și demografice cîntăresc mult și mai taie din elanul și ambițiile politicienilor ruși. Ele fac din Rusia o putere medie, insuficientă sieși, care are nevoie de exterior, de parteneri fiabili, pentru a-și moderniza și diversifica economia. Contactele tot mai intense cu lumea, circulația ideilor și a persoanelor, sunt factori care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
accelerare de mișcare scade timp, sporește spațiul. Câteștrei sunt într-o eternă ecuațiune (["Teoria ecuațiunii universale..."] Eminescu: 2011, X, 359). Nu putem vorbi de o formulare fizică riguroasă. Așa cum nu-și propune să construiască un sistem filosofic, Eminescu nu manifestă ambiția promotorului marilor descoperiri în fizică. Însă intuiția fabuloasă, rezultat al muncii de documentare, nu al revelației, se bucură de foarte multe dovezi în pagini de proză, de poezie, de însemnări într-o societate aleasă de idei căreia îi putem spune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care i-a citit comentariile și, în principiu, pare să îl aprecieze. Într-un singur punct se distanțează prozatorul de mai tînărul său confrate: acela al perspectivei. Hugh Vereker susține că literatura și, cu precădere, literatura scrisă de el are ambiția integralității, lucru nesesizat de critici (blocați în viziunea lor restrictivă, aidoma, înțelegem, și abia debutatului nostru cronicar!). Cu toții, constată Vereker, "au ratat micul lui scop", rațiunea specială pentru care și-a scris toate cărțile, "obiectul", prin excelență, pe care ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pămînt". Altădată, afirmă că, dacă ar publica mai des, ar risca "să-și piardă multitudinea de fani" (din întreaga lume), loiali numai în condițiile "lungii așteptări a capodoperei". În realitate, trebuie să bănuim aici obstinația de construcție a romanului total (ambiție vizibilă în cele două artefacturi epice de pînă acum). Un astfel de proiect devine realizabil doar în stare de recluziune (ca și Henry James, scriitoarea din Mississippi refuză public orice angajament matrimonial, fiind dedicată exclusiv vieții artistice) și în intervale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o introducere dezvoltată în existența Annei și a prietenei ei Molly (conturată, mărturi sește Lessing, după profilul tipologic al unei amice din tinerețe Joan -, fiica poetului modernist John Rodker), cu mariajele lor ratate și cu copii rezultați din respectivele căsnicii. Ambiția Annei Wulf e de a uni cele cinci scrieri într-una singură epifanică ideologic (nu neaparat și psihologic!) -, numită Carnetul auriu. Spun că o astfel de operă "unificatoare" devine relevantă mai curînd ideologic decît psihologic, întrucît scopul Annei (și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
altfel, preocuparea eticii afacerilor de a reforma moravurilor Într-un domeniu În care tentațiilor sau obligațiile de a acționa uneori imoral, pentru a supraviețui, sunt inevitabile: cei slabi sunt „Înghițiți” de cei puternici, timpul Înseamnă bani, iar banii Înseamnă putere; ambiția de a parveni cu orice preț pe scara ierarhică; Înșelătoria, nu neapărat prin omisiune, În operațiunile comerciale; toate acestea subordonate criteriului unic al eficienței și maximizării profitului. Întrucât principiile unei etici maximaliste - altfel spus, universale - nu par să aibă șansa
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ei, dar fără rezistență în timp. Marii critici au zburat singuri, precum acvila și nu în stol, precum ciorile. Există condeie care adulează dezgustător pe cei de la care știu că au de câștigat, într-un fel sau altul. Personal, disprețuiesc ambiția de a-ți publica recenziile în volum, înainte de a deveni autoritate în materie. Mărunțișuri. Cât despre mine, pot să vă spun că am făcut în primul rând istorie a literaturii în câteva cărți, iar în altele eseistică pe teme literare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
știa exact care sunt prieteniile dintre noi, inamicițiile, eram pentru el tineri despre care voia să știe ceva, ca să știe cum să-i orienteze. Iar dacă mă gândesc acum la nuanța ultimă a întrebării, mărturisesc că n-am avut niciodată ambiția să fiu "vizibilă". Tot ce am făcut a fost natural, spontan. Sigur, unii foști studenți, la calitatea cărora am contribuit, sunt astăzi mai "cineva" decât mine, chiar și dv. E.M.: Ce alți profesori ați mai audiat? Pe dl Ciopraga l-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
primele articole și mi le-a corectat cu creionul roșu în mână, mă confruntam cu altcineva, cu o persoană de prestigiu netăgăduit. N-am agreat niciodată mentalitatea de grup fără de care... Tendința mea de a crește ținea, desigur, și de ambiție, dar era, în același timp, și foarte naturală și singulară. Dacă aș fi trăit în mijlocul unui grup care m-ar fi flatat mereu că sunt bună așa cum sunt, nu aș fi câștigat, poate, nimic. Și constat că există astăzi astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi fost o anumită concurență, o opoziție, eu m-aș fi bazat numai pe talentul meu didactic și m-aș fi consacrat strict catedrei. Dar pentru că era și o concurență a scrisului, am început și eu să îmi folosesc și ambițiile scriitoricești. Am scris prima mea carte despre Cantemir, care a fost foarte prețuită atunci și care este citată acum în toate bibliografiile despre Cantemir, a primit și un premiu al Uniunii Scriitorilor, ... a fost un debut care m-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
naturală imposibil de satisfăcut în condiții organizate. Când contextul nu-i permite unui individ cu QI ridicat să se instruiască școlar la un nivel mai înalt decât cel elementar, atunci el se poate angaja voluntar în autoformare individuală, dacă are ambiția de a-și șlefui personalitatea. Este tot atât de adevărat că te poți autoinstrui paralel sau după o școală fie nesatisfăcătoare, fie foarte incitantă. Dacă un profesor are cultura și harul de a arunca ispita lecturii ca supliment instructiv, atunci cultura elevului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de interpretări eretice în jurul său124. În fine, pentru polemistul Augustin, oponentul care folosea astfel cuvântul sacru era taxat drept antilogos și pseudo-exeget ambele formule desemnând vrăjmașul și acuzatorul biblic. Călugării lui Stănoiu, măcar că nu refuză ispita teologhisirii, nu au asemenea ambiții. Ei nu fac sofistică decât de dragul taifasului în sine ori în scopul dobândirii licorii bahice. În cuvântul pe care îl rostesc tace interpretarea instituțională, e acolo ca reper de fond, astfel încât coprezența celor două voci face posibilă evaluarea abaterii înțelesului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]