4,177 matches
-
Călinescu, Aurelian Andreescu. "octombrie 1977" - Invitați în studioul 3 - spectacol cu public la care își dau concursul: Margareta Pâslaru, Dida Dragan, Mirabela Dauer, Aurelian Andreescu, Cornel Constantiniu, printre alții. "1978" - Premiere '78 - alături de Aurelian Andreescu, Mariana Ștefănescu, Eugen Ionescu. Realizatori: Aurora Andronache și Sanda Balaban. "iunie 1978" - emisiunea lui Tudor Vornicu - "Stelele cântecului și dansului" alături de Aurelian Andreescu, Nana Mouskouri, Bacarra, ABBA. "1978" - Melodii românești de ieri și de azi, alături de Eva Kiss, Nelly Miricioiu, Marcel Roșca "1978" - Muzică ușoară interpretată
Aquilina Severin () [Corola-website/Science/316577_a_317906]
-
duminical - a interpretat piesă "Primăvară mea". La emisiune au mai participat: Aimee iacobescu, Virgil Ogășanu, Iarina Demian, Ricky Dandel, Angela Buciu. "iulie 1979" - Muzică ușoară cu Aquilina Severin, Angela Similea, Cornel Constantiniu, Cornel Fugaru, Mircea Baniciu, Marcel Roșca. Emisiune de Aurora Andronache și Sanda Balaban. "1979 - 1980" - concert extraordinar de muzică ușoară "Trei Prieteni" cu Marius Teicu, Olimpia Panciu, Mihai Constantinescu, Aquilina Severin și Lucia Turcescu. "1983" - Dialog muzical la microfon: Aquilina Severin și Philippe Chatel "1984" - a jucat în filmul
Aquilina Severin () [Corola-website/Science/316577_a_317906]
-
pisania rău păstrată din partea dreaptă a catapetesmei: “SA ZUGRĂVIT ACEASTĂ BISERICĂ C.O. ÎN TEMPULU 1865 SUB INPERATORULU FRANCISCU IOSIF I, EPISCOP DIECESEI ARADULUI, PROCOP...IVASC...PROTOPRESBITERU...PĂRINTELE PETRU MOLDOVAN, PREOT MAXIMU...CURATORI TOLCIU PETRU PACU ȘI MIHAI C-TIN...AURORA TOLCIU DIN...”. Picturile făcute direct pe lemn, afumate foarte tare, se pare că au același autor care a pictat și biserica de la Tisa, așa cum afirma Coriolan Petranu: „Pictura de la Cristești, ca și cea de la Tisa, este de factură apuseană.” În
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
alfabetică a localităților din statul Oregon, Statele Unite ale Americii. Adair Village - Adams - "Adel" - Adrian - "Agate Beach" - "Agness" - "Airlie" - Albany - "Alfalfa" - "Algoma" - "Alicel" - "Allegany" - "Aloha" - "Alpine" - "Alsea" - "Alvadore" - Amity - "Andrews" - Antelope - "Apiary" - "Applegate" - Arlington - "Arock" - "Ash" - Ashland - "Ashwood" - Astoria - Athena - Aumsville - Aurora - "Austin" - "Azalea" Baker City - "Ballston" - Bandon - Banks - Barlow - "Barview (Coos County)" - "Barview (Tillamook County)" - Bay City - "Beatty" - "Beaver" - "Beavercreek" - Beaverton - "Belknap Springs" - "Bellevue" - Bend - "Biggs" - "Bingham Springs" - "Birkenfeld" - "Blachly" - "Black Rock" - "Blalock" - "Blodgett" - "Blue River" - "Bly" - Boardman - Bonanza - "Bonneville" - "Boring
Listă de localități din statul Oregon () [Corola-website/Science/318606_a_319935]
-
