16,557 matches
-
acest animal politic, supranumit Volpe (vulpea) sau Inoxidabilul, de 34 de ori ministru între 1946 și 1991, de șase ori președinte al Consiliului, s-a identificat cu partidul său. Dubla acuzare de corupție și de colaborare cu mafia (și chiar apartenență), traduce drama DCI, a cărei compromitere este evidentă 23. Trebuie să privim cu prudență acuzațiile bazate în special pe mărturiile mafioților "căiți", cazul nefiind încă judecat. Dar poate mai grav decît aceste acuzații este bilanțul unei gestiuni care demonstrează o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
comuniștii și socialiștii. După această ruptură, MRP nu și-a mai revenit. El a suferit concurența, dezastruoasă pe plan electoral, a Adunării Poporului Francez dorită de generalul de Gaulle. S-a închis în logica rupturii refuzînd, în 1947, principiul dublei apartenențe MRP/RPF, forțînd, în felul acesta, personalități ca Edmond Michelet, Louis Terrenoire și Marcel Prélot să plece. A doua ruptură s-a produs la 15 mai 1962, în urma conferinței de presă numită a "volapückesperanto", în care șeful Statului a criticat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
deputați din 577, aproximativ 11% din Adunarea Națională, și cu o puternică reprezentare în guvern, ponderea sa este departe de a fi neglijabilă. Dar este stînjenit de numărul restrîns de militanți (maximum 30000 de membri), de aria geografică restrînsă, de apartenența sa la o coaliție puțin eterogenă și pe care nu o poate controla. CDS este o mărturie a dificultăților de a fi creștin-democrat în Franța, cu o moștenire bogată și actuală, dar care depășește cu mult granițele sale strîmte. Zonele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
putere cu PASOK-ul socialist. Cu cele 39,4% din voturi în octombrie 1993, 33,6% în iunie 1994, el este un puternic partid de opoziție. Dar în afara adeziunii sale formale la Internațională, nu se întrevăd semne ale unei veritabile apartenențe la familia creștin-democrată. Această adeziune este surprinzătoare dacă se ia în considerație situația internă, chiar dacă acest partid a fost victima divizării datorită orientării de extremă-dreapta: în 1993, Antoni Samara, pe atunci ministru al Afacerilor Externe, reproșîndu-i primului ministru Mitsotakis prudența
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din CECA, apoi în Adunarea Comună a Comunităților și în Parlamentul European. Participarea la opera comună de făurire a Europei, chiar dacă concepțiile difereau de la un partid la altul, a contribuit la trezirea unei puternice conștiințe a partidelor creștin-democrate privind necesitatea apartenenței la aceeași sferă politică. Ulterior, pentru a răspunde exigențelor integrării europene, creștin-democrații s-au lansat într-o întărire a legăturilor dintre ei. Astfel că, în urma congresului de la Taormina din 1965, NEI s-au transformat în Uniunea Europeană a Creștin-Democraților (UECD), iar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
anual între 55 și 50 lei pe lună. Este interesant că nu toți bolnavii întreținuți de prefecturi sau primării erau trecuți, cum ne-am fi așteptat, la clasa cea mai ieftină. Se proceda de la persoană la persoană, după rangul și apartenența de clasă. Prefecturile întrețineau chiar bolnavi la Clasa I ani de zile, cum au fost bolnavii al căror nume este oarecum semnificativ: Nicu Radovici (Tecuci), Stelian Toma (Brăila), din familii distinse ale respectivelor ținuturi. Cum majoritatea bolnavilor o constituiau țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lăsată în seama maicilor. Se degajă, ca atmosferă generală, o ambianță blândă de gospodărie în comun, de mare familie. Nu se cunosc medicamentele utilizate și nici nu se poate reconstitui o situație a bolnavelor pe diagnoze și pe teritorii de apartenență. Inventarul cuprindea câte două halate și cămăși "cămeșoaie"pentru fiecare bolnavă, unele din aceste efecte fiind în stare proastă. Fiecare bolnavă avea papuci, chiar mai multe perechi, câte 2 cearșafuri, fiecare pat având unul sau două mindire în stare bună
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de lucru, din pricina efemerității imperiului napoleonian, principiul, chiar neformulat ca atare, a funcționat perfect în cazul cuceririlor rusești, fiind preluat, cu succes, de către Ucraina de după destrămarea Uniunii Sovietice. Ceea ce s-a produs printr-un act fraudulos a devenit garanție a apartenenței "dintotdeauna" a Basarabiei la imperiul rusesc, apoi sovietic. Poate că nu este lipsit de interes să evocăm, pe scurt, povestea răpirii Basarabiei 7, în contextul războiului ruso-turc dintre 1806 1812. Sankt-Petersburgul a ocupat vremelnic principatele Moldova și Valahia, având "acoperire
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
basarabean al lui Stere nu s-a cristalizat prin frecventarea expresă a publicisticii de la Timpul, ci din însăși plasma biopsihică basarabeană a celui născut la Horodiștea Sorocăi, de unde va pleca în lume și Ion Druță. Faptul se explică, probabil, prin apartenența lui la partidul liberal, după trecerea printre socialiști, în urma "trădării generoșilor". Pare să fie o diferență însă între complexitatea privirii istorice eminesciene și cea steristă: Eminescu concepea înfăptuirea României Mari luând în calcul toate provinciile românești, chiar dacă, într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
