11,096 matches
-
semnalată la Ungaretti și de Silvio Ramat, este prezentă și la Quasimodo, prin urmare prezenta cercetare o va expune pe larg, încercând să reliefeze elementele pe care cel din urmă le-a împrumutat, si pe filiera ungarettiană, de la recanatez.142 Anticipând, se observă că unele motive din Oboi scufundat sunt, la origine, leopardiene, neexcluzând prin această medierea autorului Bucuriei. Printre ele, deosebit de sugestiv este cel al naufragiului, prezent la Ungaretti în Bucuria naufragiaților, iar la Quasimodo, în Convalescenta din Oboi scufundat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
următoare se bazează pe abilitatea lui Quasimodo de a deschide propriul atelier de creație pentru temele, motivele, elementele de poetica venite din afară, așa cum istoricii literaturii și recenzenții din epoca au arătat în repetate rânduri, trebuie subliniat din nou și anticipat faptul că în cazul preluărilor din Leopardi nu avem de a face cu împrumuturi nemeditate, neelaborate, ci cu veritabile rescrieri ce poartă, incontestabil, marca stilului quasimodian. Considerând că argumentele enumerate până acum justifica necesitatea de a detalia corespondentele, rândurile următoare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
accentuează sentimentul de teamă și durere. Punctul de maximă intensitate al poeziei este rugăciunea izvorâta din dorința de a păstra în suflet multitudinea de glasuri și chipuri ce constituie surse de inspirație pentru poet în trecut, a căror dispariție este anticipată cu teamă. Presentimentul că universul memoriei urmează să dispară se citește în absență ecourilor fecunde, deja îndepărtate, șterse, în intermitenta suflului uitat ce se cufunda în tăcere care, astfel, stabilește o legătură între motivul literar al amintirii (cu vârtejul sau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
financiare. Riscul sistemului se află chiar în inima sa, în centrul acestei rețele de interacțiuni și interdependențe, în volatilitatea extremă a unor piețe foarte sensibile, ce pune operatorii financiari, agenții economici în general în incapacitatea de a înțelege și a anticipa corect riscurile cu care se confruntă, într-o situație fără precedent. Reacțiile și întreg comportamentul lor, ca și al autorităților, nu fac decît să agraveze incertitudinile și amenințările, antrenînd mișcări de prețuri și capitaluri cu totul neașteptate, în absența unui
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
loc o teribilă manipulare a viului, omul devenind o componentă înlocuibilă, programat ab ovo să funcționeze strict specializat, fără a-și depăși atribuțiile, o standardizare dusă la extrem, exceptînd firește pe membrii clubului discret care conduce lumea. Un alt proces anticipat de Huxley este cel de desacralizare, de pierdere a verticalității și prin aceasta de dezumanizare, de alterare a esenței umane, a sentimentului de maternitate bunăoară, sau a respectului filial, ajungîndu-se la o socializare artificioasă, lipsită de comuniune, de solidaritate, de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe. Gérard de Nerval a anticipat teoria eliadiană asupra cunoașterii miturilor este vorba în mod deosebit despre miturile de origine și de cele cosmogonice, în contextul a ceea ce istoricul religiilor numește "prestigiul începuturilor" consecința transportării in illo tempore se ascunde în puterea dobândită asupra lucrurilor a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
câteva sute de cărți, multe dintre ele grecești, pline de învățătură bizantină. Cărțile, vechi, dormeau. Masa era încrustată cu litere latine și gotice. Acum Dionis descâlcește caractere slave, în căutarea sensurilor unei astrologii mai curând de origine bizantină. Termenul "sistemă" anticipează ușor disimulat propunerea unei alte "ordini a realității"; interesant ne pare modul în care este folosit cuvântul "zidit" casele Bucureștilor de atunci sunt rău zidite, murii se năruie, în schimb, cugetările zidesc sisteme. Lumina nu este niciodată clară și puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Am fi tentați să apreciem că este vorba despre diferența dintre traducerea literară și cea filosofică, ambele hipertexte corespunzătoare hipo textului kantian. Însă o asemenea abordare ar defavoriza atributul științific al traducerii din secolul al XIX-lea. Este evident, chiar dacă anticipăm puțin concluziile alăturării traducerilor, faptul că la Eminescu primează proprietarea noțiunii în raport cu proprietatea termenilor, căreia îi este preferat, ca instrument explicativ, aspectul plastic al imaginii. În mod paradoxal, el mizează pe conotație și câștigă denotație. (H) Timpul nu este o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu și filozofia modernă" în Revista Argeș, Anul III (37) Nr. 26 (257), Pitești: noiembrie 2003, disponibil și la http://centrulcultural.3x.ro/arges/noiembrie 2003/pag14.htm ). 10 Această idee (Eminescu: 2011, II, 50) s-ar putea corela, ca să anticipăm corespondența intratextuală, cu o însemnare din ms. 2258, în care se spune: "ideea, cum vine, trebuie scrisă, căci, deși te sumeți a o ține minte, însă se-nvechește, se palifică în cap, astfel încât, în loc d-o gândire de aur strălucitor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