Rock” - Iași, „Rock Um Knuedler” - Luxemburg, „Sommerfest” - Nürnberg și multe altele. De asemenea, în anii ’80, formația a efectuat numeroase înregistrări audio în studiourile centrale de Radio din București, piese apreciate de public: „Ochii tăi”, „Când sunt cu tine”, „Ploaia”, „Aurora”, „Cercul vieții”, „Generația nouă”, „Povestea lor”, „În loc de bun rămas” și altele. Tot în anii ’80, Riff susține mai multe turnee naționale împreună cu celebrul grup rock Semnal M din Cluj-Napoca, dar și cu Lăură Stoica, necunoscută pe atunci publicului larg. Riff
Riff (formație românească) () [Corola-website/Science/318622_a_319951]
-
mai lucrat și cu coregrafii Roland Petit și mai târziu, cu Martha Graham. În urma turneului Baletului Regal în S.U.A. în anul 1949, Fonteyn a devenit dintr-o dată o mare celebritate. Aceasta în primul rând prin performanța ei renumită în rolul Aurorei din „Frumoasa din pădurea adormită”, în versiunea integrală în 4 acte și coregrafia clasică a lui Petipa din 1890, cu adăugiri de Ashton și de Valois - la 9 octombrie 1949 la Metropolitan Opera. Prin perfecțiunea tehnică, grația elegantă a mișcărilor
Margot Fonteyn () [Corola-website/Science/316095_a_317424]
-
A fost căsătorit de două ori: cu Tița Görög/Grecu, care a murit la nașterea fiului său: . Ulterior s-a căsătorit cu Paraschiva Branea, cu care a avut 10 copii, dintre care au trăit patru fete, născute în comuna Răstolița: Aurora, Iuliana, Viorica și Maria. Principele Gabriel Bathory conferă lui Ladislau Lado de Săcal diploma de nobilitate, blazon și scutire de biruri "Noi, Gabriel Bathory, din mila lui Dumnezeu Principe al Transilvaniei, domn al părților anexate de la regatul Ungariei, Comite al
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
Ludușan (Nicolae, Viorel, Dorel, Teodor, Ioan și Mircea) la care s-au adăugat în timp Ovidiu și Gabriel Băcioiu, Ilie Sabău, Eugen și Dorin Cindrea, Eugen Sălăjan, Ștefan, Anca și Vasile Cucinski. Viorica Ludușan, Martin Naghy, Florin Oprea, Sorin Sarbu, Aurora Câmpeanu, Iosif Pop, Dumitrescu Mircea, Mateica Simion, Ovidiu Micu... Clubul a fost afiliat la Comisia Centrală de Speologie Sportivă în 1979. Au fost descoperite și explorate peste 400 de noi peșteri. Peșteră Bisericuța, Peșteră Dâmbău, Avenul Gemenele, Peșteră din Valea
Polaris Blaj () [Corola-website/Science/316220_a_317549]
-
pseudo-bănci au funcționat ani de zile fără să fie verificate de cineva, se putea ajunge la situația în care mii de deponenți să își piardă toți banii odată cu falimentul acestora. Au fost înregistrate fraude în cazurile băncilor populare Banca Populară Aurora, Banca Populară de Credit, Credit Bank și Columna Bank. Piața românească a asigurărilor a fost de 2,3 miliarde RON (645,25 milioane euro) în primul trimestru din 2008, în urcare cu 16,8% față de același interval din 2007. Indemnizațiile
Serviciile în România () [Corola-website/Science/320208_a_321537]
-
vărul ei îndepărtat, Papa Clement al VII-lea de Medici, ca o ultimă mutare de succes a acestuia. Cavoul lui Lorenzo di Piero de' Medici din capelă Medici a bisericii Sân Lorenzo, este ornamentat cu lucrările lui Michelangelo "Amurgul și Aurora" și "Gânditorul". Din cauza numelui identic cu cel al bunicului său (ambii numindu-se Lorenzo di Piero de Medici), al cărui cavou este de asemenea în capelă Medici, cavoul sau este adesea confundat cu cel al bunicului său.
