13,008 matches
-
se întorceau în manuale. Se publicau primele romane despre obsedantul deceniu și o mulțime de traduceri din literatura clasică și contemporană universală. N-am făcut nici măcar o oră de istorie pe varianta sovietizată tip Roller; dimpotrivă, participam la efervescența săpăturilor arheologice din zona Hunedoarei și la o teribilă foame de restituire. Profesorii mei absolviseră totuși universitatea. Orașele muncitorești erau supuse investițiilor în cultură și loisir. Filarmonica din Cluj concerta lunar în orașul înecat în fum. Exista o revistă literară locală. Mama
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de Poezii (prima ediție, Iași, Șaraga, 1893; a doua ediție, postumă: București, Minerva, 1914) și dintr-un articol intitulat Antichitățile de la Cucuteni în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, III, vol. V, 1885, apărut în broșură sub titlul Cucuteni, schiță arheologică, Iași, același an. De n-ar fi descoperit antichitățile de la Cucuteni, N. Beldiceanu ar fi meritat probabil să fie uitat. Șansa sa a fost asta, ajungând un autor înghițit de operă întocmai altor opere mult mai celebre: Don Quijote, Pinocchio, Robinson
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Din pricina asta tânărul Nicolaie n-a terminat decât o școală tehnică în Petroșani, lucrând apoi în mină ca artificier. A făcut însă și facultatea la fără frecvență. După ce a fost muzeograf la Muzeul Satului din București și-a început campaniile arheologice pe care le-a ilustrat cu o fire pasională și recalcitrantă care, până la sfârșitul inexorabil cu care s-a întâlnit la Iași, i-a consumat întreaga existență. MAURICIU PAPASTOPOL Prieten cu multe somități ieșene, Mauriciu Papastopol (tatăl arhitectului și graficianului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în speculație și un volum remarcabil de informație -, băiatul frecventa pe cercetătorii de la Academie și Muzeu, ca regretații Adrian Florescu sau Nicolaie Pușcașu, apoi pe Attila László, Victor Spinei, C. Iconomu, V. Chirica. De la fiecare a învățat câte ceva: tehnica săpăturilor arheologice și știința de a-și ordona ideile. Iniția la rândul său pe începători (în volumul „Școala ieșeană de loisir” este de două ori prezent ca îndrumător). Poate că toate astea le-a făcut cu prea multă ușurință, ceea ce nu poate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cercuri, inclusiv cel de tapiserie în care nu erau decât fete. S-a fixat la arheologia către care îl mâna o pasiune mai veche. Aici s-a simțit în largul lui, fiindcă cerințele pedagogiei îi păreau mai blânde decât rigoarea arheologică. Putea să-și arate în voie și să se laude cu colecțiile sale. Prudent, Vili a păstrat totuși o distanță și față de Archeos, temându-se până la urmă să nu fie nevoit să renunțe la obiectele sale. Așa cum îi era obiceiul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și așa a văzut că poate avea un câștig mai demn decât scociorând prin 201 container. Deși venitul din această vânzare era cu totul modest, în ochii lui a avut un preț foarte mare. La Archeos pica destul de rar. Vestigiile arheologice îl interesau doar în măsura în care era atras de aspectul lor; se obișnuia greu cu limbajul întrebuințat aici. Odată totuși s-a învoit să se ocupe de colecția de topoare din silex a cercului, care îl atrăgeau prin acuratețea cu care erau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
acestea fiind Adjud. Adjudul apare de asemenea menționat și într-un privilegiu acordat la 3 iulie 1460 de Ștefan cel Mare negustorilor lipoveni. Se pare că denumirea de Adjud ar veni de la Egydhalm, care ar însemna Movila lui Egyd. Săpăturile arheologice efectuate la Adjudu-Vechi, pe malul Siretului au scos la iveală numeroase obiecte ce țin de Cultura Monteoru - perioada bronzului. Constantin Giurescu considera că Adjudul este cel mai vechi oraș din județul Putna; orașul Focșani este atestat documentar abia din 1575
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
lucruri plecate pe un drum fără întoarcere. Ele se referă la evenimente care, la scara dezastrelor prezente, pot apărea de mică anvergură și într-atît de depășite de realitățile zilelor actuale, încît interesul pe care îl trezesc este doar de natură arheologică. Un istoric reputat, Daniel Halévy, a publicat un Studiu asupra accelerării istoriei inspirat, după spusele criticilor, de prefața lui Michelet la lucrarea sa despre secolul al XIX-lea: "Unul dintre faptele cele mai grave și mai puțin remarcate este acela
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Are prostul bani, are negustorul tîrg. Așa sună un proverb de pe plaiurile Ardealului. Dar care-i tîrgul? Negustorul îl știm, e producătorul de lame, spray-uri și smacuri de dat pe față după bărbierit. Însă el cîștigă bani în mod arheologic, storcînd 50 de milioane de dolari din chelia unei relicve. Fotbalistul Beckham, acela care se presupune că s-ar ascunde în spatele megastarului chilug de acum, a încetat demult să existe. A fost odată ca niciodată un mijlocaș dreapta blond care
