4,072 matches
-
tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști Păduri de conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
semnalate în arealul parcului: narcisa ("Narcissus radiiflorus"), ghințura ("Gențiana clusii"), țăpoșica ("Nardus strictă"), degetăruț ("Soldanella hungarica"), unghia-păsării ("Violă declinata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), leurda ("Allium ursinum"), coada-calului ("Equisetum arvense"). Ciuperci comestibile În pădurile de foioase (fag, carpen, stejar, gorun), în lizierele
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
în perimetru acesteia. Vegetația forestieră este constituită atât din elemente arboricole, cât și din specii de arbuști, astfel: Specii de arbori: stejar ("Quercus robur"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin (din genul "Fraxinus augustifolia"), velniș ("Ulmus laevis"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), plop alb ("Populus alba"), plop tremurător ("Populus tremula"), arțar ("Acer platanoides"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"); Specii de arbuști: corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), dârmoz ("Viburnum lantana"), păducel ("Crataegus monogyna"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), călin ("Viburnum opulus"), vorniceriu
Pădurea Bălteni () [Corola-website/Science/326144_a_327473]
-
Roșie a vertebratelor din România că specii vulnerabile, periclitate sau critic periclitate, dintre care: gârlița mică, rata roșie, codalbul, cristelul de câmp, becațina mare, culicul cu cioc subțire (specii amenințate pe plan global); gârlița mare, rata cu cap negru, ploierul argintiu, fugaciul mic, fluierarul negru, corcodelul de iarnă (specii de biom), ferestrașul mic, fluierarul cu picioare verzi, cinteza de iarnă. Dintre speciile vulnerabile în Europa, pe teritoriul parcului natural sunt întâlnite: stârcul pitic, barza neagră, șoimul de seară, turturica, pescărușul albastru
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
obiect zburător de formă discoidală ce se deplasa lent, la joasă înălțime, deasupra pădurii Baciu, de lângă Cluj. Plecat să se relaxeze alături de prietenii săi într-o poiană din inima pădurii, un bărbat ar fi observat pe cer un obiect mare argintiu, de formă rotundă, aplatizat, care se mișca pe direcția NV-SE, ce aducea cu o farfuire întoarsă. Omul a scos aparatul de fotografiat și a făcut câteva instantanee. Pozele făcute atunci au reprezentat o dovadă a apariției unui OZN. Fotografiile
Contacte cu OZN-uri în România () [Corola-website/Science/326169_a_327498]
-
urma lua, alături de Picasso și Masserel, pentru tripticul intitulat „Cântec despre viață”, medalia de aur „Pacea Lumii”, decernată la Leipzig (1959), se numea . Mânuitor al peniței cu vârf de ac de patefon și moliciune și scânteiere de păr de vulpe argintie, legat de viața culorilor și uleiurilor, în taina și secretul cărora crede, apropiind două arte, două genuri care pentru alții rămân în opoziție, Baciu vrea, mai presus de orice să spună ceva, să semnifice [...]" - Grigore Hagiu, articol în revista "Luceafărul
Constantin Baciu () [Corola-website/Science/326194_a_327523]
-
spus că le-a fost destul de greu să privească showul pentru că se vedea clar că McQueen era obsedat de idea vieții de apoi. Hainele aveau un aspect medieval și religios iar culorile folosite în mod repetat erau roșu, auriu și argintiu, cu multe detalii brodate. Modele erau accesorizate în așa fel încât să reiasă dragostea lui pentru imaginarul teatral. Fiecare piesă este unică, la fel cum era și el”, declarau reprezentații casei de modă McQueen la lansarea colecției. Sarah Burton, asistenta
Alexander McQueen () [Corola-website/Science/322072_a_323401]
-
este un telefon mobil de buget realizat de Nokia care are radio Stereo FM, Bluetooth 2.0, slot pentru card de memorie microSD și cameră VGA. Este disponibil în cinci culori: alb, grafit, argintiu, roz și albastru. Partea din față și părțile din spate sunt acoperite de un plastic lucios și tastatura este realizat dintr-un plastic lucios. Sub ecran există patru tastele utilizate pentru gestionarea meniului telefonului: tasta de apelare și respingere apel
Nokia 2690 () [Corola-website/Science/329533_a_330862]
-
neagră ("Chlidonias niger"), chirighiță-cu-aripi-albe ("Chlidonias leucopterus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta alba"), lișiță ("Fulica atra"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), pescăriță râzătoare ("Gelochelidon nilotica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), sitar de mâl ("Limosa limosa"), prigoare ("Merops apiaster"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), călifar alb ("Tadorna tadorna"), fluierar negru ("Tringa
