1,733,188 matches
-
despre Michel Foucault, Forum IRTS de Lorraine, Asociația ARCHES, Facultatea de filosofie a Universității "Al.I. Cuza" din Iași) și-a propus o dezbatere asupra dialogului pe care Michel Foucault și Gilles Deleuze l-au purtat neîntrerupt încă de la începutul anilor '60 și pînă la dispariția autorului Istoriei nebuniei, în 1984. Foucault a publicat în revista Critique recenzii ale cărților lui Deleuze (Ce este filosofia?, Diferență și repetiție), iar acesta i-a consacrat celebrul eseu de la Editura Minuit. Mai mult, la
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
și pînă la dispariția autorului Istoriei nebuniei, în 1984. Foucault a publicat în revista Critique recenzii ale cărților lui Deleuze (Ce este filosofia?, Diferență și repetiție), iar acesta i-a consacrat celebrul eseu de la Editura Minuit. Mai mult, la începutul anilor '70, cei doi au intrat împreună în politică. Astfel, Gilles Deleuze a luat parte activ la Grupul de Informare asupra Inchisorilor (GIP) precum și la comisia de anchetă asupra afacerii Jaubert. Tot împreună au adus în discuție funcția intelectualului. La colocviul
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
este neconcludentă, dar cum poate fi interpretat atunci gestul de distugere a acestei arhive? Căci arhivei mute, arhivei ilizibile trebuie adăugată arhiva distrusă. Foucault nu întreținea cîtuși de puțin un raport fetișist cu manuscrisele sale; știm astăzi că, la sfârșitul anilor '50, redactînd ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință, își trimitea din Suedia prin poștă manuscrisele la Poitiers, pentru dactilografiere. Dar mai ales analiza întrebării "cum a scris Foucault unele dintre cărțile sale" confirmă și consolidează această ipoteză. Să amintim
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
1957; în 1958 rescrie în Polonia ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință și la Crăciun îi înmânează lui Canguilhem această nouă versiune; în 1959, la Varșovia, reia manuscrisul și în februarie 1960 îi redactează prefața; în aprilie al aceluiași an Philippe Ariès va accepta să publice la Plon Nebunie și nesăbuință, care va apărea un an mai târziu, în mai 1961. ˇ Cuvintele și lucrurile va fi începută de Foucault în octombrie 1963, în decembrie stabilește planul și apoi lucrează
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
îi înmânează lui Canguilhem această nouă versiune; în 1959, la Varșovia, reia manuscrisul și în februarie 1960 îi redactează prefața; în aprilie al aceluiași an Philippe Ariès va accepta să publice la Plon Nebunie și nesăbuință, care va apărea un an mai târziu, în mai 1961. ˇ Cuvintele și lucrurile va fi începută de Foucault în octombrie 1963, în decembrie stabilește planul și apoi lucrează în primul semestru al anului următor la Biblioteca Națională; începând cu octombrie al aceluiași an rescrie
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
să publice la Plon Nebunie și nesăbuință, care va apărea un an mai târziu, în mai 1961. ˇ Cuvintele și lucrurile va fi începută de Foucault în octombrie 1963, în decembrie stabilește planul și apoi lucrează în primul semestru al anului următor la Biblioteca Națională; începând cu octombrie al aceluiași an rescrie manuscrisul și termină la Crăciun o primă versiune a cărții; din ianuarie până în aprilie 1965 reia manuscrisul și îl rescrie după un plan diferit. Acest manuscris este înmânat în
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
un an mai târziu, în mai 1961. ˇ Cuvintele și lucrurile va fi începută de Foucault în octombrie 1963, în decembrie stabilește planul și apoi lucrează în primul semestru al anului următor la Biblioteca Națională; începând cu octombrie al aceluiași an rescrie manuscrisul și termină la Crăciun o primă versiune a cărții; din ianuarie până în aprilie 1965 reia manuscrisul și îl rescrie după un plan diferit. Acest manuscris este înmânat în mai Editurii Gallimard și apare în aprilie 1966. Dacă redactarea
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