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
investigare, îi permite sau chiar îi impune sondări în timp și trecerea granițelor disciplinare; exercițiul de investigare metodică este el însuși o desfășurare de argumente în câmpul ideilor, prin definiție deschis. Mai atent la rigoarea canonului, Giorgio Agamben aplică metoda arheologică în căutarea unei alte "rădăcini" a ideilor europene, dar în același areal studiat și preferat de Foucault: teoria puterii. Studiind noțiuni majore pentru istoria continentului, precum imperium și gloria, Agamben ajunge să sondeze în jurul conceptului complex de homo sacer, adăugând
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
filosofiei clasice grecești și teoriei imaginii), chiar dacă metoda este de altă factură decât cea numită anterior −, el nu ar fi trecut niciodată din "plan" (cu o ambiguitate semantică aici pe care o leg de câmpurile în adâncime sondate de metoda arheologică) în "lucrare". În final, poate că cel mai mare dușman, timpul, a ajuns să fie cel mai bun prieten al meu. Iată o a doua ambiguitate (ca să mă feresc de paradox), dejucată cu sprijinul familiei mele, căreia îi dedic această
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tipologia miturilor, corelează permanent istoria imaginarului cu statutul imaginii din diferite perioade ale civilizației și ale culturilor europene. Un demers motivat în mod viabil și consolidat de numeroase cercetări aplicate, dintre care la unele vom reveni. * O cercetare de tip "arheologic", care trimite la terminologia lui Michel Foucault (Arheologia cunoașterii 25-95), ne poate dezvălui mai multe despre cum s-a configurat imaginarul colectiv, și nu doar cu ajutorul culturii orale și al credințelor, ci și al operelor scrise și al reprezentărilor vizuale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în acest moment al analizei (etimologic, méta și odos definesc progresia unui demers demonstrativ și, totodată, descrierea modalităților prin care el se finalizează și prin care conduce la un progres sau la definirea unei noi platforme teoretice).4 O cercetare "arheologică" impune alegerea instrumentarului de lucru, pregătirea și delimitarea unui perimetru, apoi a nivelelor și a direcțiilor de sondare, a strategiilor după care anumite lucruri sunt lăsate deoparte, ca "martori", în favoarea dezvăluirii altora. Pentru studiul de față, nu urmăresc atât evoluția
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de teorie a puterii. Dacă arhetipurile ar fi tratate doar la nivelul paradigmatic la care se organizează în imaginarul colectiv, am putea înainta cel mult către antropologia puterii sau a instituțiilor ei. Intenția anunțată aici este de a opera sondajul arheologic în modul cel mai firesc posibil, după cum "relieful" ascuns va condiționa "coborârea", poate sinuoasă, la nivele diferite de adâncime și nu într-o unică direcție (dinspre prezent, înspre cea mai îndepărtată perioadă explorată). Noțiunea de imaginar devine relevantă și stabilă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cât ele căutau să răspundă în plan teoretic la mutațiile care aveau loc în realitatea politică a cetăților. Ele au întâlnit gândirea iudeo-creștină și au ajuns să asigure astfel prima formă a noii credințe monoteiste, creștinismul. De la acest nivel, traseul arheologic va reveni, pe linia neoplatonismului și a scrierilor teologilor capadocieni, la gândirea creștină și la faliile, dar și la grefele conceptuale care privesc noțiunile de divin și de imagine. Ele vor sprijini noua teorie a puterii și a guvernării basileice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
identificare, aplicate în funcție de relieful "natural" al trecutului, și nu prestabilit, și care ar putea oferi o cheie de lectură pentru relația complexă dintre psihismul colectiv, proiecțiile imaginative compensatorii, formalizarea experienței de viață și nevoia de legitimare prin memoria arhivată. Sondarea arheologică vizează însă la rândul său nu atât istoria structurilor imaginarului, cât formarea și tectonica termenilor care sunt definitorii pentru el. Sinuoasă, ea caută să ferească obiectul de studiu de "iluzia semiologică" (Durand, Structurile antropologice 30), pentru a releva mai curând
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
posibil pe care l-a urmat viziunea asupra puterii, dar și asupra politicii de guvernare a unei comunități prin intermediul ceremonialului, al imaginii divinului și al credinței. Pentru că metoda de lucru caută să ajungă la o imagine virtuală a vechiului "sit" arheologic, pe baza a ceea ce îi poate oferi acum o sondare, Înainte de a putea spune că avem de-a face, în deplină certitudine, cu o știință, cu romane, cu discursuri politice, cu opera unui autor sau chiar cu o carte, materialul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
