11,066 matches
-
cu o hartă amănunțită, dirija cursul expediției. După o înnoptare într-un frumos luminiș la liziera brazilor, au ajuns în sfârșit la o peșteră care, din afară, abia era vizibilă. După un portic în care Nea Toader trebuia să se aplece ca să nu dea cu capul de pragul de sus, se deschidea o amplă sală, aerisită de câteva fisuri vizibile în tavanul boltit. Alăturat ei mai erau 2 de mărimi diferite. Studiind pereții afumați puteai deduce că acest complex a fost
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
-n lumină, În praf se scaldă-un guguștiuc. Abia ating cu-al meu picior Cărarea verde spre grădină, Printre gherghine și bujori Se vede-un chip drag în lumină... Bunica cu năframă neagră, Cu părul nins și fața blândă, Stă aplecată pe răzorul, Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă... Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri, Și tremurând mi- atinge chipul Cu degetele ei subțiri... Mă ia de mână și mă duce Să îmi arate
ACASĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371835_a_373164]
-
și-n adieri de vânt. Lumina Ta, adânc pătrunsă printre lacrimi, stinge iubirea ce rămâne adormită-n patimi. Când rece vânt adie-n viață neodihnă, sunt ciobul din oglindă, trist, captiv, fără de vină. Îmi pun tristețea, azi, pe-altaru-nchinăciunii, fruntea mi-aplec umil, smerit, ca scut amărăciunii. Spre Tine, doar, eu calc drumul rugilor fierbinți Căci știu: din ‘naltul cerului, în veci, Tu nu ai să mă minți. Am deslușit, mereu, gânduri și vise-n noapte, Și-am suportat, în timp, dureri
RUGĂ CĂTRE TINE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371883_a_373212]
-
zise printre icneli de efort vecina. -A fost și popa acolo, să citească spre sfințire! întări dovada cumătra atotștiutoare. -Ei, brava, îl caută omul pentru rânduieli de botez, de nuntă ori de-nmormântare și el bate crângul! se-nciudă vecina, aplecată asupra coșului cu pere strânse spre mulțumirea grabnică a celor doi godaci din coteț. -L-a și botezat popa! lămuri prima. -Așa ceva n-am mai pomenit! Izvor botezat?! se ridică din șale, mirată, surata cu perele. -Da, da... Apa Sâmbetei
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
de îngroparea de către pigmeii și epigonii Literaturii române, recuperând sau descoperind valorile nemuritoare ale spiritualității creștin ortodoxe, (cum mărturisește eminescologul Theodor Codreanu) că: opera protoromânului Martinus de Bracară (sec. VI d. Hr.) sau opera Voievodului Dobrogei-Ioancu (sec. XIV), s-a aplecat, asupra Arhetipului Călugărilor sciți, a sprijinit cercetările și traducerea Codexului Rohonczi de către Viorica Enăchiuc, a înființat edituri și publicații etc. Toate acestea i-au adus multe prietenii, a format în jurul său o adevarată mișcare națională în cultura”. (ibid. p. 69
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
Avem nevoie de o <> și Artur Silveștri a înțeles acest lucru. Într-o lume în care criza morală se adâncește, dânsul a vrut să ne pregătească pentru suflet... Îl vedeam în noapte că pe un călugăr venit din altă lume, aplecat spre cărți vechi, spre chipuri domnești ce au făcut istorie. O minte luminată ce încerca să vadă dincolo de noi, viața. Era că o rugăciune în noapte pentru noi care trudeam în <> să. O voce puternică, un suflet cald, o modestie
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
este obiceiul vostru, al romanilor când faceți răstigniri, spuse din nou Ahav Caleb. Zdrobiți picioarele acestui om! -Obiceiul este ca prin aceasta să se grăbească moartea condamnaților, căpitane! Dar acest om este mort! fu răspunsul lui Gaius care spusese aceasta aplecându-și sulița către grupul iudeilor. Iudeii priveau acum când spre vârful suliței, când spre Iisus din Nazaret, care atârna nemișcat pe cruce. Preț de un sfert de ceas nimeni nu mai spuse nimic, doar plânsetele femeilor mironosițe se auzeau printre
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
