4,701 matches
-
luată de autoritățile franceze la Paris, pe 15 noiembrie 1916, fiind semnată de ministrul de război, generalul Pierre Roques, și de ministrul marinei, generalul Marie-Jean-Lucien Lacaze. În conformitate cu decizia inițială, Voluntarii au format 6 batalioane a câte 800 de oameni, și armenii aveau planuri pentru formarea a încă 6 batalioane. Comunitățile armenilor au organizat recrutarea voluntarilor din Franța și Statele Unite. Legiunea a fost compusă în proporție de 95% din armeni. În rândurile ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
fiind semnată de ministrul de război, generalul Pierre Roques, și de ministrul marinei, generalul Marie-Jean-Lucien Lacaze. În conformitate cu decizia inițială, Voluntarii au format 6 batalioane a câte 800 de oameni, și armenii aveau planuri pentru formarea a încă 6 batalioane. Comunitățile armenilor au organizat recrutarea voluntarilor din Franța și Statele Unite. Legiunea a fost compusă în proporție de 95% din armeni. În rândurile ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război, armeni din Egipt, America sau Europa. Majoritatea voluntarilor proveneau din
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
inițială, Voluntarii au format 6 batalioane a câte 800 de oameni, și armenii aveau planuri pentru formarea a încă 6 batalioane. Comunitățile armenilor au organizat recrutarea voluntarilor din Franța și Statele Unite. Legiunea a fost compusă în proporție de 95% din armeni. În rândurile ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război, armeni din Egipt, America sau Europa. Majoritatea voluntarilor proveneau din SUA și din lagărele de refugiați din Port Said, Egipt. După o perioadă inițială de pregătire în Cipru
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
câte 800 de oameni, și armenii aveau planuri pentru formarea a încă 6 batalioane. Comunitățile armenilor au organizat recrutarea voluntarilor din Franța și Statele Unite. Legiunea a fost compusă în proporție de 95% din armeni. În rândurile ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război, armeni din Egipt, America sau Europa. Majoritatea voluntarilor proveneau din SUA și din lagărele de refugiați din Port Said, Egipt. După o perioadă inițială de pregătire în Cipru, militarii Legiunii Armene au fost mutați în
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
aveau planuri pentru formarea a încă 6 batalioane. Comunitățile armenilor au organizat recrutarea voluntarilor din Franța și Statele Unite. Legiunea a fost compusă în proporție de 95% din armeni. În rândurile ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război, armeni din Egipt, America sau Europa. Majoritatea voluntarilor proveneau din SUA și din lagărele de refugiați din Port Said, Egipt. După o perioadă inițială de pregătire în Cipru, militarii Legiunii Armene au fost mutați în Palestina unde trebuiau să ajute forțele
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război, armeni din Egipt, America sau Europa. Majoritatea voluntarilor proveneau din SUA și din lagărele de refugiați din Port Said, Egipt. După o perioadă inițială de pregătire în Cipru, militarii Legiunii Armene au fost mutați în Palestina unde trebuiau să ajute forțele franceze și britanice să lupte împotriva celor otomane și germane. Legiunea Armeană, aflată sub comanda generalului Edmund Allenby, a luptat în Palestina, Siria și în cele din urmă în Cilicia
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
din lagărele de refugiați din Port Said, Egipt. După o perioadă inițială de pregătire în Cipru, militarii Legiunii Armene au fost mutați în Palestina unde trebuiau să ajute forțele franceze și britanice să lupte împotriva celor otomane și germane. Legiunea Armeană, aflată sub comanda generalului Edmund Allenby, a luptat în Palestina, Siria și în cele din urmă în Cilicia, câștigând aprecierea guvernului Clemenceau și a aliaților acestuia din Antanta Legiunea Armeană a fost redesfășurată în Anatolia (Asia Mică), în confomitate cu
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
și britanice să lupte împotriva celor otomane și germane. Legiunea Armeană, aflată sub comanda generalului Edmund Allenby, a luptat în Palestina, Siria și în cele din urmă în Cilicia, câștigând aprecierea guvernului Clemenceau și a aliaților acestuia din Antanta Legiunea Armeană a fost redesfășurată în Anatolia (Asia Mică), în confomitate cu planurile inițiale. Legiunea a activat în regiunile orașelor Adana și Mersin, fiind implicată în lupte de hărțuire cu milițiile turce. Acțiunile indisciplinate, atacurile și jafurile împotriva populație locale musulmane au
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
de hărțuire cu milițiile turce. Acțiunile indisciplinate, atacurile și jafurile împotriva populație locale musulmane au devenit o problemă pentru francezi . Armenii au proclamat independența CIliciei în mai 1919. Acest stat a avut o istorie scurtă, deoarece Franța a demobilizat Legiunea Armeană și a recunoscut în 1920 suveranitatea Turciei asupra regiuni .
