5,062 matches
-
să plâng În hohote! Cred că și el mă iubește. Ce să fac? Jură-te că nimeni nu va ști nimic. Să știi că sunt În stare de om disperat. Crede-mă! Te va pedepsi cerul de spui cuiva. Eleonora Aura, Ce să fac? Dacă el nu spune nimic, ce să spun? Să tac din gură? Mâine sau poimâine Îl văd. Vai, nu ți-aș dori o astfel de lovitură niciodată. E groaznic! Nu știu ce se petrece cu mine. În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fiu eu. (Vezi câte expresii ți-am preluat!) Nu știu ce numesc alte femei fericire, dar eu nu leg acest lucru exclusiv de bărbat. Mă spovedesc acum ție, În speranța că voi scăpa de obsesia ta. Poate așa mă voi lecui. Ciao. Aura Dragă Martin, Trebuie să-ți povestesc ce s-a Întâmplat atunci, după ce tu m-ai părăsit. În aceeași zi, disperată, am plecat pe munte cu intenția să mă sinucid. Ajunsesem pe traseul alpin de la Predeal fără să mă gândesc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de orgolii egolatre și misogine, pur și intransigent, vital și reflexiv, aflat În stadiul estetic de afirmare a subiectivității. Educația sentimentală ocupă În cele două jurnale un loc inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora), patinatoare și apoi alpinistă, discursul amoros copleșește jurnalul. Dacă intenția lui M. Mincu a fost aceea de a parodia acest tip de discurs kitsch, În care banalitatea și frivolitatea stau alături de formulări problematizante, absența indicilor de detașare, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
celălalt și - firește - despre ei Înșiși, deopotrivă În planul prezentului lor studențesc (la filologie) și În cele ale copilăriei și adolescenței trecute. M. (Martin) notează de multe ori pasaje memorialistice, În timp ce din jurnalul lui A. (Aurora Barnea, numită de toată lumea Aura), Între Începutul și sfârșitul datând din perioada studenției, sunt transcrise Însemnările anilor de liceu. Încă de la 14 ani (În 1959), A. e stăpânită de un veritabil complex al „victoriei“. Relațiile cu colegii și colegele de școală și de cartier, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să trăiască În jurnalul ei, În jurnalul lui ș...ț. Moarta din text e vie: Învie de atâtea ori În lectură“, pp. 193-l94), sugerată din nou prin „suspendarea“ scrisorilor trimise lui M. („nu-ți mai scriu“, p. 430), vestea morții Aurei e un eveniment - totuși - neașteptat, care tensionează retroactiv Întreg romanul. Descris de narator la fel ca În „Începutul posibil“, M. primește vestea la telefon și citește o ultimă scrisoare de la A., Încheiată cu avertismentul că o va primi „când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mult să joc bărbații pe degete, Încât am ajuns o mașină de debitat vorbe goale, o mașină fără suflet!“, p. 401), toată poza intelectuală a lui M. dusese la o frigiditate a trăirii, mărturisită indirect de Întregul lui jurnal. Moartea Aurei agravează această stare de eșec. Eșec care ajunsese să fie chiar și al literaturii, din moment ce M. descoperise că firul temei „autenticității“ și a „trădării“ vieții prin scris duce la urmă la concluzia că „Discursul perfect autentic este discursul fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
enigmă: nu știm ce se va fi petrecut Între oficializarea legăturii celor doi, rezultat - și acesta - al toanelor lui M. (stârnit de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă vie a Bucureștiului licean și studențesc, personaje interesante, construite prin Împletirea a două teme mari Într-o scriitură inteligentă, obsedată de propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de la indicarea repetată a unui „arhetip“ al iubirii lui M. („Eu nu o iubesc decât pe E.“ etc., p. 382); e vorba despre E., colegă În anii de școală („Mă obsedează E.