8,321 matches
-
se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o înfățișare cu totul generală, împărtășeau placiditatea și agitația puerilă a cetății. Pierdeau aparențele simțului critic, dobândind în același timp aparențele stăpânirii de sine. Puteai să-i vezi, de pildă, pe cei mai inteligenți dintre ei făcându-se a căuta ca toată lumea în ziare, sau în emisiunile de radio, motive să creadă într-un sfârșit rapid al ciumei, și concepând, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
orele patru dimineața, urmărind pas cu pas progresele sau stagnările bolii. La capătul patului se vedea, puțin curbată, silueta masivă a lui Tarrou. La picioarele patului, lângă Rieux, care sta în picioare, Castel citea o veche lucrare, arătând, după toate aparențele, liniștit. Încetul cu încetul, pe măsură ce se lumina în vechea sala de școală, soseau și ceilalți. Paneloux mai întâi, care și-a găsit loc în partea cealaltă a patului, opusă lui Tarrou și s-a sprijinit de perete. O expresie dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CARE I SE PĂREA DE DATORIA LUI SĂ FIE AL SĂU, ADICĂ CEL DINTÂI. SPECTACOLELE MORȚII NU I-AU LIPSIT. ȘI CU TOATE CĂ ÎN PRINCIPIU ERA PROTEJAT DE VACCIN, GRIJA DE PROPRIA LUI MOARTE NU-I RĂMĂSESE MAI PUȚIN STRĂINĂ. ÎN APARENȚĂ ÎȘI PĂSTRASE TOTDEAUNA CALMUL. DAR ÎNCEPÂND DIN ZIUA ACEASTA, ÎN CARE VĂZUSE ÎNDEAPROAPE UN COPIL MURIND, EL PĂREA SCHIMBAT. O TENSIUNE ÎN CREȘTERE SE CITEA PE CHIPUL SĂU. ȘI ÎN ZIUA ÎN CARE, ZÂMBIND, EL ÎI SPUSESE LUI RIEUX CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mântui în afară de moarte. Până atunci, eu știu că nu mai valorez nimic pentru lumea asta și că, din clipa când am renunțat să ucid m-am condamnat la un exil definitiv. Ceilalți vor face istoria. Știu de asemenea că, în aparență, nu pot să-i judec pe acești ceilalți. Există o calitate, care îmi lipsește, ca să nu fiu un ucigaș rațional. Nu e deci o superioritate. Dar acum, consimt să fiu ceea ce sunt, am învățat ce e modestia. Spun numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu atâta forță, încât concetățenii noștri își dădeau uneori seama de ea și se grăbeau atunci să afirme că, oricum, izbăvirea nu era hotărâtă pentru a doua zi. Și, într-adevăr, ciuma nu se opri a doua zi, dar, în aparență, ea își pierdea puterile mai repede decât s-ar fi putut în mod rațional să se spere. În primele zile ale lui ianuarie, frigul se instalase cu o stăruința neobișnuită și părea chiar să se cristalizeze deasupra orașului. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vor părăsi." Până la 25 ianuarie, toată lumea observase nestatornicia caracterului său. Timp de zile întregi, după ce încercase atât de multă vreme să se pună bine cu cartierul și cu toți cei pe care îi cunoștea, se certa violent cu ei. În aparență, cel puțin, el se retrăgea atunci din lume și, de la o zi la alta, începea să trăiască asemenea unui sălbatic Nu-l mai vedeai la restaurant, nici la teatru, nici în cafenelele care-i plăceau. Și, cu toate astea, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
facă ceea ce făceau toți cei din jurul lui și care aveau aerul să creadă că ciuma poate veni și pleca fără ca asta să schimbe inima oamenilor. Strânși unii în alții, se întoarseră toți atunci acasă, orbi față de restul lumii, triumfând în aparență față de ciumă, uitând toată mizeria și de asemenea pe cei care, veniți și ei cu același tren, nu găsiseră pe nimeni si se pregăteau să primească acasă confirmarea unor temeri pe care o lungă tăcere le și născuse în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
laudă - căci era mereu cu gândul la Dumnezeu în vorbe, dar se folosea de ispita diavolului, în practica vieții... Persoana în cauză va avea un nume dat de mine și anume, Gritas. Ce fel de nație să fi fost? După aparențe pare a fi grec, dar el era român sadea. Avea o avere frumușică pentru vremea aceea și căuta să și-o sporească, pentru a avea ce să lase moștenire fiilor săi, așa cum orice om dorește să lase urmașilor pentru o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
