5,033 matches
-
În fond, de ce să nu lase ceva și pe mâine? 12 Distanța fixă dintre el și ea În vis Își văzu mama. Într-o grădină cenușie, neglijată, care se Întindea pe câteva dealuri scunde. Înăuntrul ei se zăreau niște ierburi arse, pline cu ciulini, câțiva copaci uscați și resturi de răsaduri. Sub el, pe o coastă de deal, era o bancă ruptă. Lângă bancă Își văzu mama. Moartea o transformase Într-o elevă a unui internat religios. Văzută din spate părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În prezența lor? Există sau nu o intenție În asemănarea primară dintre tine și șopârlă, dintre frunza de viță și forma mâinii umane? Există sau nu o intenție În faptul că viața ta se scurge zi de zi printre ceainice arse și gândaci morți și morala Marii Revolte? Cuvântul „scurge“, de care se lovise cu ani În urmă În Cugetările lui Pascal, i se păru dureros de potrivit, izbindu-l de parcă Pascal l-ar fi ales după ce cercetase cu atenție viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Au trecut apoi la alergii. Ești alergic la ceva? Nu, din câte știu, am scris pe foaie. Dar în copilărie? Nu, am mâzgălit eu. Nu îmi aminteam de nici o alergie în copilărie. Nu îmi aminteam de copilărie. A fost confiscată, arsă, aruncată în aer. Era ascunsă bine într-un loc secret, atât de secret că nu mi-l pot aminti. Nici asta nu am scris. Pierderea vocii a fost treptată? mă întreba acum doctorul Gabor. S-a întâmplat dintr-odată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din gândurile lor.” René Descartes 657. „Nu va ajunge nici înțelept, nici învățat animalul încărcat cu câteva cărți; cum va putea el afla, cum va ghici acest cap sec dacă pe el sunt lemne sau cărți?” Saadi 658. „Stinse flăcări. Arsă struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii...” Ion Barbu 659. „Cărțile nu sunt făcute pentru anume om, ci pentru toți delaolaltă, că precum văzduhul nu-l închide omul numai pentru sieși, ci
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
știutLa telefon era Henry Silverstein, un avocat cu care se întâlnise trei săptămâni, până când, într-o seară, bărbatul a intrat peste ea în dormitor, în timp ce Mary se îmbrăca, și și-a lipit limba de gâtul ei. Mary a sărit ca arsă și cu o mișcare așa de violentă, încât l-a pocnit cu umărul în bărbie. Când i-a dat papucii, Henry i-a zis că e nervoasă și nițel cam prea războinică. Ce să știi ? Și cu ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sun înapoi” - și pe care Irene voia să-l audă iar și iar doar ca să se amăgească, preț de câte-o secundă, că Naji într-adevăr avea s-o sune. Acum Irene a auzit niște pași și-a sărit ca arsă. Dar nu era decât Ahmad. La unsprezece noaptea, acesta era îmbrăcat în pantaloni bine călcați, de-un verde întunecat, pantofi lustruiți oglindă, o cămașă apretată și cravată. Mersul era același ca de la birou: puțin aplecat înspre în față. Ahmad își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trebuit s-o ia și, atât timp cât Charlie se ținea de coada lui, nici nu mai voia să meargă nicăieri. Tu simți mirosul ? l-a întrebat Charlie. Danny nu i-a răspuns. În aer nu se simțea decât miros de lemn ars, miros de foc de tabără. Nu-i nici un foc de tabără, a zis Charlie ca și când Danny ar fi rostit cuvintele cu voce tare. Charlie s-a dus șchiopătând până la marginea unei crevase nu prea adânci. Mirosul nu venea de la cabana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i mai rămâneau. Începuse să se îndoiască de înțelepciunea hotărârii sale. Când încerca să-și ridice mâna spre panoul de control a encefalostatului, nu obținea, aparent, nici un rezultat. Doar câteva senzații vagi, printre care aceea a mirosului caracteristic al cauciucului ars. Pentru a treia oară, ochii i se umeziră, dar imaginea, foarte clară, pe care o întrezări se spulberă numaidecât. Datorită tehnicilor tahistoscopice deprinse la Institut, Grosvenor izbuti totuși să păstreze în minte imaginea. Era ca și cum s-ar fi aflat în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