puține indicii ale neloialității sale. Textul devine un instrument al disimulării, fiind construit pe o divergență fundamental ironică între intenție și finalitate. Strategia narativă adoptată de Poe în prima parte a secolului al XIX-lea rămîne, de aceea, una revoluționară, anticipînd tehnicile sofisticate de codificare estetică, ale prozatorilor moderni. Chiar viziunea restrictivă a epicului jamesian se prefigurează aici, "diversionismul" discursiv practicat de către povestitor anunțînd o nouă mentalitate de construcție, deopotrivă implicit și explicit. În privința teoretizărilor explicite, eseurile scriitorului sînt oricînd un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
birou, refuzînd să dea vreo explicație în acest sens. Prin urmare, atingînd pragul psihologic al posibilei deteriorări de imagine socio-profesională, avocatul îi cere să părăsească locul de muncă, unde nu mai funcționează nici măcar tehnic. Rezultatul nu este însă greu de anticipat. Ajuns într-o stare evidentă de degradare, copistul "preferă să nu" plece din clădire, iar personajul-narator, aflat dincolo de limita răbdării, se retrage el însuși, deschi-zîndu-și firma într-o zonă diferită de pe Wall Street. Interesant devine faptul că, după un timp
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un zîmbet nervos, acceptînd, ca și Strether altădată, în The Ambassadors/Ambasadorii, ori Isabel Archer, în The Portrait of a Lady/Portretul unei doamne, ambii înfrînți de iluziile unui spațiu labil, că realitatea este mai complicată decît reușim noi să anticipăm prin capacitățile noastre de intuiție și speculație. Pe de altă parte, noi înșine sîntem invitați să observăm că facultățile de percepție și analiză ale unui reflector nu diferă cu nimic de cele ale unui individ obișnuit, ducînd spre același insurmontabil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și miraculosul. Prima se referă la acel epic apt să creeze numai impresia de supranatural, întrucît rezolvă, la sfîrșit, misterul cu mijloace "naturale", "științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este "stranie" ori "miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întîlnirii dintre Fanny și Adrian, întrucît observase, în majoritatea textelor lui Tarrant, că soțiile intervievaților nu erau scutite de observații caustice, legate uneori de însuși aspectul lor fizic. Convorbirea (dublu înregistrată) dintre ziaristă și scriitor nu evoluează însă în direcția anticipată de către Ludlow (și, indirect, de către Sharp). Fanny se dovedește o admiratoare a romanului The Hideaway, măgulindu-l din start pe Adrian. Apoi, se arată deschisă experiențelor noi, acceptînd o ședință de saună alături de gazdă. Discuțiile (înregistrate) merg spre intimități (și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cel puțin 2,5 centimetri. Nimeni nu știe care a fost motivația reală a acestui artificiu tehnic. Se bănuiește intenția tînărului de avea o explozie controlată, capabilă să prevină răspîndirea periculoaselor bucăți de granit. Cert rămîne faptul altfel, ușor de anticipat! că lucrurile au stat tocmai pe dos. În urma exploziei, bara a pornit cu o viteză delirantă spre Gage însuși, penetrîndu-i obrazul stîng, dezintegrîndu-i ochiul și, ulterior, ieșind, pe jumătate numai, prin partea dreaptă a craniului. La capătul momentului de criză
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de Felix Weil în 1923, cu șapte ani înainte de apariția Institutului de Cercetări Sociale), fapt de care ajunsesem să fiu convins (în România primilor ani de virulență mediatică "antimateria listă"), ci un grup filozofic extrem de serios (Horkheimer, Adorno, Fromm, Marcuse anticipați de Lukàcs și Gramsci) ce a pus bazele conceptului de societate deschisă (embrionul modelului democratic euro-american al prezentului). Marea revelație a lecturilor acelei perioade a fost o spun fără ezitări Theodor Adorno, principalul estetician al echpei frankfurteze. De la deconstrucția pozitivismului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