“ etc., p. 410) și văzând - poate - În moartea Aurei o sublimare erotică („puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală“ etc. din ultima scrisoare către M., p. 436; vezi și toată simbolistica muntelui). Cântărind plusurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parașute cădeau spre movilele funerare. Deja, un pluton de soldați japonezi Într-un camion cu radiatorul aburind, se grăbeau de-a lungul șoselei de perimetru ca să-i omoare pe aviatori. Jim șterse praful de pe manualul de latină și așteptă Împușcăturile. Aura de lumină ce apăruse din avionul Mustang care ardea plutea Încă peste golfulețe și orezării. Pentru cîteva minute, soarele se apropiase mai mult de pămînt, de parcă ar fi vrut să ardă moartea de pe cîmpurile lui. Jim se gîndea cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văzuse creștetul capului lui Jim, alb de praf, de parcă raidul aerian l-ar fi Îmbătrînit. — Jim, am nevoie de tine la spital. Sergentul Nagata zice că poți rămîne cu mine În timpul apelului. Jim se trezi din visare. În mod straniu, aura aruncată de trupul arzînd al pilotului american plutea Încă peste cîmpurile goale, dar hotărî să nu-i vorbească doctorului Ransome despre această iluzie optică. Sirena de Încetare a stării de alarmă urla din pagodă, semnal reluat de claxonul de la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mureau de foame la poartă... — Jim...! șopti doamna Philips. Repetă la latină! Forțîndu-se să nu clipească, spre iritarea santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor de zahăr sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că erau duși În altă parte, În așa fel Încît japonezii să-i poată omorî fără să fie văzuți de piloții americani. Ascultă cum soția celui de la Shell plîngea În iarba Îngălbenită. Lumina soarelui umplu aerul de deasupra canalului, o aură strălucitoare de foame Înțepîndu-i retina și amintindu-i de haloul format În urma exploziei avionului Mustang. Trupul arzînd al pilotului american Înviorase pămîntul mort. Cel mai bine ar fi dacă ar muri cu toții; viețile lor s-ar sfîrși, lucru ce devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
după-amiaza, dar telefonul tău a fost Închis. Ai primit mesajul? Nu, bate... —OK, n-o să ghicești niciodată ce s-a Întâmplat, a Întrerupt-o, gesticulând din mâini. E cea mai uluitoare coincidență.... —Ce e? s-a Încruntat Ruby. Depista o aură ciudată la Fi. În ciuda entuziasmului prietenei sale, Ruby putea să observe neliniștea din ochii săi. Avea impresia bizară că Fi Încerca să o convingă de ceva despre care știa cu siguranță că Ruby nu ar crede. — Fi, de ce am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu jaluzele înainte să aprind becul și am clipit de câteva ori în lumină. În drum spre frigider, m-am apropiat de fereastră și mi-am pus mâna la ochi ca să mă uit la casele vecinilor. Luna plină împrăștia o aură fantomatică peste curți, dar nu era aprinsă nici o lumină. Indian Hills dormea liniștit, mi-am spus în sinea mea. M-am îndreptat spre frigider, am deschis ușa și am început să scot tot felul de lucruri. Unul după altul, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și vrăjesc orice copil, spre exemplu schimbarea anotimpurilor, trecerea unei pisici prin curte, răsucirea ușii În balamale, ciclul vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de rouă spre dimineață, miracolele respirației și vorbirii, licăririle asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-am avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frumoase, cum Îi șoptise că tocmai așa, cu penisul lui flasc, pătrundea mai adânc În ea, decât când făceau sex. Cuvintele astea i se păruseră rare, aproape mistice, iar acum, când și le reaminti, radiau parcă În fața sa Într-o aură strălucitoare, și dorea din tot sufletul să refacă tot ce stricase și să-i ofere ei, și Annettei, și chiar Tamarei și Yaelei, și fiecărei femei din lume, În special celor urâte și respinse, dragoste fizică adevărată, dragoste paternă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe biroul erudiților care strângeau note de subsol pe drumul ce le va aduce faima mondială, și noi, călcând pe urmele lor cu o perplexitate neajutorată, lipsită de speranță, Țvika Împreună cu Columb și Biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