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
grupului rival condus de Prens Sabahaddin. Comitetul Unității și Progresului avea o orientare mai liberală, puternic influențată de britanici și era mai apropiată de politica sultanului. Noul parlament avea 142 de deputați turci, 60 arabi, 25 albanezi, 23 greci, 12 armeni, 5 evrei, 4 bulgari și 1 vlah. Deputații CUP au pus un accent sporit în activitatea lor parlamentară pe centralizare și programele de modernizare. În acel moment, naționalismul arab nu era încă o mișcare de masă, nici măcar în Siria, unde
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
turce de sub comanda Marii Adunări Naționale a Turcie. Conflictul a fost una dintre urmările încheierii Primului Război Mondial. Franța își creionase interesele în regiune prin semnarea Acordului Sykes-Picot și a acordului franco-armean din 1916. Cel din urmă acord a permis înființarea forțelor armene din cadrul armatei franceze. La sfârșitul anului 1921, Franța avea în schimb relații mai bune cu naționaliștii turci și a încetat să mai fie solidară cu puterile Antantei, semnând Tratatul de la Ankara. Interesul inițial al Franței față de regiunea Çukurova, deși manifestat
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Mosul. Acordul secret prevedea că britanicii vor stăpâni orașele Antep, Maraș și Urfa până când francezii aveau să preia regiunile anatoliene alocate lor prin înțelegere. Acordul franco-armean semnat pe 27 octombrie 1916 prevedea ajutorul Aliaților acordat mișcării de eliberare națională a armenilor. Ministrul de externe francez Aristide Briand s-a folosit de acest prilej pentru recrutarea de noi soldați pentru atingerea obiectivelor Parisului. Legiunea franco-armeană urma să fie organizată și pusă sub comanda generalului Edmund Allenby. Armenii au luptat în Palestina, Siria
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
atingerea obiectivelor Parisului. Legiunea franco-armeană urma să fie organizată și pusă sub comanda generalului Edmund Allenby. Armenii au luptat în Palestina, Siria (și în Cilicia, după armistițiul de la Mudros). Atunci când au fost de acord cu organizarea Legiunii sub comanda franceză, armenii urmărit să li se permită participarea la împărțirea Imperiului Otoman. După semnarea Armistițiului de la Mudros, primul lucru pe care l-a întreprins francezii a fost să ocupe minele de cărbune otomane la care investitorii de la Paris aveau acțiuni importante. Armata
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
1920, după care a fost ocupat de greci. Prima debarcare a francezilor a avut loc pe 17 noiembrie 1918 la Mersin, la care au participat aproximativ 15.000 de voluntari care făceau parte în cea mai mare parte din Legiunea armeană, comandați de 150 de ofițeri francezi. Principalul lor obiectiv a fost ocuparea porturilor și desființarea administrației otomane. Pe 19 noiembrie, a fost ocupat orașul Tarsos. Această acțiune era destinată asigurării securității regiunii și pregătirii stabilirii Cartierului general al forțelor de
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Julien Dufieux (septembrie 1920 - 23 decembrie 1921). În regiunile pe care le-au ocupat, francezii s-au confruntat cu rezistența activă a populației turce din primul moment al sosirii lor, în special datorită faptului că au fost asociați cu obiectivele armenilor. Francezii au fost interesați în primul rând să-și întărească prezența în Siria. Datorită presiunii naționaliștilor turci, Cilicia a fost abandonată cu relativă ușurință. Controlul asupra Munților Taurus era un obiectiv stategic pentru Mustafa Kemal Atatürk. Soldații francezi nu erau
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
presiunii naționaliștilor turci, Cilicia a fost abandonată cu relativă ușurință. Controlul asupra Munților Taurus era un obiectiv stategic pentru Mustafa Kemal Atatürk. Soldații francezi nu erau familiarizați cu regiunile absolut diferite de cele din care proveneau și foloseau intensiv milițiile armene pentru obținerea informațiilor necesare. Naționaliștii turci au cooperat cu triburile arabe în regiunile în care acționau francezii. Prin comparație cu amenințarea elenă, francezii îi păreau mai puțin primejdioși lui Mustafa Kemal. El a apreciat că, dacă grecii aveau să fie
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
turcilor a fost o mare surpriză pentru francezi. Francezii au dat vina pe britanici pentru că nu au zdrobit milițiile populare din regiunea pe care au controlat-o până la sosirea trupelor Parisului. Mișcarea concepută de planificatorii militari francezi prin care trupele armenilor au fost mutate pe frontul de sud s-a dovedit o eroare și un eroare de proporții, neîmpiedicând în niciun fel înfrângerea forțelor greco-britanice de pe frontul de vest. Pe 1 noiembrie 1919, la două zile după ocuparea de către francezi a