a cărții; din ianuarie până în aprilie 1965 reia manuscrisul și îl rescrie după un plan diferit. Acest manuscris este înmânat în mai Editurii Gallimard și apare în aprilie 1966. Dacă redactarea se întinde uneori de-a lungul a mai multor ani este pentru că Foucault, scriind o carte, mai redactează cel puțin una diferită. Trei etape de redactare însoțeau acest demers: - Etapa 1: Prima redactare este realizată în câteva săptămâni sau câteva luni, în general dintr-un singur jet; - Etapa 2: A
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
diferită. Trei etape de redactare însoțeau acest demers: - Etapa 1: Prima redactare este realizată în câteva săptămâni sau câteva luni, în general dintr-un singur jet; - Etapa 2: A doua redactare apare după o cercetare erudită, care poate dura câțiva ani. Redactarea secundă vine în sprijinul primeia dar cel mai adesea o distruge. La sfârșitul etapei, după ce Foucault aduna mii de notițe, a doua redactare este dată spre dactilografiere. - Etapa 3: A treia redactare are ca suport dactilograma. Noua versiune va
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
și prin interviul acordat la Quebec la Radio Canada, Foucault a manifestat o plăcere imensă de a disemina, fapt ce nu este întâmplător. A diseminat într-atât încât editorii de la Dits et Ecrits, Daniel Defert și François Ewald, au investit ani pentru a reface ansamblul intervențiilor sale publice. Fără a nega efortul întreprins de acești doi editori (cărora li se asociază tăcutul dar eficientul Jacques Lagrange), trebuie să admitem că, probabil, o parte, chiar dacă infimă în raport cu restul, s-a pierdut. Foucault
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
audiografie a lui Foucault. înregistrarea pe bandă magnetică este o tehnică relativ recentă ce a produs un nou tip de arhivă dar și o nouă serie de probleme, cum ar fi contextualizarea sau statutul arhivei în raport cu textele. După aproape 15 ani de la dispariția lui Michel Foucault, fondul arhivei sonore se îmbogățește constant cu documente primite de la Toronto, din Brazilia sau din Tunisia. Arhiva foucauldiană - arhiva celuilalt Dacă Foucault își distrugea manuscrisele, în schimb își păstra miile de note de lectură adunate
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
nu mai putea suporta cozile de la Biblioteca Națională, și-a stabilit cartierul general la prietenul său, Michel Albaric, de la Biblioteca Saulchoir. De altfel, acolo au fost constituite arhivele Foucault începând cu 1986, înainte de a fi transferate în urmă cu doi ani la IMEC. Arhiva foucaldiană reprezintă arhiva celuilalt și în sensul că este frecvent heterografă, fapt evidențiat mai ales de când fondurile au fost transferate la IMEC; regăsind arhivele contemporanilor săi la IMEC, arhivele lui Foucault s-au transformat și multiplicat. Putem
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
este mai puțin o sumă de arhive individuale cît mai mult una comună, unde identitățile celor care au conceput-o dispar; e arhiva comună a unei lupte. Dorind să vorbească despre închisoare cu ajutorul cuvintelor deținuților, GIP a adunat la începutul anilor '70 o cantitate importantă de mărturii (scrisori, povestiri autobiografice, jurnale). Arhiva foucaldiană nu mai este în acest punct doar colectivă, ci capătă o nouă dimensiune, aceea de a fi arhiva celuilalt: autorul nu mai este producător al arhivelor, ci receptor
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
povestiri autobiografice, jurnale). Arhiva foucaldiană nu mai este în acest punct doar colectivă, ci capătă o nouă dimensiune, aceea de a fi arhiva celuilalt: autorul nu mai este producător al arhivelor, ci receptor al acestora. Foucault a adoptat, începând cu anii '70, o poziție mai retrasă în raport cu contemporanii; să ne gândim la evoluția prezenței sale în lucrări ca Moi, Pierre Rivière, Herculine Barbin, La vie des hommes infames, și în fine Le Désordre des familles. Autorul Foucault dispare din aceste lucrări
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
din aceste lucrări progresiv, arhiva celuilalt dobândind întâietate. Totul se petrece ca și cum s-ar produce o investire a operei de către arhiva celuilalt, arhivă a murmurului lumii, dacă putem spune așa. De fapt, sînt arhivele unui strigăt. Arhivele strigătului deținuților din anii '70, ale strigătului polonezilor, arhive ale prezentului nostru...