privesc materia ca fiind primordială, ci doar ca pe individuația concretă a unei forme imanente. Se deschide asupra acestui aspect o problematică amplă și nuanțată, dar din care voi numi aici doar o componentă care va fi integrată de cercetarea arheologică a imaginarului: memoria. În cazul obiectelor care imitau un model real (legea romană ius imaginum avea să acorde aristocraților dreptul de a deține și a expune în atrium-ul casei imagini sau busturi ale strămoșilor, considerate a fi sacre), era
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
astfel încât o comunitate să și le poate aminti în momentele și în felul în care are nevoie de ele. Rememorarea însăși, spontană sau deliberată, mnēme, respectiv anamnēsis (Aristotel, De memoria et reminiscentia), este precum un proces de sondare, dar nu arheologică, răbdătoare și atentă la mișcările și transformările imaginii urmărite, ci rapidă, cu perimetru de identificare predeterminat sau cunoscut precis (în cazuri de criză identitară, spre exemplu, comunitatea apelează la anumite răspunsuri și argumente din memorie, pe care le poate modifica
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pot fi socotite modalități de recuperare a stării de beatitudine (la creștini, în urma obținerii iertării păcatului adamic), dar și o formă care exprimă această tendință, condiționată de doliu și de penitență (voi reveni)13. Pentru moment, sondarea unui nou perimetru arheologic nu ne va duce către interpretarea acordată memoriei în filosofia clasică a vechii Grecii, ca să căutăm rădăcinile teoriei construite de Plotin pe baza ei. Invoc aici doar o lucrare actuală, datorată lui Paul Ricœur, Memoria, istoria, uitarea − în sine un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
individuale, obligatorii pentru o bună guvernare (în viziunea stoicilor, de la Cicero, la Seneca și la Marcus Aurelius, dar și a puterii creștine). Nu aspectul fantezist sau fantastic în crearea imaginarului colectiv este aici "sememul" pe care îl căutăm prin sondarea "arheologică", ci un anumit sens definitoriu pentru comunitate, nederivat, "realist", apropiat de necesitatea fundamentală de a legitima un trecut și de a avea un simbolism "obiectiv", confirmat de realitate și eficient în viitor. Această obiectivitate era ancorată în regimul vizualului, probant
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
amintite mai sus, sunt repere conceptuale definitorii în discursul identitar, dar și în discursul științific despre imaginar - pe care îl putem înțelege ca fiind mai complex decât o simplă paradigmă operatorie, cu diferite variabile specifice (imagini fanteziste, simboluri etc.). Sondarea arheologică ne conduce către textele (grecești și latine) care pun termenul în relație atât cu funcția creativă a spiritului uman, imaginația − subst. φαντασία, adj. φαντασιώδης, φανταστικός, respectiv subst. imaginatio, implicit cu adj. imaginarius −, cât și cu plăsmuirea și reprezentarea, imaginea − φάντασμα
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru argumentările iconodule; ea putea trimite atât la bunurile materiale și la cele simbolice, cât și la slujirea credinței și a legii printr-o înțeleaptă aplicare și adaptare în gestiunea tuturor manifestărilor vizuale ale sacrului. Am urmat aici un parcurs "arheologic", de sondare și de identificare, dar și de analiză contextuală a unor noțiuni, formațiuni discursive sau micro-bazine semantice, pentru a schița o posibilă genealogie conceptuală a imaginarului. Am urmărit de aceea grefa de la imaginarul filosofic antic al politicului la formele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sud-est a continentului: Platon și Aristotel, priviți ca premergători incontestabili ai gândirii creștine; Plotin, Ghemistos Plethon, Ioan Damaschinul (interesat direct de Stagirit), dar și Varlaam din Calabria (important nu atât pentru conținutul scrierilor, cât pentru rolul său). Prin această sondare "arheologică" - în siajul teoriei lui Michel Foucault -, în căutarea unor formațiuni discursive, modele, teme, idei și noțiuni-cheie pentru imaginarul european premodern, s-ar putea ajunge la perspective noi asupra relației dintre gîndirea medievală românească (politică, teologică sau colectivă) și tradiția greco-romană
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
până acolo unde "pulsează" formațiunile discursive, semantismele vechi, simbolurile, imaginile și teoriile, detaliile istorice și opțiunile politice, care fac, toate, să se articuleze marele corp al imaginarului − această lume internă a mentalului colectiv, cum l-am numit de la început. Sondarea arheologică ne-a purtat până la straturi de cultură adânci, în antichitatea greco-romană, pe nivelele și sub-straturile sale colaterale, și ne-a permis să ne deplasăm atât pe axul vertical, al perioadelor, cât și pe orizontală, în spațiu, urmărind translația din secolul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]