Lorenzo al II-lea de' Medici () [Corola-website/Science/320258_a_321587]
-
SA având ca acționar principal Fondul Proprietății Private III Transilvania (viitorul SIF 3 Transilvania). Banca a avut 38 de fondatori, adică 10 societăți comerciale și 28 de persoane fizice, respectiv: SIF Transilvania (fostul FPP III Transilvania), Prescon, Fartec, Romradiatoare, Bere Aurora, Prems, Poiana Brașov SA, iar ca persoane fizice: Gheorghe Fulga, Romulus-Ion Moucha, Alexandru Popa, Mihai Fercală, Alexandru Ionaș, Mircea Bucur, Puiu Vladimir, Florian Firu, Vlad Mărgineanu, Ioan Neculaie, Otilia Neagoe, Panait Niculescu, Gheorghe Seghete, Ioan Seche, Filip Tiberiu și Cristian
Banca Română de Scont () [Corola-website/Science/321059_a_322388]
-
(în traducere, "Acuz") a fost o scrisoare deschisă publicată la 13 ianuarie 1898, în ziarul "L'Aurore" de către influentul scriitor Émile Zola. Scrisoarea era adresată președintelui Franței Félix Faure, și în ea guvernul era acuzat de antisemitism și de încarcerarea ilegală a lui Alfred Dreyfus, un ofițer francez condamnat la închisoare pe viață pentru spionaj. Zola a
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
violent la nedreptate. După retragerea de la "Figaro", Émile Zola gândea că-și va publica textul pe foi volante, în lipsă de suport publicistic. Dar Louis Leblois, prietenul colonelului Picquart, i-a sugerat lui Zola să ia legătura cu ziarul "l'Aurore" și cu Clemenceau. „J'Accuse...!” a apărut la două zile după achitarea la 11 ianuarie a lui Esterhazy de către Consiliul de Război, achitare ce părea să distrugă toate speranțele partizanilor unei revizuiri a procesului în care a fost condamnat Dreyfus
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
politician dreyfusard, renegat de colegii săi a doua zi după achitarea lui Esterhazy. În acest context dramatic pentru apărătorii lui Alfred Dreyfus a apărut "J'Accuse...!". Susținătorul neașteptat a textului lui Émile Zola era un tânăr cotidian militant, ziarul "L'Aurore", ziar de dimineață recent înființat, la sfârșitul lui octombrie 1897. Cotidianul nu avea, deci, decât trei luni de existență la momentul apariției articolului lui Zola. Numărul de joi, 13 ianuarie 1898, era numărul 87. Fondatorul și directorul său, Ernest Vaughan
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
aderase la Internaționala Socialistă în 1867. Colaborator la mai multe ziare, el devenise director la l'Intransigeant în 1881, dar a trebuit să plece de acolo din cauza unui diferend cu cumnatul său, Henri Rochefort în 1888. După ce a înființat "l'Aurore" în 1897, el avea să renunțe la presă în 1903. La lansare, Vaughan a insistat să-și asigure serviciile lui Georges Clemenceau, care tocmai încetase publicarea ziarului "Justice" cu câteva luni în urmă, după șaisprezece ani și 688 de articole
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
avea să fie el însuși acuzat în procesul lui Émile Zola alături de acesta, și a fost apărat de Albert Clemenceau, fratele editorialistului. Cu toate acestea, se pare că el nu a avut niciun rol în publicarea scrisorii lui Zola. "L'Aurore" era, deci, un cotidian mic, orientat înainte de toate către viața artistică și literară. El oferea și o tribună politică forțelor de centru-stânga republicane progresiste, întrupate în principal de editorialistul Georges Clemenceau. Sediul său aflat în rue Montmartre la etajul al
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
1899. Un alt colaborator cu greutate al echipei redacționale era Bernard Lazare, autor al primelor broșuri editate în apărarea lui Alfred Dreyfus. El a fost cel care, în câteva săptămâni, a convins întreaga echipă că Dreyfus a fost nedreptățit. "L'Aurore" a rămas liderul ziarelor dreyfusarde pariziene oferind tribună tuturor principalelor figuri ale mișcării. Émile Zola i-a rămas fidel până la moartea sa, oferind cotidianului chiar și publicarea în foileton a romanului său intitulat "Fécondité", la întoarcerea din exil în 1899
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