știai că o să petrecem ziua împreună? Nu te-ai gândit că am putea ajunge să ne petrecem și seara împreună? Și chiar și noaptea? — Sigur că m-am gândit! Mă chinuiam să mă îmbrac repede fără a-mi pierde însă aura misterioasă. —De-aia i-am invitat. Aveam emoții și m-am gândit că dacă ei vor fi acolo, asta m-ar putea ajuta să fiu mai puțin tensionată. Eram îngrijorată. Nu uita că nu am mai ieșit cu cineva de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta m-ar putea ajuta să fiu mai puțin tensionată. Eram îngrijorată. Nu uita că nu am mai ieșit cu cineva de când eram elevă. Nu știu regulile sau ce-or fi. Ed se uita la mine amuzat. Evident, îmi pierdusem aura misterioasă. Măcar asta însemna că nu trebuia să-mi mai fac griji că-mi pusesem pantalonii pe dos. —Mai devreme nu mi-ai părut prea îngrijorată. De jenă, mi-am scăpat sandala stângă. — Te rog, îmbracă-te! Chiar atunci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am scăpat sandala stângă. — Te rog, îmbracă-te! Chiar atunci îmi trecu prin cap un gând groaznic. — Asta în cazul în care vrei să vii cu mine. El mă apucă de încheietură și mă trase în pat. Se pare că aura mea misterioasă se refăcuse. — Sigur că vin. Deși tot nu înțeleg de ce insiști cu această cină. Nu înțeleg nimic din ce faci începând cu acel câine ridicol pe care l-ai făcut la restaurant. Dar... îmi placi foarte mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ani. Maturizează-te! M-am îmbufnat ca un copil ce eram. Voiam să fiu cu Ed. El nu m-a trădat. Mă iubea deși aveam riduri și nu știam cum să mă comport într-un restaurant și nu aveam o aură misterioasă. Era de partea mea. Nu e nimic copilăros în asta. — Deci te-ai hotărât, spuse Lynn. — Ce vrei să spui? — Divorțezi de Mark repede, te măriți cu Ed imediat și faceți copii repede, nu? Am fost șocată de concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de repede. Da, dar de ce e aici? Parcă ne înțelesesem că vom petrece niște timp împreună. Și nici măcar nu ne putem purta frumos unul cu celălalt pentru că el crede că divorțăm. Mark începu să vorbească în șoaptă pentru a întreține aura de mister, deși știam că Kieran nu se întorsese încă. — Începuse să-i placă să stea la hotel și nu ne-am dori să înceapă să-i placă viața de celibatar. Am de gând să-l prelucrez, să-l conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
embolică provocată de un cheag aflat În plămân. Privindu-l cum stă culcat pe spate În dormitorul Întunecat, cu draperiile trase, respirând zgomotos, cu colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât un biet bătrân bolnav și simplu, așa cum Întâlnești În orice rezervă de spital. Spre surprinderea ei Însă, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și acum Începea să se cheme, pe măsură ce se apropia le fin de siècle, spirit decadent. În fapt, toți trei erau prieteni ai lui Oscar Wilde, mentorul acestei mișcări artistice În Anglia. Chiar dacă se ținea la distanță de Wilde și de aura de scandal sexual pe care acesta o purta cu sine pretutindeni, aceasta nu afecta relația lui Henry cu cei trei, plină de afecțiune, dar, desigur, absolut corectă. Tulburătoarea experiență pe care o avusese cu Jukovski la Napoli și care, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-ar fi aruncat Genoveva pe șine, sub roți. În primele mele luni la firma Moog am avut de îndeplinit, împreună cu alți ucenici și calfe, o muncă ale cărei rezultate cioplite în piatră nu urmau să fie puse în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]