12,966 matches
-
deplin conștientă de sine a logosului. Poetul se reîntoarce astfel la rădăcinile misiunii sale sacre, de mediator între cer și pământ, înveșmântându-se în mantie sacerdotală și redând cuvântului, după secole de uitare, funcția sa primordială, întemeietoare. În eseul Spiritualitate antică și spiritualitate bizantină în poezie, publicat în 1971 într-un volum colectiv ce cuprinde cuvântările mai multor poeți europeni la un congres internațional de poezie, A. își explicitează crezul poetic: „Poetul-omul-artist se regăsește astfel slujitor al Cuvântului, și în această
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
sălbatic, cu privirea ațâțată și nervii încordați, intră într-o luptă hotărâtoare cu viața: „Într-o zi unul va fi doborât dintre noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase, chiar dacă minată de conștiința fragmentarului, în care doar arta pare a fi scut de apărare și cale spre nemurire. Odată cu
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
cu legendele. în cazul lui Napoleon, căci el se năștea în acea zi de 15 august 1769, s-a spus, între altele, că viitorul împărat ar fi venit pe lume chiar pe pardoseala acelui salon, care era acoperit cu covoare antice cu figuri de eroi din Iliada și din fabule. Sigur e numele pe care aproape în unanimitate l- au ales pentru băiețelul care întregea tânăra familie: Napoleone. Cu numele de alint Nabulio. Iar cel de poreclă - Babulione. Adică cel ce
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de oști dobândită până în acel moment. Al doilea: ambițiosul general devenise prea popular și ținerea lui cât mai departe de Paris era o soluție convenabilă Directoratului. După ce Malta a capitulat, vijeliosul Napoleon Bonaparte a ocupat Alexandria. Sub umbra veacurilor din preajma anticelor piramide, mamelucii au fost biruiți de francezi. Numai că, încă o dată, s-a dovedit că ulciorul nu merge de multe ori la apă și că socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă. Zicerile sunt valabile și în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
o frânghe Împletită din părului iubitei. Perifescența denotă primele ore de pat, drogate și fericite, când Îți miroși iubitul ca pe un mac parfumat ore În șir. (Durează, În opinia doctorului Luce, până la doi ani - În cazul cel mai fericit.) Anticii ar fi susținut că Desdemona simțea manevrele lui Eros. Acum opinia experților ar pune-o pe seama compoziției chimice și evoluției creierului. Totuși, simt nevoia să insist: pentru Desdemona, perifescența era ca o mare de căldură ce o inunda dinspre abdomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tremurat sub picioare când motoarele distrugătorului s-au pus În funcțiune. Desdemona și Lefty au văzut Asia Mică Îndepărtându-se. Când au trecut pe lângă Iron Duke, orchestra corpului militar britanic Începea un vals. DRUMUL MĂTĂSII Conform unei legende din China antică, Într-o zi din anul 2640 Î.Hr., prințesa Si Ling-chi ședea sub un dud, când o gogoașă de vierme de mătase i-a căzut În ceașca de ceai. Când a Încercat să o scoată, a observat că gogoașa Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cupole, fără minarete - și trecu un minut până când deveniră conștienți de Înaltele forme geometrice. Dinspre golf se rostogolea ceața. Ramele roz de la un milion de geamuri scânteiau. Mai aproape, Încoronată cu propriile raze de soare și Îmbrăcată ca În Grecia antică, Statuia Libertății le ură bun venit. ― Vă place? Îi Întrebă căpitanul Kontoulis. ― Am văzut destule torțe cât să-mi ajungă pentru toată viața, spuse Lefty. Dar de data aceasta Desdemona se arătă mai optimistă. ― Măcar e femeie, spuse ea. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de lumină, dezvăluind un milion de particule de praf din aer. Singura modalitate prin care tatăl meu se gândise că ar putea trezi În mine sentimentul moștenirii mele culturale era să mă ducă la versiunea dublată În italiană a miturilor antice grecești. Așa că În fiecare săptămână Îl vedeam pe Hercule ucigând leul din Nemeaa sau furând cingătoarea amazoanelor („Ehei, ce mai cingătoare, nu, Callie?