7,924 matches
-
indicațiile editorilor, ale celor care au făcut emendări, ale revistelor, diser tațiilor etc. Conspectus poate varia În funcție de operă. În cartea De medicamentis a lui Marcellus se adaugă signa pon derum medicinalium. Pentru operele dramatice, se adaugă la text personae și argumenta, iar după text se pune conspectus metrorum. Textul este editat cu caractere simple (rotunde). Cu cursive se notează observațiile editorului. Cu majus cule se scriu formulele juridice, actele politice și altele asimilabile lor. Paragrafele corespund cel mai adesea capitolelor; În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
întruchipat ca minciună: "Înapoi la origini, în scopul (re)considerării lor!". 1. LA ÎNCEPUT A FOST MINCIUNA... !?: RĂSPUNSURI HERMENEUTICE După știința noastră, o atare interogativă sentință pe care un scrupulos cunoscător al textului biblic ar avea tendința să o respingă, argumentînd că, de fapt, "la început a fost Cuvîntul... " nu o găsim nicăieri consemnată. Și totuși, într-un anume fel ea definește adevărul care marchează "începutul" existenței omului-căzut-în-păcat; căci, pe de o parte, potrivit revelației biblice existența actuală a spiței umane
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1995: 218-220]. Ne confruntăm, în acest moment, cu două puncte de vedere aparent opuse: • cel care susține, cum procedează Leibniz, de pildă, că fiind creație a perfecțiunii divine, lumea în care trăim este prin excelență cea mai bună; • cel care argumentează că lumea actuală nu este cîtuși de puțin cea mai bună posibilă, de vreme ce în ea a existat și există încă răul. Cu riscul de a-l contrazice pe Leibniz va trebui să acceptăm, așadar, că există o lume care nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Scriptură a Vechiului și Noului Testament, f.a.]: "Și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele" [Facerea, 2:19]. Sintagma "acela-i era numele" sugerează în același timp două lucruri: "dreapta potrivire a cuvintelor-nume", așa cum argumenta Platon în dialogul Cratylos, respectiv consemnul de utiliza cu constanță am putea spune "pentru vecie" numele dat ființelor în contextul vieții edenice a omului. Aceste nume își vor pierde semnificația unică în momentul "amestecării limbilor", atunci cînd aspirînd să înalțe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
așa cum este, cunoaștere pe care constatarea propriei goliciuni o sugerează simbolic. Această cunoaștere nu înseamnă însă că omul a devenit asemenea lui Dumnezeu. Într-un atare amestec al adevărului cu minciuna se ascunde perfidia diavolului. Practicarea acestui mod de a argumenta prin pervertirea limbajului, a celui biblic inclusiv este specifică falșilor învățători, care au năpădit pămîntul după cădere 13. Citarea cuvîntului Scripturii este utilizată în egală măsură și de adevăratul învățător și de cel fals. Astfel, așa cum menționează Sfîntul Ioan Scărarul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de anterioritate s-ar afla textul biblic în raport cu acest fond originar, datele problemei nu se schimbă cu nimic: scenariul biblic face parte din zestrea culturală pe care calea "inconștientului colectiv" a distribuit-o în toate timpurile și locurile. Pentru a argumenta o atare ipoteză nu trebuie decît să amintim cele 31 de funcții (constante) ale "structurii profunde" care, potrivit lui Vladimir Propp, s-ar regăsi în orice variantă de basm popular pentru a releva uimitoarea lor corespondență cu momentele scenariului biblic. Pentru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
individuale sau/și general umane (culturogeneza); trama profundă a întregii istorii umane trecută, prezentă și viitoare -, Biblia reprezentînd, din acest punct de vedere, cu adevărat cea mai mare "carte de înțelepciune și profeție" a umanității. O dată mai mult se poate argumenta existența unui straniu principiu holografic al Creației, care activează parcă intenția Creatorului de a se regăsi în toate, după chipul și asemănarea sa. Această regăsire face ca partea să reproducă (repete) arhetipal întregul, în următoarea succesiune de etape: • în plan
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Și, începînd de aici, s-a însăilat o întreagă istorie a minciunii lumești, a cărei desfășurare nici astăzi nu s-a încheiat încă. * Deși ar putea să pară nefirească, afirmația că minciuna caracterizează esența însăși a ființei umane poate fi argumentată și în alți termeni decît aceia ai mitului biblic. Dacă am fi farisei (și probabil că sîntem de vreme ce fățărnicia, ipocrizia, prefăcătoria planează ca latență în preajma noastră, ca să nu spunem înăuntrul nostru)24, am afirma că nimic nu este mai urît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