scumpe. Părul, de un negru intens, era bine tuns. După felul în care gravitau oamenii în jurul lui, părea să fie o persoană importantă sau de succes, într-un fel sau altul. Are aproape de patruzeci de ani, observă Maggie; după toate aparențele, e neînsurat. Și în cele din urmă, văduva. Ghidul ei se aplecă, astfel încât femeia îndurerată să-l poată auzi. Îi vorbi intenționat în engleză. —Doamnă Guttman, această domnișoară e din Statele Unite. Vine de la Casa Albă, de la președinte. Maggie nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în limba engleză cu știri din Israel. Toate spuneau aceeași poveste. Guttman a fost mai întâi erou de război și apoi un extremist de dreapta, priceput la orchestrarea unor acțiuni decisive. Unul din site-uri conținea un clip video, în aparență de la un protest, cu Guttman în fața unei mulțimi, pe vârful unui deal, toți participanții fluturând steaguri ale Israelului. Maggie presupuse că era vorba despre o așezare care urma să fie ori înființată, ori dărâmată. Era o prezență impunătoare, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
legat de Guttman, dar care nu lăsase nici o urmă? Și atunci își dădu seama. Simți fiori pe piele, scotocind după creion și hârtie, mâzgălind literele cât de repede putea, pentru a fi sigură. Cu siguranță că acest nume, aparținând în aparență unui cercetător israelian sau american, nu putea fi... Și totuși, iată-l aici, materializându-se în fața ochilor ei. Nu exista un Ehud Ramon. Sau, mai bine zis exista, dar nu ăsta era numele lui real. Era o anagramă, exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse, Muzeul Israelului era închis pentru Sabat. După o lungă pledoarie, gardianul îi întinse cu dușmănie lui Uri un telefon mobil, după toate aparențele deja conectat. Vocea lui Uri se schimbă instantaneu, devenind deodată mai ușoară, plină de căldură și bună dispoziție. Maggie nu avea idee ce spunea, dar era sigură că vorbea cu o femeie. Într-adevăr, câteva minute mai târziu, o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Treziți-vă și adulmecați mirosul cafelei expresso. Sunteți în pericol. Iar în viitor situația nu poate decât să se înrăutățească. Riscuri subtile și perspective înfricoșătoare legate de viitor Există alte amenințări, mai subtile, care nu depășesc prin gradul lor de aparență potențialul de amenințare asupra noastră. Cipuri cu cod rapid înregistrează identitatea noastră la cererea guvernului; la fel cum se întâmplă cu noile pașapoarte holografice. Tehnicile biometrice, acum prezente în clădiri și supravegherea video în orice spațiu, din mall-uri până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mâncând fructe, așteptând-o să se Întoarcă. Însă Înăuntru era Întuneric și pustiu. Tatăl și bunica ei se culcaseră, iar toți ceilalți plecaseră. Pe masă era o farfurie cu două mere și două portocale, curățate cu grijă și, după toate aparențele, lăsate acolo ca ea să le mănânce. Armanoush a luat un măr care se Înnegrise deja pe dinafară. Își simțea inima grea. În liniștea stranie a acelei nopți a ronțăit mărul, simțindu-se tristă și obosită. În curând trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Învăț engleză). Cinasem alături de călugări, În tăcere, În timp ce unul dintre ei citea cu o voce monotonă niște istorii Îngrozitoare cu misionari torturați de chinezi. În chilia aceea a unui călugăr cistercian am căpătat gust pentru viața petrecută În hoteluri. În ciuda aparențelor, Îmi plac locurile unde nu te simți Împovărat de obiectele pe care le posezi și de unde poți pleca cît ai bate din palme. Poate că ai mai mult chef să stai undeva cînd știi că ești liber să pleci, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mult intuitiv, așa cum a fost și percepția... de fapt, nu ne-am “cunoscut”, a fost aproape ca și cum neam fi “recunoscut” și continuăm să ne recunoaștem mai bine... în mod neconvențional și neașteptat, căldura acestei recunoașteri e ca o călătorie dincolo de aparențele rigide ale realității. Am vorbit din nou despre ea pentru că am vrut s-o dau exemplu ca exponent al “tineretului din ziua de azi” care are telefon mobil. Eu sînt un exponent al “tineretului din ziua de azi” care nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
exteriorul este sau ar trebui să fie întotdeauna în corespondență cu interiorul - și dacă interiorul e înseninat, însorit, totul se reflectă în exteriortot așa și noțiunea de bine. Să percepi esențialul întotdeauna, aceasta ar fi înțelegerea cea mai importantă. Dincolo de aparențe, lucrurile sînt mai simple și mai complexe decît credem, adeseori. Această existență are aparențele sale, iar “bunăstarea” este o noțiune discutabilă și înșelătoare. Evident, fericirea nu este discutabilă și binele rămîne bine atîta timp cît este bine... Dar ce înseamnă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
