5,099 matches
-
Ăsta e? Ăsta-i spectacolul mitic? Ea surâde și clatină din cap în fața îndoielii lui. Îl atinge ușor pe umăr: așteaptă. Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
agriculturii. „Pămînturi zvîrcolindu-se, pulverizate, prin văzduh. Un oraș cuprins de vijelie, În care personajul caută o stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. HÎrtii sînt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. HÎrtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manucrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sonata aceea de Mozart, de Beethoven, ce naiba, În mijlocul unui imens lan de grâu verde al unei nemărginite câmpii. Muzica lină cuprinsese totul, marea de grâu unduită de vântul ușor, și el, vântul, topindu-se ca un fuior subțire În vinețeala amurgului. El pornește prin grâul Înalt spre firul de beton al șoselei naționale. Se făcea din ce În ce mai mic, un punct care cu greu se mai citea În Înserare și, când nu se mai vede deloc, el era deja la marginea șoselei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
afumat și o lămâie, lumina verde a unui semafor, clănțănitul roților trecând peste macaze, oaia legată sub salcâm, singură, În poiana care despărțea calea ferată de pădure, lumina fâșâitoare a expresului venit din sens opus, pomii arzând de toamnă În amurg... Din crevasele Înghețate ale unei planete Îndepărtate, de sub grosimile de mii de kilometri ale acestor ghețuri veșnice, de undeva din adâncuri, din apa prielnică și călduță, În lumina domoală a vulcanilor submarini, un delfin se gândește la celălalt delfin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pământurile zvârcolindu-se, pulverizate, prin văzduh. Un oraș cuprins de vijelie. În care personajul caută o stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuiți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. Hârtii sunt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. Hârtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manuscrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cântă „Republică măreață vatră”. TU În cor. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Impresie după ce am cumpărat o acuarelă Încă udă de la un pictor student, lângă Podul Minciunilor, la Sibiu, În data de 7 octombrie 1979. E ca și cum... E ca și cum aș sta În umbra zidurilor prăbușite spre cerul aproape nocturn. În umbra zidurilor, amurgul cumpărat. E ca și cum ar fi o eclipsă parțială de soare și mi-aș aduce aminte de Marc Chagall, de un tablou anume: Entre chien et loup. E ca și cum aș fi un poet, care cumpără În loc să-și vândă timidele, frumoasele, nemăsuratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Doamne, ce bine ar fi să fiu o biată eclipsă parțială de soare, penumbră solitară În zidurile unui burg neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până se face noapte. Aștepți să se usuce bine acuarela. Înfățișând un amurg peste acoperișuri, la Sibiu. Un amurg gri, cenușiu, cum Îți place să spui, cu luciu gri de cânepă bătută. În capitală și În Întreaga țară poporul român a sărbătorit 23 August ca pe un moment Înălțător din istoria patriei. Marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fiu o biată eclipsă parțială de soare, penumbră solitară În zidurile unui burg neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până se face noapte. Aștepți să se usuce bine acuarela. Înfățișând un amurg peste acoperișuri, la Sibiu. Un amurg gri, cenușiu, cum Îți place să spui, cu luciu gri de cânepă bătută. În capitală și În Întreaga țară poporul român a sărbătorit 23 August ca pe un moment Înălțător din istoria patriei. Marile coloane de oameni ai muncii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-o pe regina Isabella când eu sunt Cristofor Columb, pe Betsy Ross când fac pe Washington, pe doamna Pasteur când îl întrupez pe Louis - cum poate ea să se înalțe împreună cu mine pe culmile genialității în acele superbe ore de amurg, după școală, iar apoi, seara, să-ndrepte cuțitul de pâine spre inima mea, fiindcă nu vreau să mănânc fasole verde și-un cartof copt? Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă-ntreabă „Vezi, vezi ce roșu e? Un cer cu-adevărat tomnatic“. Primul vers pe care-l aud la viața mea! Și mi-l amintesc! Un cer cu-adevărat tomnatic... E o zi de ianuarie geroasă de crapă pietrele, în amurg - ah, amintirea acestor amurguri mă omoară, ce mai, cu pâinea de secară cu untură de găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce roșu e? Un cer cu-adevărat tomnatic“. Primul vers pe care-l aud la viața mea! Și mi-l amintesc! Un cer cu-adevărat tomnatic... E o zi de ianuarie geroasă de crapă pietrele, în amurg - ah, amintirea acestor amurguri mă omoară, ce mai, cu pâinea de secară cu untură de găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un pui la fiecare masă, dar pentru mine, pentru copilul ale cărui amintiri timpurii se leagă de Ann Rutherford și Alice Faye, America e o șikse cuibărită la brațul tău, care murmură șoapte de dragoste dragoste dragoste dragoste dragoste! Așadar: amurgul petrecut pe suprafața înghețată a unui lac dintr-un parc orășenesc, patinatul în spatele unei șikse cu apărătoare de urechi roșii, pufoase și cu bucle galbene, fluturându-i în vânt, mă învață înțelesul cuvântului a tânji. Aproape că-i mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îndopau copiii ei cu castraveți cu pâine și-i știa liniștiți pentru o vreme și se mai liniștea și ea. O doamnă, gândește-te, și ce mai doamnă-domnișoară trăsnet, umblând pe străzi ca prin grădina raiului când se întorcea, în amurg, de la cantină singurică-singurică, pășind ca și cum ar fi plutit pe lângă ispitele atâtor ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ceasuri