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
cuprinse în primele două volume). Prefața întregii lucrări este semnată de savantul Ovidiu Bîrlea, la vremea cînd mai trăia. Este istoricul apariției instrumentelor de lucru în acest spațiu, cuprinzînd nume și opere de o mare importanță, cît și enumerări de ani, cu punct de pornire în 1885 și cu întinderi, în timp, pe cît de copleșitoare, pe atît de valoroase. Sînt numiți G. Dem. Teodorescu, pentru colecția Poezii populare române, I.C. Hințescu, Petre Ispirescu, Iuliu A. Zanne, al cărui "corpuscul", Proverbele
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
Cronicar Premiere de presă În AXIOMA (nr. 4) de la Ploiești (singura publicație culturală care, bravo ei, are o rubrică de șah), este "portretizat", la 65 de ani, profesorul Ieronim Tătaru, personalitate cunoscută a școlii prahovene, fost student (1954-1959) al Filologiei de la București. La mulți ani! * Mai multe lucruri de citit în APOSTROF (nr. 4). Între ele, un comentariu al d-nei Ruxandra Cesereanu la scrisorile de la cititori publicate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
În AXIOMA (nr. 4) de la Ploiești (singura publicație culturală care, bravo ei, are o rubrică de șah), este "portretizat", la 65 de ani, profesorul Ieronim Tătaru, personalitate cunoscută a școlii prahovene, fost student (1954-1959) al Filologiei de la București. La mulți ani! * Mai multe lucruri de citit în APOSTROF (nr. 4). Între ele, un comentariu al d-nei Ruxandra Cesereanu la scrisorile de la cititori publicate în presa anilor '90 (prima jumătate) împotriva d-nei Ana Blandiana. Le uitasem! Dincolo de clasificarea foarte interesantă pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Tătaru, personalitate cunoscută a școlii prahovene, fost student (1954-1959) al Filologiei de la București. La mulți ani! * Mai multe lucruri de citit în APOSTROF (nr. 4). Între ele, un comentariu al d-nei Ruxandra Cesereanu la scrisorile de la cititori publicate în presa anilor '90 (prima jumătate) împotriva d-nei Ana Blandiana. Le uitasem! Dincolo de clasificarea foarte interesantă pe care o întreprinde autoarea studiului, rămîn textele: atît de abjecte în fond și de triviale în expresie, încît nu poți să nu te miri de răbdarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
uitasem! Dincolo de clasificarea foarte interesantă pe care o întreprinde autoarea studiului, rămîn textele: atît de abjecte în fond și de triviale în expresie, încît nu poți să nu te miri de răbdarea cu care d-na Cesereanu le supune disecției. Anii cu pricina au însemnat, iată, pentru presa românească două premiere (nu doar una, cum se afirmă de obicei): nu doar o libertate, proaspăt recucerită, după patru decenii de cenzură, ci și o violență, o grosolănie, un libido încărcat de excremente
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Mircea Eliade și pe care JURNALUL LITERAR, prin Aristarc-Florescu, o retratează cu tot seriosul și ridicolul de rigoare. * În "periodicul de atitudine culturală" CARTEA (nr. 1) de la Bacău, semnalăm un interviu amplu cu poetul Ion Tudor Iovian (la cincizeci de ani!), despre anii formației sale la aceeași Filologie bucureșteană unde s-a aflat, cu două decenii în urmă, dl Ieronim Tătaru, despre debut și tot tacîmul. Mizeria criticii literare În STEAUA (nr. 1), dl Horia Poenar își prefațează recenzia la două
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
și pe care JURNALUL LITERAR, prin Aristarc-Florescu, o retratează cu tot seriosul și ridicolul de rigoare. * În "periodicul de atitudine culturală" CARTEA (nr. 1) de la Bacău, semnalăm un interviu amplu cu poetul Ion Tudor Iovian (la cincizeci de ani!), despre anii formației sale la aceeași Filologie bucureșteană unde s-a aflat, cu două decenii în urmă, dl Ieronim Tătaru, despre debut și tot tacîmul. Mizeria criticii literare În STEAUA (nr. 1), dl Horia Poenar își prefațează recenzia la două volume ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
justifica de ce-l susține l-a numit pe Le Pen "prieten de familie", "amic personal" și alte asemenea gogorițe, bătînd șaua ca să priceapă iapa. * Furați de comparația dintre alegerile din Franța de zilele trecute și de cele din România din anul 2000, editorialiștii autohtoni n-au acordat, din păcate, atenția cuvenită poltroneriei politice a lui CVT. Remarcăm un editorial din JURNALUL NAȚIONAL semnat de Florin Diaconu, cuprinzînd un lucid avertisment asupra faptului că înfrîngerea lui Le Pen în Franța nu e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
și noi, ore în șir, muzică, literatură, operă, dans, talk-show-uri și știri culturale, recitări, concerte, cărți etc. Baza documentară e folosită intens. La un talk-show Dezbateri: dosarele istoriei, pe lîngă invitați și telefoane în direct, am văzut filme documentare din anii '40 care ne-au dat fiori. Tehnic, mai sînt multe de făcut. Emisiunea cu pricina a fost lentă, lipsită de nerv, statică și cu prea multă vorbă (orișicît de talk ar fi fiind ea!). Moderatorul, cam didactic. La varietatea domeniilor
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
în Grecia, mai ales că fetele noastre de aur lipseau, tot în premieră, de la apel). A propos de fotbal: transmisiile ne permit, în cazul lui, să facem comparatism spontan. Ne uităm la un meci precum Sportul-Oțelul ca la unul din anii '50; apoi la unul din Primera Divison unde se joacă alt joc, de prin anii 2001. Cădem peste Național-Rapid, cu stopuri de trei metri și maximum două pase succesive reușite. Dar imediat ne spală ochii un meci din Premier League
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]