interiorul e înseninat, însorit, totul se reflectă în exteriortot așa și noțiunea de bine. Să percepi esențialul întotdeauna, aceasta ar fi înțelegerea cea mai importantă. Dincolo de aparențe, lucrurile sînt mai simple și mai complexe decît credem, adeseori. Această existență are aparențele sale, iar “bunăstarea” este o noțiune discutabilă și înșelătoare. Evident, fericirea nu este discutabilă și binele rămîne bine atîta timp cît este bine... Dar ce înseamnă bine? Binele-bine esențial... adică esențialul. Cine n-ar alege binele? Care e deosebirea între
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ce rost are să le mai citești? Are vreo importanță?... Cine n-ar vrea o viață cît mai aproape de adevărul de a fi viu, cît mai aproape de intensitate, de bine, de fericire? În această lume amestecată, înțesată de labirinturi, stratificată în aparențe, însuflețită de miliarde de posibilități, adevărul este același: esențialul, întotdeauna esențialul... * Iubirea e cel mai important lucru. Așa crede Romeo. Ei, dar cine e Romeo?... Este mai mult decît un personaj și există deja undeva, în univers, în lume, pe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de multe ori și nerealizat decît temporar, de ce să nu fim în stare să facem o lume mai bună decît este, de ce trebuie întotdeauna să fie binele întunecat de rău, de ce să fie bunăvoința atît de rară, de ce să prevaleze aparențele în defavoarea esențialului, de ce ar fi mereu nevoie de efort pentru a ajunge la o înțelegere, de ce atîta nepăsare față de suferința altora, de ce atîta limitare sufletească la atîția oameni, de ce să nu fie așa cum ne dorim și avem nevoie să fie
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Ar crede că mă refer neapărat la apropierea fizică. Ar fi doar un adevăr incomplet și sigur nu i-ar plăcea. Sau s-ar teme că mă atașez de ea și-i cer mai mult. Adevărul esențial e mult dincolo de aparențele apropierii concrete și am încredere că și ea e de aceeași părere. Dar nu-mi displace apropierea concretă de ea, de ce să mint să spun altceva? Probabil că atunci cînd te îndrăgostești, persoana care îți place devine un fel de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și atît de des am nevoie de ea... nu m-a dezamăgit niciodată, mai ales că este mai mult decît doar o voce: este iubirea însăși, este încrederea, certitudinea... nu știu cum reușește, dar îmi ține companie într-un mod miraculos, dincolo de aparențele realității concrete, devine ceva mai adevărat decît concretul... Am găsit la ea o profunzime nesperată și o căldură necondiționată, o intensitate a sentimentelor de care aveam nevoie, o reciprocitate implicită. Ea știe să simtă intens, să accepte și să aparțină
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
întors înspre ea de atît de multe ori... de fiecare dată părîndu-mi că e ca prima oară. E ceva magic la mijloc, ceva neobișnuit, deosebit... O anume prezență romantică îmi dă încredere chiar dacă nu e aproape, are capacitatea să depășească aparențele realității. Mă întreb adeseori, cum se face însă că tocmai aceea care ar fi mai apropiată de ideal, de căldura care mi-ar fi necesară, este oarecum departe, aceea care îmi dă siguranța sentimentului împlinit, răspunsul complet, reciprocitatea pasională și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și libertatea spiritului, înțelegerea absolută și aprobarea, acceptarea și tandrețea la care aș visa, cum se face ca tocmai ea să se afle departe, ea care ar reuși să fie cel mai aproape?... Orhideea sentimentală, perla care mă însoțește dincolo de aparențele realității... * Ce înseamnă să te simți tînăr, adolescent, copilăros, plin de energie, de dorința de a explora această lume, de a te asemăna acestui univers imprevizibil mereu gata să ofere ceva în plus, ce înseamnă să ai chef, să fii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fiecărei secunde în care te simți viu și miraculos, entuziamat și nerăbdător să fii mai mult, să simți mai mult, să înțelegi și să te înalți, ce înseamnă această stare indescriptibilă, iremediabil esențială și necesară? De ce să ții cont de aparențe dacă totul e relativ și ceea ce are importanță este mereu esențialul? Iar esențialul e să te simți și să fii mereu copilăros, adolescent, nebun de legat... adică viu cu adevărat. În loc să ți se pară totul insipid, lipsit de culoare sau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]