trebuie să rămânem calmi pentru că dreptatea este de partea noastră." Și răspunsul imediat a fost grăbirea publicării Însemnărilor despre români ale lui Karl Marx, descoperite de un cercetător polonez în Olanda, acesta semnalându-le istoricilor români, prin 1959259. Marx confirma apartenența Basarabiei la România. Mai mult, observa că Rusia țaristă și Ungaria complotau împreună la ruperea Basarabiei și Transilvaniei de la matca românismului. În pofida nemulțumirii lui Engels față de lipsa vocației revoluționare la români, și acesta produsese însemnări despre abuzurile țariste împotriva românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Basarabiei, păzit, după război, de Yarrowi și consimțit, tacit, de marile puteri, încât, hotărârea Marii Uniri de la Alba Iulia a fost recunoscută la nivel parlamentar de acestea, dar nu și actul unirii Basarabiei de la 27 martie 1918. În actul final apartenența Basarabiei la România este acceptată doar la nivel de guverne, rămânând ca validarea parlamentară să se facă mai târziu, României impunându-i-se și condiția să plătească băncilor occidentale o parte din creditele nerecuperate de la Uniunea Sovietică. Aceste bănci creditaseră
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
băncilor occidentale o parte din creditele nerecuperate de la Uniunea Sovietică. Aceste bănci creditaseră industria și înarmarea Rusiei țariste, credite nerecunoscute de guvernul bolșevic. România ar fi acceptat șantajul occidental plătind, între 1922 1926, ceea ce i se ceruse, cu speranța că apartenența Basarabiei va fi recunoscută de parlamentele marilor puteri, ceea ce a făcut, în 1927, doar Italia. Ideea aceasta a compensării cu recunoașterea parlamentară a Basarabiei prin achitarea creditelor occidentale către Rusia este atinsă și de alte surse. Duiliu Zamfirescu (anticipând parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și era legată de asemenea de mijloacele de care se servea pentru a-și câștiga și înfăptui libertatea. Toate acele lucruri în care se puteau naște și puteau crește griji și complexe, el le abandona pur și simplu: familie, avere, apartenență la o comunitate, relații strânse cu patria. Renunța la încercarea de a se acomoda mai mult decât în modul cel mai superficial la împrejurările, obiceiurile și tendințele existente ale vieții. Tot ce era neesențial și banal nu conta pentru el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sunt impresionante, chiar și cele ale unor WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 353 triburi sălbatice. Credea însă că religia viitorului se va dispensa de clerici. În ceea ce-l privește, accepta că va trebui să trăiască fără consolarea pe care ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia se adresează sufletului, nu intelectului, ea își pierde o bună parte din substanță de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate și sunt înfăptuite în mod mecanic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
subiectivitatea din limbă este dominată analogic de subiectivitatea omogenă a tuturor vorbitorilor, este, prin urmare, o subiectivitate socială ("națională", după Humboldt), iar nu una individuală. S-ar putea deduce de aici o nouă etapă în obiectivarea cuvîntului (semnului lingvistic), prin apartenența lui la fondul social impus individului vorbitor ca atare, așa cum a stabilit mai tîrziu Ferdinand de S a u s s u r e. Cuvintele care desemnează obiecte sensibile sînt proporționate în principiu universului și, din acest motiv, sînt echivalente
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sternblume poate valorifica elementele Stern "stea" și Blume "floare", oferin-du-se o explicație (intuitivă) de ce planta respectivă este o "floare de stea" (sau, eventual, o floare stelară, astrală etc.). Pe de altă parte, denumirea italiană, margheritona, poate fi evaluată din perspectiva apartenenței la familia de cuvinte care cuprinde pe margherita "margaretă", "perlă", "mărgea de sticlă" și pe margheritina "bănuți", "mărgea de sticlă" și, eventual, din perspectiva sufixului din compunere. Se înțelege astfel de ce limbajul poetic pune în valoare de obicei cuvintele vechi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
oferindu-le mijloace optime de realizare, altora adu-cîndu-le îmbunătățiri, iar pe altele anulîndu-le. Determinarea omului prin limbă se relevă mai întîi din condiția sa umană -ca ființă înzestrată cu facultatea limbaju-lui, facultate structurată într-un mod specific−, și, apoi, din apartenența la o anumită limbă, ca vorbitor al unei limbi cu anumite trăsături. Faptul că omul nu-și poate însuși cunoștințele despre realitate fară participarea limbii face ca întregul proces de formare și de dezvoltare a conștiinței să stea sub semnul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