CÂNTĂRILOR, DE PAUL LEIBOVICI - RECENZIE, de Paul Leibovici , publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. Un comentariu erudit și entuziast care iluminează textul biblic De Getta Neumann Paul Leibovici, jurnalist si cronicar de teatru si film, s-a aplecat timp de peste 15 ani asupra Cântării Cântărilor și a vastei bibliografii aferente. Criticul relevă numeroasele contradicții în receptarea operei. Ea este atribuită regelui Solomon, sec. al X-lea î.e.n., dar elemente lingvistice și paralele cu lirica de dragoste egipteană sugerează
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
interpretările care întrezăresc în spatele versurilor pasionale dragostea celui Atotputernic pentru poporul său. Rabinul Akiva citea nu ... Citește mai mult Un comentariu erudit și entuziast care iluminează textul biblicDe Getta NeumannPaul Leibovici, jurnalist si cronicar de teatru si film, s-a aplecat timp de peste 15 aniasupra Cântării Cântărilor și a vastei bibliografii aferente.Criticul relevă numeroasele contradicții în receptarea operei. Ea este atribuită regelui Solomon, sec. al X-lea î.e.n., dar elemente lingvistice și paralele cu lirica dedragoste egipteană sugerează o dată mult
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
apă și mâncare, Încuiată în odaie, Și cu lanțuri la picioare Și culcuș făcut din paie, Ai să vezi - fără de milă - Cum ea singură-o să-ți ceară Târâindu-se umilă Să o iei de soțioară! Tace. Și apoi se-apleacă Și îi face vânt pe ușă: - Du-te, căpățână seacă, Ia-o-n jos, pe cărărușă Și să nu te-ntorci acasă, Că îți scot dinții din gură, Fără mândra cea frumoasă! De nu vrea, ia și o fură. Într-
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la animale de mâncare, că parcă nu mai am picioare de oboseală. Mă dor și șalele de nu mă pot îndrepta cât am stat toată ziua în arșița soarelui din câmp, aplecat asupra secerii și al snopilor. - Bine atunci, du-te și te odihnește că mă descurc eu prin curte cât mă mai pot mișca. Victor își luase concediu de odihnă tocmai să scape de aceste obligații ale vieții. Tatăl său nu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
dezbrăcă de hainele cu care venise pe drum și intră în baie să-și facă un duș. Apa, deși neîncălzită cu foc, era numai bună de spălat și vroia să se răcorească. Când termină, fiindcă și aici era neorânduială, se aplecă să ia ceva căzut pe gresia albă de sub chiuvetă și, surprinsă, găsi un tampon minuscul de machiaj folosit numai de femei când se pudrează. Îl duse la nas și simți că avea un miros de parfum fin, străin de al
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
ce-n lume vreodat-am știut, Și-atunci, m-am gândit c-aș putea și aș vrea Să-ți ies înainte pe-un drum nevăzut, Să-ți stau la picioare-ntr-un nou început, Să-ți văd chipul blând cum se-apleacă, ușor, Sorbindu-mi iubirea cu-n zâmbet tăcut, A oazei stăpână, iar eu ... un izvor. Referință Bibliografică: Doar un izvor / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DOAR UN IZVOR de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372372_a_373701]
-
a răspuns cu toată profunzimea de care îi erau în stare ochii. -De-a cui ești tu? m-a întrebat agățându-se parcă cu niște pânze imaginare de prezența mea. -Eu sunt a lui Bogdan Petre, i-am răspuns și, a aplecat capul, murmurând cu un fel de exaltare, o înșiruire de interjecții sau mormăituri fonice, din care nu mi-am dat prea bine seama, dacă o mulțumise sau nu răspunsul. Și-a tras cu un icnet apoi găleata de sub poalele fântânii
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
cu toții într-un somn adânc, se strecură de una singură afară din palat. Se apropie de lada cea uriașă și, sub razele firave ale lunii, se căzni să ridice capacul greu, îmbujorată de nerăbdare. Când reuși să deschidă lada, se aplecă să vadă mai bine comoara ascunsă în ea, moment în care, ceva o apucă de picioare, o ridică de la pământ și o împinse în interiorul întunecos și gol, peste care capacul căzu cu un pocnet puternic. Mărgărita începu să țipe și
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
cum să îl alunge pe Prințul Negru. Dar, acesta, avea spioni în palat și nu dură mult până află că Prințesa Mărgărita se întorsese însoțită de Prințul Izvoarelor. Mânios, își adună oștenii și năvăli în camera prințesei. Fără a-și apleca urechea la rugămințile servitorilor, îi legă pe prinț și pe prințesă unul de altul cu lanțuri grele și îi aruncă singuri într-o pivniță de sub talpa palatului. - De acolo nu veți mai ieși fără voia mea! Dați drumul șobolanilor, zise