moleculare, așa că putură fi lesne omorâți. Abia acum, când primejdia trecuse, Grosvenor înțelese că monștrii aceștia fuseseră transportați aici de la o distanță de sute de ani-lumină. Era ca un coșmar prea fantastic ca să poată fi adevărat. Dar mirosul de carne arsă dovedea că acest coșmar era cât se poate de real. La fel, sângele cenușiu-albastru care mânjea podeaua. Iar dovada supremă o constituiau cele zece-douăsprezece cadavre solzoase risipite prin încăpere. 23 Când Grosvenor îl revăzu pe Kent, câteva minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Gorgan Adina Maria Dor de tine Flori roșii, galbene adun în palmă Abia au înflorit. Pe-o prispă rece, mă pierd în fumul de țigară, Eu te aștept, dar tu nu ai venit. Îmi răcoresc obrajii arși c-un evantai Făcut în raze dulci de soare. Mă plimb pe dulcele apus, Sub stropi mărunți de ploaie. Paznicul nopții ce ne veghea amorul Se ascunde. Stau stelele grămadă-n cârd Și luna nu mai râde. Privesc spre cer
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92943]
-
de tipar (greșeli care își fac apariția de la prima pagină: titlul romanului, Zalmoxis, este ortografiat Zalmoxix). Romanul poate fi considerat o inepuizabilă sursă de umor involuntar. Autoarea descrie natura înfrumusețând-o după legile kitschului. Multe peisaje par confecționate din zahăr ars și turtă dulce. Și mai comic este însă modul cum discută personajele. Chiar și când se întâlnesc la o cafea, ele folosesc în conversație limba de lemn a ghidurilor turistice și a conferințelor de pe vremuri de la căminele culturale. Iată-le
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sunt modeste. Drept urmare, ceea ce putea fi o reprezentare metafizico-fiziologică devine frecvent una doar fiziologică, în consonanță cu „mizerabilismul“ la modă azi în rândul tinerilor autori: „icnetul se moleșește-n suspine și omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
veritabilă revelație.“ Când aceeași afirmație apare însă într-o carte, impresia este de bombasticism. Ilie-Ștefan Rădulescu oferă cititorilor, sub forma unei cărți, ceea ce a spus în treacăt, pentru flatarea unor autori. Este ca și cum ar pune în vânzare cutii cu chibrituri arse. MaS ´ ina de uniformizat scriitori Viorica Răduță scrie impecabil. Ne convingem de aceasta încă din clipa în care deschidem cartea sa de studii critice Interpolări și interpolări (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007). Cuvintele sunt folosite în cunoștință de cauză
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și deschidea ferestrele și ușile, atmosfera intimă acumulată și stocată de domnul Sammler era spulberată, se părea. Ușa din dos dădea spre scara de serviciu, unde mirosul fierbinte de incinerare izbucnea din ghenă, hârtie carbonizată, mațe de pui și pene arse. Măturătorii portoricani aveau tranzistoare la care cânta muzică latino. Ca și cum ar fi fost alimentate cu aceste ritmuri săltărețe dintr-o sursă universală inepuizabilă, ca razele cosmice. — Ei, tată, cum merge? Cum merge ce? — Lucrarea. H.G.Wells? — Ca de obicei. — Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avea nevoie doar de o atingere ocazională. Dar apoi, oprindu-se Împreună În fața unui portret de Rouault, amândoi făcuseră aceeași asociere: Walter Bruch. Era un bărbat lat, scund, greu, rumen, cu trăsături groase, cu păr lânos, privind intens, cu față arsă ca de cuptor, ce arăta destul de Îndrăzneț, dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vremea asta din viața lui și pentru că se Întorsese de pe lumea celalată, nu existau conexiuni rapide. Prima lui manifestare de afecțiune se consumase. Viața lui, odată omenească, odată scumpă, fusese arsă fără urmă. Mai mult verde ridicându-se din negrul ars ar fi pur și simplu persistență firească, Forța Vieții la lucru, Încercând să pornească din nou. Cu toate acestea, cât dură această mică cină În bucătărie (Întinsă cu generozitatea stângace a lui Margotte), tristul bătrân simți cea mai adâncă bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