“) sau fiind aruncat fără temei În gropi cu șerpi, fără vreo explicație textuală. Dar preferatul nostru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Izbucnirea asta atât de mare de Împușcături m-a luat cu totul prin surprindere. Am răsfoit destul de des albumul tatălui meu cu decupaje din al doilea război mondial; am văzut Vietnamul la televizor și am Înghițit nenumărate filme despre Roma Antică sau bătăliile din Evul Mediu. Dar nimic din toate acestea nu m-a pregătit pentru ostilitățile din orașul meu natal. Strada pe care Înaintăm e mărginită de ulmi stufoși. Lângă bordură sunt parcate mașini. Trecem pe lângă peluze și mobilier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dormise pe pământ și se trezise a doua zi dimineață sub un măslin. Domnul da Silva nu uitase acel pom. Schimbaseră ceva de mare Însemnătate, ei doi. Măslinii sunt ființe profunde, elocvente În Întortocherea lor. E lesne de Înțeles de ce anticii credeau că Înăuntrul lor puteau fi prinse spirite umane. Domnul da Silva simțise asta atunci când se trezise În sacul lui de dormit. Și eu eram curioasă despre Grecia, desigur. De-abia așteptam să mergem În vizită acolo. Domnul da Silva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plecări și de planuri secrete. În primele ore ale dimineții de duminică (care În Michigan era Încă sâmbătă seara) avioanele cu reacție turcești au decolat de la unitățile de pe continent. Se Îndreptau spre sud, peste Marea Mediterană, către insula Cipru. În miturile antice zeii care Îi protejau pe muritori Îi ascundeau adesea. Afrodita l-a făcut o dată dispărut pe Paris, salvându-l de la o moarte sigură În mâinile lui Menelau. L-a Învelit pe Aeneas Într-o haină ca să-l scoată de pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai mărunte adevăruri făceau credibile cele mai mari minciuni. Desigur, Luce era interesat de dezvăluirile despre gen pe care avea să i le ofere proza mea. Îmi măsura jouissance și mi-o compara cu liniaritatea. Îmi consemna Înfloriturile victoriene, dicțiunea antică, decența specifică școlilor de fete. Toate acestea au jucat un rol important În evaluarea lui finală. Mai era și instrumentul diagnostic al pornografiei. Într-o după-amiază, când am venit iar pentru consultație la doctorul Luce, În biroul lui era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În egală măsură fascinat și Îngrozit. Penisurile nu mă impresionaseră niciodată prea tare. Eu și prietenele mele ne distram pe seama lor. Ne ascundeam interesul vinovat chicotind sau prefăcându-ne dezgustate. Ca orice școlăriță În vizită la muzeu, roșisem printre statuile antice romane. Aruncasem priviri furișe când profesorii erau cu spatele. E prima noastră lecție de artă din copilărie, așa-i? Nudurile sunt Îmbrăcate. Sunt Îmbrăcate cu sentimente nobile. Fiind cu șase ani mai mare, fratele meu nu făcuse niciodată baie Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încă În largul meu, nu Întru totul. Dorința a fost cea care m-a făcut să trec de celalaltă parte. Dorința și realitatea de netăgăduit a corpului meu. În secolul douăzeci genetica ne-a adus noțiunea de soartă din Grecia antică direct În celule. Acest nou secol, care de-abia a Început, a descoperit ceva diferit. Contrar tuturor așteptărilor, codul care stă la baza ființei noastre e jalnic de inadecvat. În loc de presupusele 200.000 de gene, avem numai 30.000. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Paravanul se trage repede la o parte, dezvăluind un hublou care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Vocea continuă, dar domnul Go deja nu mai e atent la ea. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să știe, Cal. ― Cum așa? Zora Își Încrucișă sub ea picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Acum Îmi băgam picioarele În apă. Le legănam Încoace și Încolo, pe măsura ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton făcu atunci un lucru tipic pentru el. Înghiți În sec, Își Îndreptă umerii și, dând scurt din cap, se pregăti pentru orice-ar fi urmat. ― Bine, spuse. Te ascult. Iar interlocutorul Închise. