4,354 matches
-
strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în arenă, fachirul n-are destul loc și aer și aplauze. Domină planeta, e singur, ca totdeauna. Mereu singur, singur pe lume. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, Ortansa Teodosiu e accesibilă. Vioaie, băgăreață, descurcăreață, pătrunde peste tot, cum spuneți. Propun nume de cod: Șperaclu. Într-adevăr, faptul că locuiește aici în bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
demonstrezi că poți lucra clasic. Dar cîte lucruri nu-nveți din cartea lui Dodin! Spre exemplu, că nu trebuie să stai mereu În fotoliul destinat regizorului, fiindcă nu vezi montarea din toate unghiurile; că nu Întotdeauna satisfacțiile ți le aduc aplauzele spectatorilor, ci repetițiile dificile; În continuarea ideii, Dodin se-ntreabă : „Succes? Nu Înțeleg acest cuvînt, care nici nu-mi place!”. Ce tărie trebuie săî ai ca să te declari frigid la succes, deși Îl ai!...Și cît de tare trebuie să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
normal. Ca să te poți concentra pe scenă, trebuie să nu ai probleme financiare, cînd intri-n teatru. Și-nchei, deocamdată, (re)amintind crezul lui Dodin, vis a vis de succes : Există ceva care ni se pare mai important decît succesul, aplauzele, faima etc. Faptul de-a căuta și Învăța Împreună, acestea sunt momentele care ne aduc plăcerea absolută. Bucuria rezultă nu din găsirea unei soluții, ci din căutarea temeinică.[...] Pentru noi, teatrul e parte din viață și poate ceva mai mare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Rusu, la fiecare 100 de reprezentații cu o comedie de-a sa, un lanț de aur, actorul cvasi-necunoscut azi, G.Popa Mijea, care-a făcut pușcărie fiindcă a spus un banc, Ștefan Tăpălagă carentr-o scenă emblematică din Scapin, ca să ia aplauze, Îl bătea...pe bune, pe autorul cărții, Bibanu talent extraordinar care „n-a citit zece cărți În viață”, dar a ajuns profesor universitar, Silviu Stănculescu - zis Lulu - eroul unor spectacole În stare de accentuată...oboseală și care-și punea , nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este, azi, Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din palme... Fiecare cu succesul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din palme... Fiecare cu succesul la care are acces : deci, nu vorbim toți despre același concept. Succesul, cred eu, are nevoie de manager și șansă, nu doar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
moarte Să fie ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer? {EminescuOpI 150} Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că vieața-i e curată ca cristalul? Nici visezi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Povestea lui Davey arată ceva foarte important. Alcoolismul înseamnă dependență, indiferent de forma pe care o ia. A recunoaște asta și a renunța urmând cei Doisprezece Pași este scopul AA. Davey merge în spate și se așază lângă mine, în timp ce aplauzele devin din ce în ce mai puternice. Îl îmbrățișez. Fac un efort să nu plâng, deoarece Davey a fost așa de sincer și povestea lui a fost de-a dreptul emoționantă. Tipul din spate îl bate pe umăr. Situația devine puțin cam stranie. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
grele zburând în jurul lor. Jonglerii stau cu un genunchi în pământ și le aruncă peste cap, de la unul la altul, încât ai impresia că o fac la întâmplare; mulțimea își ține respirația, se trage un pas înapoi, apoi izbucnește în aplauze. Uimire absolută! E amuzant să le vezi pe toate pipițele astea, adesea cinice, educate în spiritul pragmatismului media, cum stau și se holbează ca niște copii proști. Mă uit spre Daisy și-l văd pe Lewis că o cuprinde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de foamea competițiilor și deshidratate de setea după succes din Grădina Mare, din aplauze au rămas bălăriile, din strigăte, bălăriile, din tinerețe, foșnetul lor. Starea de oraș rezidă în tentativa sa de a se impune ca un întreg. În fapt, Brăila e un oraș din cercuri concentrice. În centrul vechi, unde se află teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vom face. Acele companii mărețe și pompoase au nevoie de noi și ele știu asta. Au nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele sunt trecutul. Noi suntem viitorul. Noi suntem locul în care se află banii! Prin asta atrase aplauze uriașe. Vasco se foi pe scaun. Auditoriul aplauda, chiar și cei care știau că acel ticălos le-ar fi făcut compania bucăți într-o secundă, dacă asta s-ar fi potrivit cu scopurile lui. — Bineînțeles, întâmpinăm obstacole în calea progresului. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sufere sau ca un copil bolnav să trăiască și să se joace. Acești oameni au motivele lor ca să obiecteze. Religioase, etnice sau chiar „pragmatice“. Dar, oricare ar fi aceste motive, ei sunt de partea morții. Și nu vor triumfa! Alte aplauze tunătoare. Vasco aruncă o privire fugarului, lui Tolman. Tânărul își verifica din nou telefonul. Era evident că aștepta un mesaj. Și îl aștepta cu nerăbdare. Asta însemna oare că persoana de contact întârziase? În mod sigur, acesta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cazul lui. Vor să păstreze totul în familie. Watson zâmbi și adăugă: — Dar noi vom învinge în cazul Burnet. Pentru că progresul nu poate fi oprit! La aceste cuvinte, Watson își aruncă amândouă mâinile în aer, fluturându-le spre audiență, în timp ce aplauzele umpleau