veștede în salbă cafeaua ta neagră pe noaptea mea albă. surd card ageamiu și crud surâde în glande sughițuri de grund păstaie cu boabe de fiere mă scuipă lingura din borcanul cu miere. logodnica plânsă în fiece pumn colind valuri arse publicate postum mulțumit îmbrâncesc o plecăciune suntem sobri. suntem calmi. toate’s bune. R|ZVAN - tobe Nu cred că am știut vreodată să vorbesc despre mine așa cum o pot face alții. Nu că ar fi puțin de spus, însă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de la el. Ce se Întâmpla, oare? - Acel om, continuă Primul Cuceritor, nu trebuie să ajungă la Istanbul. Nu trebuie să ajungă nici măcar la frontierele imperiului. El trebuie să fie ucis cât mai departe de noi. Despicat În bucăți, iar bucățile arse și aruncate În vânt. Trebuie ucis de la distanță, cu ajutorul arcașilor. Cu cât te afli mai aproape de el, cu atât este mai periculos. Trebuie să mai știi un lucru. Cu mai bine de jumătate de an În urmă, am trimis spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă, apoi se lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se smucească. Durerea Îl cutremură. În sală se răspândi mirosul de carne arsă. Fierul se Îndepărtă, apoi se lipi iarăși de umăr. Partea sensibilă a trupului i se Încordă, iar ascuțimea durerii Îl duse până la leșin. Dar nu leșină. Rămase În starea aceea, vecină cu moartea, simțind o nouă arsură, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei au scăpat În pădure. Le-om prinde urma mâine dimineață. - Nu mai putem rămâne aici... spuse Jovanka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sucevei Tabăra sultanului se Întindea pe o suprafață ce o depășea de trei ori pe cea a târgului Sucevei, care se vedea nu departe, În față. Din câte Își dădea seama căpitanul Oană, târgul era pustiu și, În mare parte, ars. Devenise doar un decor. Case și prăvălii erau pe jumătate năruite. Un zid se mai ținea În picioare, stingher, fără ca cineva să poată spune cărei clădiri Îi aparținuse. Cea mai mare parte a târgului era, Însă, din lemn, iar lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și cu focurile de adineaori... - Nu e un vis, Cosmin. Ai spus că acum eu sunt privirea ta. Dacă așa e, atunci privirea ta spune că o armată necunoscută a zdrobit tot ce era În spatele lui Mahomed. Iarba e neagră. Arsă. - Neagră? tresări Oană. Amestec exploziv care nu e artilerie, dar poate fi orice amestec de substanțe care conține cărbune. Spune-mi, Erina... ce culori vezi? Fă abstracție de forme, de trupuri, de uniforme... privește cu ochii abia Întredeschiși, cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe străzi Înarmați cu ma cete și umpleau zidurile de graffiti. MOARTE comuniștilor! Ducă-se la dracu’ chinezii! Pentru Adam fusese ca un articol de ziar devenit realitate, imaginile ieșeau din pagină și prindeau viață. Rămășițele de bârne ale caselor arse, vopseaua sângerie de pe pereți. Străzile pustii. Adam aflase că sunt tulburări și prin alte locuri din Indonezia. Auzise că ar fi un fel de revoluție, Însă ceva deosebit de cele din Franța, din Rusia ori din China, despre care citise. Aici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai aproape de natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și a genunchilor Îl ustura de parcă ar fi fost frecată cu nisip fin, iar spre sfârșitul zilei, bine arsă, Îl ustura și-l strângea, așa cum i se Întâmpla lui Karl cu pielea lui de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți băieți, mai Închisă la culoare, o piele care Încă de la adolescență era tăbăcită și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]