A transforma minciuna în "scop în sine" poate să devină la un moment dat un viciu cvasipatologic, cum ar trebui să îl caracterizăm, de exemplu, pe acela al baronului Münhaussen sau chiar pe acela al șugubățului Păcală. Așa cum sociologia minciunii argumentează prin intermediul relevantelor exemple colectate de J. A. Barnes, respectiv prin considerațiile calitative care le însoțesc, minciuna nu ocolește nici pe tineri nici pe bătrîni, nici pe femei nici pe bărbați, nici pe reprezentanții unei clase sociale nici pe ai alteia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună, Dumnezeu vrea ca oamenii să mușamalizeze lucrurile" [Barnes, 1994:75]. * În consecință, cu privire la ancorarea minciunii în spațiul cosmic și social, pe de o parte, în timpul fizic și istoric, pe de altă parte, putem spune următoarele: dacă am "riscat" să argumentăm într-o primă secvență a studiului nostru dimensiunea arhetipală a minciunii, înseamnă că implicit am riscat și formularea concluziei că minciuna este specifică tuturor oamenilor. Prin aceasta, minciuna devine un argument de referință pentru cea mai importantă teză pe care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a depista minciunile spuse de delincvenți, decît de a include fenomenul într-un context mai larg. Durandin (1972) se apropie încă și mai mult, printr-o discuție mai extinsă pe tema motivelor care îi determină pe indivizi să mintă, argumentată de rezultatele unor chestionare. Există doar cîteva studii elocvente bazate pe observații practice pe tema fenomenului minciunii cercetat "pe viu", deși majoritatea acestora au fost realizate de către etnografi care au lucrat, astfel, asemenea străinilor în vizită în altă țară. Personal
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în privința științelor naturale. Știm că în secolul al II-lea al erei noastre, Ptolemeu nu numai că și-a însușit informațiile oferite de altcineva; el și-a modificat datele pentru a le face să pară mai plauzibile și să-i argumenteze teoria că soarele se învîrtea în jurul pămîntului și că planetele se mișcau în epicicluri. Chiar după ce noțiunea de cercetare științifică dezinteresată a început să se impună în Occident, în secolul al XVII-lea, Robert Boyle se plîngea de "tertipurile frauduloase
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
XVII-lea, Robert Boyle se plîngea de "tertipurile frauduloase" ale cercetătorilor științifici, din care putea da "multe exemple" (Boyle 1744:205). Newton a admis că și-a modificat notițele încît oamenilor să le fie mai ușor să vadă în ce măsură acestea argumentau teoria lui asupra gravitației. Mendel a făcut același lucru pentru a-și susține mai bine părerile cu privire la moștenirea genetică. Prezentarea datelor în această manieră, ca și cînd ar fi fost reale, poate induce în eroare, însă nu neapărat. E posibil
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ne spun mai mult despre stereotipurile contemporane franceze în judecarea caracterului altor naționalități, decît despre popoarele etichetate cu atîta ușurință. Mai devreme, Herbert Spencer (1892:400-409) făcea afirmații asemănătoare cu privire la diversitatea minciunii pe glob. Nu există nici o dovadă care să argumenteze presupusa legătură pe care Topinard a făcut-o între înclinația spre nesinceritate și tipul de "rasă". Totuși, comentariile lui atrag atenția asupra variațiilor existente de la o cultură la alta în privința atitudinii față de minciună și a frecvenței acesteia din urmă. Deși
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
anglo-german din 1935; misiunile de recunoaștere aeriană ale britanicilor au arătat că ele fuseseră depășite. Germanii încercau să-i păcălească pe britanici, însă ofițerii Marinei britanice nu voiau să admită că erau mințiți. Drept urmare, nu au ținut cont de dovezi, argumentînd că nu erau destul de evidente și au adoptat atitudinea "unor avocați ai integrității persoanelor cu care încheiaseră înțelegerea". Epstein comentează: "Astfel, britanicii au devenit treptat aliații germanilor care îi înșelau". Contrastul între profesioniștii care nu au nevoie să creadă în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
gustul pentru adevăr este deprins de puțini oameni". Scheibe este de aceeași părere (1980:21), arătînd că pacienți care "sperau să se întîmple un miracol" se vindecau mai repede decît cei care erau conștienți de riscurile reale. Acest lucru îi argumentează presupunerea că "pentru psihicul uman falsele iluzii sînt uneori mai avantajoase decît adevărul". Colson și Scheibe nu pledează pentru nesinceritatea intenționată, ci doar pentru o oarecare discreție în comunicarea adevărului. În alte contexte sociale în care încrederea absolută nu este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conduite umane (sociale inclusiv) cum ar fi instinctul de putere, de cooperare, de ierarhizare socială etc. sînt determinate (favorizate, am spune mai degrabă) de factori genetici. Să cuprindă cu adevărat structura noastră biologică și o "genă a minciunii"? Greu de argumentat cu alte mijloace decît cele speculative ale hermeneuticii. În termenii acesteia, să recunoaștem că nici unul din "instinctele" mai sus amintite nu se desfășoară în plan social fără de adjuvantul minciunii. Potrivit dogmaticii ortodoxe, vorbind despre o adamică "genă a minciunii" nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din afara Japoniei s-au Împărțit În două: unii au declarat că kigo ul nu este necesar pentru haiku, alții au căutat, cum era și firesc, o adaptare a lui la condițiile locale ale fiecărei comunități etnice și culturale. Prima orientare argumentează renunțarea la kigo prin faptul că el ar fi mai curînd manifestarea unei caracteristici proprii doar spiritului japonez care Împiedică universalizarea haiku ului. La aceasta adaugă diferențele climatice și culturale pomenite mai sus, cît și faptul că sensibilitatea omului contemporan