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
a devenit a doua metresă oficială a lui Ludovic al XV-lea, deși sora ei și-a păstrat poziția de "maîtresse en titre". Regele a răsfățat-o cu daruri, cel mai mare fiind castelul Choisy-le-Roi, recent decorat în albastru și argintiu. Pentru a-i oferi un statut corespunzător la curte, regele a aranjat ca ea să se căsătorească cu un nobil care era foarte încântat să lase cuplul în pace. La 28 septembrie 1739, Mademoiselle de Nesle s-a căsătorit cu
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
Piersic) și handsome-maleficul Spân (Cristea Avram), sau în inegalabilul decor al împărăției lui Roșu Împărat (Emil Botta), conceput în mod explicit ca o catacombă de tortură sado-maso populată de culturiști cu cagule roșii și legături de piele bătute-n ținte argintii în jurul șoldurilor, cărora notoria „Oaste a lui Papuc” le cântă „Când se duc oltenii-n piață / Ca la patru dimineață...”, într-un delir bizar-comic irezistibil.”". Analizând acest film criticul Ioan Lazăr remarcă "„modalitatea de a aborda basmul cu o familiaritate
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Fulica atra"), ciocârlan ("Galerida cristata"), găinușa de baltă ("Gallinula Chloropus"), cufundar polar ("Gavia arctica"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), piciorong ("Himantopus himantopus"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș cu cap negru ("Larus melanocephalus"), sitarul de mal nordic ("Limosa lapponica"), grelușelul de stuf ("Locustella luscinioides"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), stârc de
Valea Mostiștea (sit SPA) () [Corola-website/Science/330682_a_332011]
-
neagră ("Dryocopus martius"), egretă mică ("Egretta garzetta"), presură de stuf ("Emberiza schoeniclus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar ("Ficedula parva"), cinteză ("Fringilla coelebs"), ciocârlan ("Galerida cristata"), piciorong ("Himantopus himantopus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș cu cap negru ("Larus melanocephalus"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran-mare ("Phalacrocorax carbo
Ostrovu Lung - Gostinu () [Corola-website/Science/330678_a_332007]
-
mai puțin bifurcată. Există o singură linie laterală completă, bine dezvoltată, care se prelungește până la baza înotătoarei caudale, fără a se întinde pe aceasta. Colorația: au culori foarte variabile: roz, roșu, gri, mai mult sau mai puțin închise, cu reflexe argintii; pete, dungi sau benzi transversale sau longitudinale întunecate. În timpul reproducerii, apar frecvent pete galbene pe cap. Familia cuprinde 36 genuri și 133 de specii marine (foarte rar salmastre și de apă dulce) larg răspândiți în oceanul Atlantic, Indian și Pacific
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
anală este alungită și așezată aproximativ sub jumătatea înotătoarei dorsalei. Linia laterală numără 73-80 de solzi. Coloritul corpului este extrem de viu: spatele este albastru-verzui; pe flancuri, mai aproape de spate, se găsește o dungă largă, portocalie, uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră; la baza pectoralei - una neagră, iar pe dorsală, între razele anterioare 2-5, se observă o pată violetă sau neagră. Se hrănesc cu diferite nevertebrate: gasteropode mici, arici de mare
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
lișiță (cu specii de "Fulica atra" și "Gallinula chloropus"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), cufundar polar ("Gavia arctica"), piciorong ("Himantopus himantopus"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș cu cap negru ("Larus melanocephalus"), pescăruș mic ("Larus minutus"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), ferestraș mare ("Mergus merganser"), ferestraș moțat ("Mergus serrator"), presură sură ("Miliaria calandra"), rață-cu-ciuf ("Netta rufina
Lacul Techirghiol (sit SPA) () [Corola-website/Science/330718_a_332047]
-
diametrul altora) prezentă sau absentă. Vezica înotătoare este mare și se poate deschide într-una din camerele branhiale. Spatele este mai închis (verde sau albastru-negricios) iar abdomenul și flancurile mai deschise (argintii-albe sau galben-aurii); unele specii sunt aproape în întregime argintii în stare vie, altele cu dungi sau benzi întunecate sau colorate pe cap, corp sau pe înotătoare; Unele specii pot să-și schimbe culoarea. Juniorii mai multor specii au benzi transversale sau pete. Peștele pilot ("Naucrates ductor") este viu colorat
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