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
neîmpiedicând în niciun fel înfrângerea forțelor greco-britanice de pe frontul de vest. Pe 1 noiembrie 1919, la două zile după ocuparea de către francezi a localității Maraș, a izbucnit așa-numitul „incident Sütçü İmam”, în timpul căruia au fost uciși soldați din Legiunea armeană și localnici turci, incident care a declanșat lupta împotriva ocupanților, care s-a transformat într-un război urban în adevăratul înțeles al cuvântului. După 22 de zile de luptă, pe 11 februarie 1920, francezii au fost obligați să evacueze orașul
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
22 de zile de luptă, pe 11 februarie 1920, francezii au fost obligați să evacueze orașul Maraș. Miliția turcă din Maraș a continuat luptă, reușind să elibereze câteva alte centre urbane ale regiunii, forțându-i pe francezi și aliații lor armeni să evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie 1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei , între Franța și Mișcarea națională turcă. Acest tratat de pace nu a fost decât o fază intermediară, ostilitățile încetând practic numai după
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
bulgar din 100 i se lasă un singur ochi, pentru a-i conduce pe ceilalti înapoi la Samuil. a fost un membru marcant al puternicei dinaștii Macedonene. Fiu al lui Romanus al II-lea și al împărătesei Theophano, de origine armeana și nepot al împăratului Constantin VII Porfirogenetul, Vasile a avut o copilărie zbuciumata. Orfan de tată de la 5 ani(963), care îl asociase deja la tron, tânărul prinț și-a văzut tronul ocupat pe rând de Nicefor al II-lea
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
a picturii de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. În 1992, pictura a fost spălată cu detergent, iar această intervenție neautorizată a dus la deteriorarea picturii. Pictura interioară este zgâriată de un număr mare de inscripții în limbile latină, slavonă, poloneză, greacă, armeană, română etc. Cele mai multe grafite au fost realizate de ostașii polonezi din armata regelui Ioan Sobieski al III-lea, care au staționat la Hârlău de la 26 septembrie până la începutul lunii octombrie 1691. Aceștia și-au scrijelit numele pe pereții bisericii, chiar
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Hagop Djololian Siruni, mai cunoscut sub pseudonimul H.Dj.Siruni (n. 6/18 aprilie 1890, orașul Adabazar, Imperiul Otoman - d. 7 aprilie 1973, București) a fost un jurnalist, istoric, armenolog și orientalist, poet și traducător român de origine armeană. S-a născut în anul 1890 în Turcia, într-o familie săracă, tatăl său, Arakel, fiind zugrav. După absolvirea cursurilor primare la Adabazar și la Școala „Esaian” din Istanbul (1901-1904) și a celor secundare la Liceul Central Armenesc din Istanbul
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
literare și cronici teatrale. A fost arestat pentru prima dată la începutul anului 1908, fiind învinuit că a citit literatură progresistă, dar a fost eliberat abia după schimbarea regimului la sfârșitul aceluiași an. El s-a înscris în partidul naționalist armean, Dașnak, care urmărea scopul eliberării poporului armean de sub jugul asupritor al turcilor. În timpul genocidului la adresa poporului armean din anul 1915, a fost urmărit de poliție și a trăit ascuns timp de patru ani. În anul 1920, odată cu instaurarea regimului sovietic
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
pentru prima dată la începutul anului 1908, fiind învinuit că a citit literatură progresistă, dar a fost eliberat abia după schimbarea regimului la sfârșitul aceluiași an. El s-a înscris în partidul naționalist armean, Dașnak, care urmărea scopul eliberării poporului armean de sub jugul asupritor al turcilor. În timpul genocidului la adresa poporului armean din anul 1915, a fost urmărit de poliție și a trăit ascuns timp de patru ani. În anul 1920, odată cu instaurarea regimului sovietic în Armenia, a cerut conducerii organizației „Dașnak
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
a citit literatură progresistă, dar a fost eliberat abia după schimbarea regimului la sfârșitul aceluiași an. El s-a înscris în partidul naționalist armean, Dașnak, care urmărea scopul eliberării poporului armean de sub jugul asupritor al turcilor. În timpul genocidului la adresa poporului armean din anul 1915, a fost urmărit de poliție și a trăit ascuns timp de patru ani. În anul 1920, odată cu instaurarea regimului sovietic în Armenia, a cerut conducerii organizației „Dașnak” să găsească o modalitate de conlucrare cu autoritățile sovietice din
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]