engleză Question mark / Semn de întrebare. Personajul intră într-o bizară formă de confuzie existențială, nemaireușind să distingă realitatea. La fel, Tengo, după publicarea Crisalidei de aer, (modificată de el și cu un succes imens de public și critică, succes anticipat de Komatsu), pare să fi deschis Cutia Pandorei. Își pierde liniștea vieții, participînd, fără voie, la activarea unui carusel al dezastrelor personale, încheiate cu posibila sa moarte. Cel puțin, așa încearcă să-l convingă personaje stranii, apărute brusc în existența
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca de o povară inutilă. Vrea să facă altceva decât înaintașii săi. Sentimentul lui este unul de libertate împinsă până la anarhie. Pentru el, tradiția este o povară purtată cu grație, asumată critic sau ironic"19. Paradigma culturală, atașată Generației '60, anticipată de Labiș și reprezentată, mai ales, de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe etc., este neomodernismul. Ioana Em. Petrescu înclude neomodernismul în marea paradigmă a postmodernismului, considerându-l drept perioada de acomodare, de tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
analitic-descriptiv, fiind însoțită de o antologie de texte literare teoretice și de extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o dă faptul că Iulian Boldea surprinde contextual valoarea lirică a poetei, "în raport cu cadrul proletcultist al vremii, resurecția lirismului Generației '60, anticipată de Nicolae Labiș și reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana fiind privită ca un factor pozitiv"132. Monografia cuprinde două părți, prima parte aplecându-se asupra analizei tematice a volumelor, prezentate în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să i se ierte lacrimile de la căderea frunzelor. El, purtătorul celei mai mari iubiri pentru cetate, să nu fie mustrat că visează, întotdeauna, mai mult decât vede, îndrăgostit de lumea în care trăiește, el nu va înceta, nicio clipă, să anticipeze o alta, superioară ei. Aceasta este drama și legea lui. Acesta este norocul. Căci [...] lupta însăși spre piscuri ajunge pentru a umple o inimă de om. Trebuie să ni-l imaginăm pe poet fericit"40. Bucuria de a trăi astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prelungește în tot ceea ce o înconjoară"59. Cu versuri de o transparență tulburătoare, poeziile cu iz ludic (Glumă și Glumă II) devin, în fapt, un joc arghezian de-a v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-o realitate diferită de cea esențială, marcată de lipsa unor valori comune, care pendulează între material și spiritual, între contingent și transcendent: "Vântul tânăr a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să treacă" (Trebuie numai să aștept) De altfel, "patosul candorii devine la Ana Blandiana o condiție a poeticului, ipostaziere lirică, într-o stare de echilibru ambiguu, în care sinceritatea nu este decât o atitudine stilistică"96. Condiționată de același anotimp, anticipat în volumul anterior, poeta încearcă și de această dată jocul, însă fără șanse de reușită, deoarece, volum al maturității, Octombrie, noiembrie, decembrie poate promova cel mult, "o atmosferă onirică, de "basm vegetal"97: "Așteaptă să vină octombrie./ Așteaptă să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să le iei,/ Când vei veni.../ Dac-am muri deodată împreună/ Ucigaș fiecare și victimă,/ Salvator și salvat,/ Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,/ Mult după ce nu vom vedea..." (Dacă ne-am ucide unul pe altul). Asemănarea iubirii cu moartea anticipează volumele ulterioare, deconstruind cum am precizat mai sus canonul paradigmatic romantic, care promovează iubirea într-o lumină caldă, diafană. Posesivitatea maximală prin care acest sentiment se manifestă la Ana Blandiana depășește atât latura spirituală, cât și pe cea carnală, demolând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
privirea/ Ca să te văd./ O liniștită dragoste,/ Amiază suavă/ Ca o boabă de strugure/ Care-și găsește moartea/ În cerul visător al gurii". (Nu-mi voi mai aminti) Obsesiva metaforă a reîntoarcerii spre tărâmul copilăriei apare și aici, din nou anticipând universal volumelor ce vor urma: "Eu vin din vară,/ E o patrie fragilă/ Pe care orice frunză,/ Căzând, o poate stinge,/ Dar cerul e atât de greu de stele/ C-atârnă uneori până la pământ/ Și dacă te apropii auzi cum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]