camera. Se poartă aproape ca un candidat, își spuse Vasco. Oare ăsta era scopul lui? Tipul avea în mod sigur suficienți bani ca să fie ales. În prezent, în viața politică a Americii era esențial să fii bogat. Destul de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o oră întreagă. Poate să apară în imagini multiple ... Pe ecran, norii pufoși deveniră sloganul BP, repetat la infinit, nor după nor, întinzându-se spre orizont. — Cred că toată lumea va recunoaște impactul acestui mediu nou. Mediul natural. Se așteptase la aplauze spontane în urma acelor imagini dramatice, dar în întuneric era doar liniște. Și totuși ar fi trebuit să aibă un fel de reacție. O reclamă repetată la infinit, pe cer? Asta ar fi trebuit să-i atragă. — Dar acești nori sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai puțin. Iar atunci, în tăcerea încordată, Gerard reîncepu. — Doamnelor și domnilor, mesdames et messieurs, damen und herren, din ceea ce a fost odată o masă nearticulată de țesuturi fără viață, vă prezint acum un om de lume cultivat și rafinat! Aplauze! — Te întreci cu gluma, spuse Stan. Iar eu te avertizez. Este viața mea... nu uita! cântă pasărea, țipând cât putea de tare. Parcă toată mașina vibra. Stan se temu să nu se spargă geamurile. Se crispă și strânse volanul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
păstrării status quo-ului pentru prosperitatea afacerilor și bunăstarea universității. Sănătatea și bunăstarea universităților noastre se bazează pe parteneri biotehnologici puternici. Aceasta este cheia pentru cunoaștere și cheia pentru viitor! După ce le spusese ceea ce voiau să audă, părăsi scena în obișnuitele aplauze tumultoase. Numai câțiva observară că șchiopăta puțin și că brațul lui drept nu se mișca prea natural, la plecare. Ajuns în culise, se prinse de brațul unei femei frumoase. Unde naiba e dr. Robbins? Te așteaptă în clinica lui, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Roșie”*. Regele Lear în regia lui Titus Segovia... Cheia de lectură scenică e tragic-patetică, montarea e dominată de kitsch, care nu e un mod de raportare culturală, e chiar spectacolul, o montare bazată pe ideea unui regizor care fuge după aplauzele celor mulți. Auziți la ea! Că lipsește ludicul, și ne trimite la Bosch și Velázquez!!!... Femeia face o pauză lungă, se uită numai în hârtie, în cronica aia teatrală, nu vrea să-i vadă Neli privirea, strânge din buze, pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de-o strategie... Frumoasa Neli se uită iar, lung, la Căpșuna, la frăgezimea ei, domniță, aveți o gură frumoasă!!!, remarcă femeia. — Gura mea-i formată pe pulă, își spune Cezarina replica, o știe de mult, făcuse succes cu asta, aștepta aplauze și acum. Când povestea ea unui bărbat și ajungea cu textul la forma gurii ei, ăla rămânea căscat, întreba imediat: cum o cheamă pe actrița asta?, la ce teatru joacă? Vânătorii din ei se trezeau și ieșeau din pădurea adormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu, Ștefan de la vagoane! mai juca și Dan. care, Puric? aaa, nu, Dan, portarul de la fabrică! e în regia lui Titus aaa, ăla de la croitorie! nu, nu, e Titus Segovia!!!... Care Titus Segovia deturnase spectacolul cu Bărbați și femei spre aplauze cumpărate ușor, nu era un musical (că e gen greu), nu era teatru „de proză”, nu știm unde să încadrăm spectacolul, era teatru „de vioară” sau „la vioară”, dacă putem spune așa, dar Octavian Iacob (ajutat de un violonist strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de artiști... Și discuția celor doi se încheia aici... Vocea lui Octavian Iacob te întinerea, deschidea porțile, creștea iarba, amuțea privighetorile. Vocea lui. Cel mai mare mister al omenirii, vocea umană. Un spectacol care trebuia văzut și, mai ales, ascultat. Aplauzele curgeau ca apa Oltului, primăvara. Muzica însăși ieșise din corzile lui vocale, din inima și sufletul Maestrului, ca și cum s-ar fi născut demult, demult. Regizorii știau de succesele lui muzicale și-l distribuiau uneori în musicaluri, făcea săli pline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
text, că trăiam în lumea lor, am uitat de copil, eu să uit de copil, nu ți se pare că ăia mi-au făcut ceva?, că m-au hipnotizat și că știam numai de ei?, la sfârșit de spectacol, la aplauze, mă uit după nepot, ia-l de unde nu-i, să înnebunesc, nu alta, dar, după ce l-am căutat mai bine, l-am găsit, se dusese pe afară, se juca și el cu alți copii... Pentru mine, a fost numai spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fost, am stat la Cămin toată tinerețea mea de zeiță. Am jucat teatru cât n-a jucat frate-tău în două vieți, numai dacă te gândești la Zestrea de ieri, parcă tu n-ai văzut-o?, că văzuși doar ce aplauze... Băiatul meu e mai talentat ca mine, doar că e mai curios, întreabă toate cele. Se uită la toate. Cu-ri-os. N-am să uit niciodată ce-a făcut în clasa a patra, avea vreo zece ani, cred, se ducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aude o clipă sunetul telefonului, apoi se întrerupe, iese din scenă cu poșeta și mapa plină de proiecte. Muzică.) / SFÂRȘIT 31 martie, 2005 — Lui Titus Segovia nu-i mai dau nici un text, zicea ea, că ăsta-l strică, umblă după aplauze facile, copiază din filme, a luat și din Almodovar și a pus o scenă din film într-un spectacol, așa fabula nebuna, eu nici n-am văzut filmul ăsta, fata s-a pus rău cu toți regizorii de azi... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]