față În față; scopuri valorizate pentru membri; dezvoltarea unor legături afective; interdependență; diferențiere de roluri; apariția normelor; limbaj propriu, interacțiuni constante Între grup și mediul său. Johnson și Johnson (1998 nu ajung nici ei prea departe: interdependență, scopuri comune, percepția apartenenței; motivație de asociere; influență mutuală interpersonală. Pierre De Visscher (1996 de la Universitatea din Liège, unul dintre cei mai avizați specialiști În domeniu, definește grupul ca: - o unitate de timp și spațiu, un "aici și acum" comportând o anumită proximitate, dar
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
se caracterizează pe intimitate, Îmbracă adesea forma cluburilor sau societăților În care predomină afecțiunea reciprocă deoarece indivizii se cunosc adesea din copilărie. Făcând apel la natura relațiilor dintre membrii grpului, Arbousse-Bastide¹, identifică două mari categorii de grupuri sociale: a de apartenență , numite astfel pentru că modul În care membrii lor Își reprezintă apartenența este esențial; la aceste grupuri se aparține fie prin aspirație, fie prin participare efectivă și la viața căruia participă (familia, clasa de elevi, echipa de muncă; b de contact
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
care predomină afecțiunea reciprocă deoarece indivizii se cunosc adesea din copilărie. Făcând apel la natura relațiilor dintre membrii grpului, Arbousse-Bastide¹, identifică două mari categorii de grupuri sociale: a de apartenență , numite astfel pentru că modul În care membrii lor Își reprezintă apartenența este esențial; la aceste grupuri se aparține fie prin aspirație, fie prin participare efectivă și la viața căruia participă (familia, clasa de elevi, echipa de muncă; b de contact , numite și "față În față" sunt grupurile cele mai frecvent Întâlnite
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
este grupul de unde Își Împrumută valorile și Întruchipează aspirațiile individului respectiv. Cu grupul de referință individul se identifică sau dorește să se identifice, Îl ia drept model, Îi adoptă opiniile și valorile. Atunci când grupul de referință coincide cu cel de apartenență este o dovadă de integrare a individului În cadrul grupului. Dacă acest lucru nu se realizează, atunci sunt posibile conflicte și respingerea individului de către grupul de apartenență. Pentru copii, până la preadolescență, grupul de referință este familia, părinții care le oferă
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
Îi adoptă opiniile și valorile. Atunci când grupul de referință coincide cu cel de apartenență este o dovadă de integrare a individului În cadrul grupului. Dacă acest lucru nu se realizează, atunci sunt posibile conflicte și respingerea individului de către grupul de apartenență. Pentru copii, până la preadolescență, grupul de referință este familia, părinții care le oferă modele de conduită, criterii de apreciere, valori. Începând cu adolescența, modelele familiale trec pe loc secund, locul lor fiind luat de grupul de covârstnici (prieteni, colegi de
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
specifică (determinată de sarcină și alte funcții auxiliare, determinate de apariția unor noi nevoi; crearea unor noi nevoi, simultan cu evoluția grupului spre noi scopuri Adrian Neculauidentifică următoarele funcții: 1 Funcția de integrare socială - răspunde nevoilor fundamentale ale ființei umane: apartenență, recunoaștere, afirmare, status. Individul izolat, În afara grupului, este mai fragil decât cel integrat Într-o structură psihosocială. 2 Funcția de reglementare a relațiilor din interiorul grupului-clasă - exprimă tendința membrilor de a se referi la unitatea, coeziunea, viața psihosocială a
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
consensului. Sursele coeziunii grupului sunt: atracția interpersonală, măsura În care membrii se simpatizează unii pe alții, climatul de Încredere mutuală, consensul cognitiv și afectiv al membrilor, succesul În activitatea comună și satisfacțiile generate de viața de grup, prestigiul grupului de apartenență, măsura În care grupul satisface aspirațiile membrilor, cooperarea În cadrul activităților grupului. Opusă coeziunii este disocierea grupului. Educatorul poate contribui la sporirea coeziunii grupului școlar pe mai multe căi²: - să ofere elevilor cât mai multe ocazii de cunoaștere reciprocă; - să adopte
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
indivizi, trecându-se cu superficialitate peste ceea ce grupul are caracteristic și rezultă din conviețuirea diferitelor personalități - sintalitatea. Clasa școlară nu este o simplă Însumare a unor particularități și manifestări individuale, iar suma informațiilor despre copii nu exprimă profilul clasei de apartenență. Pentru a cunoaște clasa pe care o coordonează, pedagogul trebuie să inițieze un demers distinct, de sine stătător. El trebuie să identifice influențele biunivoce pe care le exercită clasa asupra fiecărui elev, fiecare elev asupra clasei, valorile la care aspiră
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]