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Puteam deja s-o recit și În somn. Și chiar eram adormit de la petrecerile noastre din culise, de la Averna care curgea Întruna, de la fumul tranchilizant. Halloweenul venise și trecuse. La fel și Ziua Recunoștinței. Și Crăciunul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părea să fie o altă bucată de piele. Lung, dar nu prea, părea că strălucește în lumina aurie a școlii. Deși mi-l imaginam într-o încăpere plină de recipiente ciudate, umplute cu diferite substanțe, printre rafturi vechi cu cărți antice, parcă nu se încadra acolo. Nu. Locul lui era în altă parte. El își avea locul în natură. În pădurile puțin explorate ale Tărâmului de Nord, unde copacii păreau eterni. Dar locul lui nu era nici în natură, ci deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scutură un pic. Putea jura că vibrațiile sau sunetele exploziilor se auzeau până la el, purtate de vânt. Ajunseră și ceilalți. Se uită în jur, încercând să-și dea seama de poziția lor. Trebuiau să fie în Turnul Vechi, un stâlp antic care se înălța spre cer și care în alte vremuri ar fi străjuit orașul împotriva incendiilor sau a orice altceva. Acum era scaunul lor de cinematograf și în fața lor se întindea scena panoramică a filmului pe care-l urmăreau. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de iscoadele ce mișunau prin pădure. Ajunseră, după trei zile de umblat printre copaci, într-un mic orășel. Sergheiov și Altanovici fură de foarte mult ajutor acolo, pentru că ei știau rusa. Se interesară de poziția lor și obținură un automobil antic, pe bază de combustie internă, de douăsprezece locuri, în schimbul legitimației lui Helur, pe care acesta o cedă fără regrete. Au ținut-o spre sud și au ajuns, după un drum monoton și lung, în zona de conflict. Ocoliră orașele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și emfatică a pliurilor. Eroul anticei frugalități își roagă din priviri soția să-l ajute pe cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi. Greu e să-i păstrezi echilibrul în agitația mersului. Morfăie printre dinți: — În focul discursului sau în îmbulzeala mulțimii... Schițează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca și el. Un opaiț grecesc, una din nenumăratele tehnologii noi pe care macedonenii lui Alexandru cel Mare le-au răspândit în toată lumea. S-a folosit de un asemenea obiect și acasă, deși țăranii din Iudeea și Samaria încă preferă antica și tradiționala farfurioară de lut, deschisă și puțin adâncă, unde feștila plutește - mai-mai să se înece - în ulei. „Tu ți-ai încheiat zilele în subsolul acestui amfiteatru“, i se adresează în gând ca unui tovarăș de suferință. Lacrimi grele îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
drepturi depline asupra tezaurului public și să dispună de toate veniturile și cheltuielile. Antonia oftează: — Se pare că este peste puterile tale să înțelegi că un impe riu mondial nu mai poate fi condus de vechile magistraturi anuale ale Romei antice... Iulius Herodes surâde în sinea sa. Numai că Augustus are grijă să nu schimbe nimic până când necesitatea nu devine evidentă pentru toată lumea. — E un joc politic, se înfurie Germanicus. Principele în cearcă în felul acesta să coopteze cât mai mulți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de Roma; prin pactul semnat aici în 40/39 î.Hr., s-a ajuns la o înțelegere temporară între Octavianus și Marcus Antonius Calea Flaminia (Via Flaminia) - reamenajată în 26 î.Hr. calende - începutul lunii calendaristice Cartagina - „Noul Oraș“ în feniciană, oraș antic, în prezent un cartier al orașului modern Tunis; al doilea război dintre Roma și Cartagina a avut loc între anii 218 și 201 î.Hr. cista - cutie Claros - cetate ioniană în care se găsea un sanctuar profetic al lui Apollo cnemide
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Agrippa, adoptat de bunicul său Au gustus, a fost trimis în provinciile din Orient în anul 1 î.Hr., avându-l drept consilier pe M. Lollius, apoi pe Sulpicius Quirinius galerus - apărătoare din metal pentru umăr purtată de gladiatori Galia - regiune antică din Europa de Vest, care includea nordul Italiei mo derne, Franța, Belgia, Elveția occidentală, precum și părți ale Olandei și Germaniei de pe malul stâng al Rinului Germania Inferior - prima campanie a lui Tiberius Nero s-a desfășurat în această regiune între anii 7
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]