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sociale și politice. De atunci, odată cu creșterea interesului pentru teoria internațională, o literatură înfloritoare a fost dedicată chestiunilor teoretice, o mare parte fiind preocupată de teoria constitutivă. Această concentrare pe procesul teoretizării nu a fost lipsită de controverse. Unii au argumentat că preocuparea excesivă pentru teorie reprezintă o retragere din analiza chestiunilor concrete și absența unui simț al responsabilității pentru relevanța politică (Wallace 1996). Se poate face o paralelă, în acest caz, cu o poziție pe care Keohane (1988) a luat
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
În cele din urmă, este posibil ca cercetătorii să furnizeze forme de analiză neutre, sau toate abordările sunt condiționate cultural și în mod necesar părtinitoare? Este posibil să avem o cunoaștere obiectivă a faptelor dar nu și a valorilor, după cum argumentau susținătorii abordării științifice? Sau, după cum au susținut unii cercetători ai eticii globale, este posibil să cunoaștem scopurile pe care statele și alți actori politici ar trebui să încerce să le realizeze, cum sunt promovarea dreptății globale (Beitz 1979) sau eliminarea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
istoricii] acționau și reflectau în interiorul contextului social universitar burghez, care obstrucționa din punct de vedere structural astfel de intuiții revoluționare" (Krippendorf 1982:27). Feminiștii au ridicat o problemă similară privind excluderea prezenței și a perspectivelor lor din preocupările Relațiilor Internaționale, argumentând că organizarea lumii academice era construită în moduri care blocau cercetarea privind puterea masculină. Teorie explicativă și teorie constitutivă Unul din obiectivele studierii unei largi varietăți de teorii ale relațiilor internaționale este să facă politica internațională mai inteligibilă pentru a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
punct de vedere normativ, mă răzvrătesc împotriva lumii descrise în teoria realistă și resping realismul ca teorie prescriptivă a politicii externe. Din punct de vedere analitic, totuși, nu sunt nici antirealist, în aceeași măsură în care nu sunt realist. Voi argumenta că realismul este o abordare importantă, limitată dar puternică, ce oferă intuiții asupra relațiilor internaționale. Acest capitol evidențiază unele din formele caracteristice ale realismu-lui, precum și punctele sale slabe și tari. Mă folosesc de asemenea de discuția asupra realismului pentru a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Cum sunt alocate funcțiile politice ? Cum este distribuită puterea? Ierarhia și anarhia sunt două principii fundamentale de ordonare politică. Unitățile se află fie în relații de autoritate și subordonare (ierarhie), fie nu se află în astfel de relații (anarhie). Waltz argumentează că există diferențe calitative izbitoare "între politica făcută într-o situație cu reguli prestabilite și politica făcută în condiții de anarhie" (1979:61). Unele dintre aceste diferențe vor face obiectul următoarelor subsecțiuni. "Ierarhia implică relații de suprași subordonare între părțile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
profund pentru liberali precum Fukuyama și Mueller, care sunt siguri că am intrat deja într-o perioadă în care războiul, ca instrument al diplomației internaționale, devine demodat. Dar dacă războiul a fost un factor important în construcția națiunii, precum au argumentat Giddens, Mann și Tilly, faptul că statele învață să își țină în frâu tendința spre violență va avea și importante consecințe pentru formele de comunitate politică ce sunt pe cale de a apărea în centrele industriale ale lumii. Sfârșitul războiului dintre
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a fost atât o forță de coagulare, cât și una distructivă în relațiile internaționale, problema menținerii coeziunii comunităților va fi o provocare importantă pentru centrele metropolitane. Departe de a împărtăși optimismul post-Război Rece al liberalilor, realiștii, precum Waltz și Mearsheimer, argumentează că prăbușirea bipolarității la începutul anilor 1990 era un motiv de serioasă îngrijorare. Disuasiunea nucleară reciprocă a menținut un echilibru stabil al puterii în lume, în timp ce unipolaritatea nu va dura, ducând în cele din urmă la instabilitate și război. După cum
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]