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Între pașii mei se întind drumuri cotite, Nu au nici un trecător pe ele.Doar eu,Ținandu-mi cu freamăt, gândul de mână.... VIII. CHEMAREA PĂDURII, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Pădurea foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzația că supune tot ce întâlnește în cale. Rochia Carminei se umflă transformându-se într-o pâlnie, iar părul ei zboară în văzduh.Cu toate acestea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Deși lumină era pe cale de a părăsi acest sanctuar, își deschide brațele și se rotește la fel ca o balerina pe o scenă.Nu aude apaluze, doar vântul și copacii îi sunt singurii ... Citește mai mult Pădurea foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzația că supune tot ce întâlnește în cale. Rochia Carminei se umflă transformându-se într-o pâlnie, iar părul ei zboară în văzduh.Cu toate acestea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
sunt singurii ... IX. ȘTII TU?, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Știi tu, ca îngerul meu, Da,îngerul meu a vărsat o lacrima pe un pergament? În zborul lui a atins umeri ce se aplecau spre lumină. Cu ochii lui de stele mângâind orice vină Știi tu, ca mesagerul cerului, A vegheat toate nopțile ce se amestecau în culori blânde? Chiar știi? Și că a timpul l-a alungar cu privirea-i senina? Știi tu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
n-a uitat de sufletul ce încă vroia, Să creadă că lumea e bună. Citește mai mult Știi tu, ca îngerul meu,Da,îngerul meu a vărsat o lacrima pe un pergament? În zborul lui a atins umeri ce se aplecau spre lumină.Cu ochii lui de stele mângâind orice vinăștii tu, ca mesagerul cerului,A vegheat toate nopțile ce se amestecau în culori blânde?Chiar știi?Și că a timpul l-a alungar cu privirea-i senina?Știi tu că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
veniră cu alte arome pe care aceștia le turnară în mai multe pocalele de argint. Caligula gustă din câteva soiuri și rămase plăcut impresionat de gustul acestora. Câțiva cântăreți din flaut și harpă își făcură apariția și după ce aceștia se aplecară în fața celor doi începură să cânte ceva pe un ritm moderat. -Ceva mai vesel, ceva mai vesel! făcu Macro plictisit. Asta-i muzică pentru reuniuni funebre! Cântăreții schimbară și ritmul și melodia și curând li se alătură un cântăreț cu
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
mult nectar de fructe, cu o felie de lămâie și o linguriță de miere. Oaspetele nu se lăsă purtat în discuția despre vinuri. -Îți merg afacerile Probus, spuse Caligula cu viclenie în glas. Cu ce îți scoți banii? Probus se aplecă către Caligula cu mâinile făcute ghem la piept într-o atitudine obedientă. -Pe Castor și pe Polux! Vila aceasta ilustre este toată afacerea mea. Clienții mei vin aici pentru relaxare dar și pentru afaceri, Ostia fiind aproape. E și normal
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
fiți mereu unul lângă celălalt. Vorbele mamei l-au mișcat pe Nicu și, din ochii săi plini de nesomn, au început să curgă șiroaie de lacrimi. Îi semăna mamei, pe care, cuprinsă de emoție și bucurie, o podidi plânsul. Se aplecă peste trupul acoperit al fiului, își lipi fața de a lui și din lacrimile de bucurie ale celor doi se formă un râu cald, ce se aduna pe perna din fulgi de gâscă de sub capul băiatului. El nu avusese până
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
se trezește că nu e el, că și-a pierdut identitatea, profilul și figura? Așa că, în ultima clipă, pacientul renunța, se hotărăște pentru o altă vizită: va merge la rabinul cartierului, acesta îl cunoaște de atâția ani, știe cum se apleacă el asupra cărților sfinte, cât de convins îndeplinește comandamentele religioase. Casa rabinului e plină, o mulțime de enoriași cunoscuți, învățăcei, solicitanți, Toți îl cunosc pe reb Fisel, toți îi răspund politicos la salut, nimeni nu întreabă de barbă... Să nu
SCHIŢE UMORISTICE (19) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372836_a_374165]