vie, altele cu dungi sau benzi întunecate sau colorate pe cap, corp sau pe înotătoare; Unele specii pot să-și schimbe culoarea. Juniorii mai multor specii au benzi transversale sau pete. Peștele pilot ("Naucrates ductor") este viu colorat, cu corpul argintiu cu reflexii albăstrui, și 6-7 dungi verticale negre. Majoritatea carangidelor sunt pești marini pelagici de larg, răspândiți în apele tropicale, subtropicale și temperate calde, adesea departe de țărm, din oceanele Atlantic, Indian și Pacific, unele specii ca "Elagatis" și "Naucrates
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
superioară. Au două înotătoare dorsale scurte și larg separate. Înotătoarea anală este mult deplasată înapoi, înotătoarea caudală bifurcată, înotătoarele pectorale sunt scurte, înotătoarele pelviene situate sub prima înotătoare dorsală. Colorație este cenușie spre albastră sau verde pe spate cu reflexe argintii și diferite ornamentații; albă pe abdomen. Sunt răpitori lacomi și se hrănesc în principal cu pești, mai rar cu moluște și crustacee. Depun fracționat icrele, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice. Pot să atace oamenii. Au importanță economică
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
solzi. Numărul total de vertebre este de 24 (11 abdominale + 13 caudale). Toate vertebrele, înafară de cele anterioare, sunt prevăzute cu parapofize orientate în jos. Cecuri pilorice numeroase. Colorație: de obicei cenușie spre albastră sau verde pe spate cu reflexe argintii; mai deschisă sau albă pe abdomen. Unele specii au corpul cu diferite ornamentații mai întunecate: bare verticale sau oblice sau pete în zig-zag. Alte specii au corpul cu dungi longitudinale galbene sau pete întunecate. le sunt pești marini răspândiți în
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
centrală din vestul Oceanului Atlantic) în 1995-1999 a variat între 1596 și 2130 de tone pe an. Au fost documentate atacuri neprovocate asupra oamenilor, dar acestea sunt foarte rare, iar majoritatea au avut loc din cauza că înotătorul purta un obiect strălucitor, argintiu, pe care baracuda îl confunda cu pradă. Baracudele inspiră teamă mai mult ca rechinii în unele zone. În Marea Antilelor trăiesc unele specii mari ("Sphyraena barracuda") care ating 1,8 m lungime și sunt considerate în India Vestică ca fiind
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
mai multe pinule. Înotătoarea anală asemănătoare cu a doua înotătoare dorsală. Înotătoarea caudală bifurcată. Înotătoarele pectorale mici. Înotătoarele pelviene de obicei mici, adesea reduse sau absente. Colorație este de obicei brună pe spate. Partea inferioară a flancurilor și abdomenul uneori argintii. Sunt răpitori rapizi și se hrănesc cu pești, crustacee și calmari. Nu au importanța economică. Familia gempilide cuprinde 16 genuri și 24 specii. Pești de talie mijlocie sau mare (lungime totală de la 25 cm până la 3 m). Corpul alungit, comprimat
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
vertebre), "Diplospinus" (57-64 vertebre) și "Paradiplospinus" (60- 67 vertebre). Câteva genuri, ca "Tongaichthys", au mai multe caractere scombride. Spatele de obicei brun sau brun închis, rar albastru-brun, fără semne sau pete întunecate distincte. Partea inferioară a flancurilor și abdomenul uneori argintii (unele specii sunt aproape uniform colorate). Înotătoarele sunt de obicei de culoare închisă. Sunt pești marini, epipelagici sau mezopelagici, răspândiți în apele temperate calde, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. De obicei trăiesc în ape foarte adânci
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
redusă la câțiva spinuli. Înotătoarele pectorale sunt mici și inserate jos pe laturile corpului. Înotătoarele pelviene sunt reduse la un spin asemănător cu un solz sau complet absente. Înotătoare caudală este mică și bifurcată sau absentă. Corpul este de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate. Trăiesc în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime. Sunt răpitori rapizi și voraci și se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Au importanța economică
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
mică și bifurcată ("Lepidopus") sau absentă, corpul se subțiază treptat într-un vârf ascuțit ("Trichiurus"). O singură linie laterală simplă. Pielea este goală, fără solzi. Fără carene pe peduncul caudal. Au 58-192 vertebre (34-53 abdominale + 24-151 caudale). Corpul de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate, cu nuanțe irizate, fără semne sau pete distinctive pe corp. Înotătoarele dorsală și anală cu o nuanță de galben pal. Înotătoarele pectorale semitransparente. Sunt pești marini bentonici sau bentopelagici, răspândiți în apele temperate calde, subtropicale
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]