în șir înțepenea cu coatele pe pervazul ferestrei, cu privirea spânzurând în gol și legănându-se deasupra curții autobazei CET Sud de peste bulevardul Fizicienilor, pe care nu mai apărea Dacia roșie a lui Velicu. Cerul în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând și crescând din visul ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nibelungilor". Apreciez în mod special partea a doua, Valkiria, ce cuprinde renumita cavalcadă a valkiriilor. Dumneavoastră aveți o preferință? În așteptarea răspunsului, ofițerul rămâne surâzând în picioare, drept ca o lumânare, lângă scaunul de pe care tocmai se ridicase. Da, Gotterdammerung. Amurgul zeilor... hm, interesant. Glasul gros al Obersturmführer-ului se suprapune brutal peste rumoarea discretă a conversațiilor din toată sala: Hallo, Manfred, gehen wir! Ich bin hastig!47 Involuntar, o ușoară strâmbătură convulsionează fața neamțului în timp ce sângele îi invadează cu repeziciune obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
preot se învârt în jurul mesei, cântând: "Isaie, dănțuiește; Fecioara a avut în pântece și a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu și Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim." Lumina zilei se cufundă în amurg. Venise ceasul înserări. Dinspre pădurea de brazi, aflată în imediată apropiere, adie o boare firavă de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar în această perioadă a anului soarele apune deja. Privește cerul. Apăsător și plumburiu, pare că îl strivește. Deschide fereastra. Inspiră din aerul rece al amurgului care îl mai limpezește puțin, pentru moment. Participase cu adevărat Rommel la conspirație? Ciudat, dar niciodată nu se gândise la asta până acum. Și dacă se alăturase complotiștilor, de ce oare nu-l cooptase și pe el? Lipsa încrederii? Exclus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întreagă. Ați controlat să nu aibă "surprize"? Da, nici urmă de ele. Nu pricep de ce au abandonat-o, pare în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu ea. Odată cu amurgul, își face apariția un grup de mecanici sub comanda sublocotenentului Răducu. Nu peste mult timp, furișată pe potecile înghețate, noaptea inundă munții cu mantia ei rece. Nicky duce o sticlă de rom găsit într-o cazemată celor care se chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așa? VIII Încărcate cu zăpadă, ramurile dese din vârful brazilor peste măsură de înalți, formează o boltă aproape impenetrabilă deasupra oamenilor locotenentului Rădulescu, oferind la orele după amiezii doar atâta lumină cât să fie puțin mai multă decât într-un amurg al zilei. Gerul aspru, care pare că a cuprins chiar și cerul cenușiu, transformă umezeala fulgilor apoși în cristale minuscule ce modelează un așternut sfărâmicios și rece pentru soldații așezați care pe unde îi găsise ordinul de oprire. Frânți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să te predai împreună cu oamenii tăi. Știm că sunteți foarte puțini. După acest apel nu mai luăm prizonieri. Glasul are o tonalitate rece și vorbește într-o română cu accent dur. Predă-te, locotenent Rădulescu! Mai ai patru minute. În amurgul care se scufundă încet într-un întuneric asemănător unui mormânt, vocea care continuă cu aceeași intonație aspră numărătoarea inversă dă impresia că posesorului ei nu-i pasă nici cât negru sub unghie dacă cel căruia i se adresează trăiește sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urmează să stai veșnic undeva?!... Hm, hm, mormăi Bart cu o figură preocupată, și cum înțelegi tu, până la urmă, karma asta? Că tot n-am înțeles bine. Se făcu tăcere. Arm respiră adânc, privind peste apele lacului care, în lumina amurgului, căpătase nuanțe de aur și de purpură, apoi își întoarse din nou fața spre Bart, care o cuprinse mai strâns pe după talie: O înțeleg ca pe Legea lui Dumnezeu, dar numită cu alt cuvânt. Uite, dacă eu sădesc, să zicem
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca să ai fructul. 16. Anotimpul obosiților e toamna. Din cele 24 de ceasuri alezilei, timpul care se potrivește mai bine cu sufletul lor e amurgul și noaptea. 17. Ordinea, întemeiată chiar pe tiranie, trebuie preferată anarhiei. Iar ordinea e acea stare în care ești prevenit ce trebuie și ce nu trebuie să faci, în care știi mai dinainte binele sau răul care va urma, pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să mă cuprindă. - Nu, ridică, te rog, storurile, vreau să văd marea. Și lasă-mă singur. Am auzit zgomotul făcut de ridicarea jaluzelelor și cel al valurilor mării ce se spărgeau de stânci, am văzut în ceață lumina soarelui în amurg, am simțit mirosul aerului sărat al brizei de seară ce trecea prin fereastra deschisă spre ușa lăsată deschisă de servitor, atât de cunoscut, dar totul era străveziu. Mi-am dat seama că nu mai aveam acea pornire spre sexualitate sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
originale ce-i poate mintea. Un dramaturg, dacă ar vedea-o și i s-ar părea că e greu abordabilă, ar bate coclaurile cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o colecție completă de scule de pescuit și restul pieselor de echipament, ar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
numai eu, dar pe ei îi păstrez vii în suflet, și nu numai pentru că de la ei am luat primele lecții în ale pescuitului. Pe baltă, în zbaterea nopții ce se lasă fugărită de zorii aurii, când începeam pescuitul, sau în amurg, la strânsul sculelor, ni se părea că rămânem nedespărțiți pentru totdeauna, dar timpul nu ne iartă, și fiecare, la rândul lui, pleacă undeva pentru a nu se mai întoarce vreodată aici. Când ajungeam pe malul apei, păstram ordinea: locul cel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]