13 ianuarie 1898, tiraj estimat între și de copii. Apariția ziarului a încetat la 2 august 1914, la începutul războiului cu Germania, întrucât toți angajații au fost mobilizați pe front. Émile Zola se întâlnise cu Ernest Vaughan, patronul lui "l'Aurore", în dimineața de 12 ianuarie, pentru a discuta articolul intitulat „Scrisoare adresată d-lui Félix Faure, președintele republicii”. Cei doi au stabilit această întâlnire cu scopul de a pune la punct ultimele detalii ale numărului de a doua zi. La
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
a pune la punct ultimele detalii ale numărului de a doua zi. La sfârșitul dupăamiezei, Zola s-a prezentat la ziar și a citit articolul în fața redactorilor. Clemenceau a tresărit. El nu era de aceeași părere cu Zola, întrucât "l'Aurore" apăra o viziune oficial legalistă asupra afacerii Dreyfus. Nevinovăția lui Dreyfus trebuia, după părerea lui, demonstrată într-un nou proces, nu într-un articol de ziar. Cu toate acestea, el s-a înclinat în fața calităților textului, exclamând: „C'est immense
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
în care repetă obsesiv cuvântul „acuz”. Forma utilizată de Zola era una revoluționară în ce privește suportul utilizat pentru a-și exprima revolta. Articolul este enorm, având circa de cuvinte. El a curs pe opt coloane, în întregimea primei pagini din "l'Aurore". A fost o premieră în această presă de opinie de obicei foarte moderată în ce privește forma, în care marile editoriale rareori depășeau două coloane pe prima pagină. În plus, mare parte din aceste ziare nu publicau decât patru pagini, spațiul fiind
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
pe mâna curții cu jurați. Dar în general, tabăra dreyfusardă, afectată de achitarea comandantului Esterházy, depășind momentul de surpriză, a ieșit cu încrederea sporită de puternica intervenție a scriitorului. Tactic, Zola, ajutat de Leblois, Clemenceau și de redacția de la l"'Aurore", a dat o lovitură magistrală. La doar o zi după verdict, antidreyfusarzii nu au avut timp să se bucure de victorie, că deja s-au văzut puși în defensivă, Zola luându-le inițiativa. Pentru dreyfusarzi, vestea implicării hotărâte a lui
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
-lea.. Implicarea hotărâtă a unui mare om de litere într-o luptă pentru dreptate politică și socială printr-un rechizitoriu jurnalistic a convins numeroși intelectuali să i se alăture, publicând un „Protest” în favoarea revizuirii procesului, publicat el însuși de "L'Aurore" a doua zi după "J'Accuse...!". A fost prima dintre numeroasele petiții care au adunat din ce în ce mai multe semnături de intelectuali de marcă. Printre aceștia s-au numărat Anatole France, Georges Courteline, Octave Mirbeau și Claude Monet, dar și Charles Péguy
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
stat unsprezece luni în așteptarea revizuirii procesului Dreyfus. Rediscutarea cazului Dreyfus în fața Consiliului de Război din Rennes a luat sfârșit la data de 3 iunie 1899. Zola a putut să se reîntoarcă apoi în Franța, unde a publicat în "L'Aurore" articolul "Justice" în care s-a felicitat pentru hotărârea sa. Dar procesul de la Rennes a fost o încercare grea pentru dreyfusarzi, ajunși în pragul disperării, iar Zola a continuat să lupte până când a murit pentru a cere reabilitarea lui Alfred
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
însă să frecventeze cercurile de avangardă literară, artistică și cinematografică. Pârvulescu a frecventat seminariile lui Jean Wahl la Sorbonna, și s-a împrietenit cu Jean-Luc Godard (care îl va folosi ca personaj în filmul „A bout de souffle”), Raymond Abellio, Aurora Cornu, Louis Pauwels, Martin Heidegger, Ezra Pound, Julius Evola, Ava Gardner, Carole Bouquet. Joacă în filmul lui Éric Rohmer „L'ancien et le moderne” (1993). Din punct de vedere politic era apropiat Noii Drepte, iar din punct de vedere artistic
Jean Pârvulescu () [Corola-website/Science/317391_a_318720]
-
ca epitrop și casier, pentru o perioadă de 26 ani, Gheorghe Andrușcă (n. 1919), socrul președintelui României, Traian Băsescu. El a renunțat la această activitate la sfârșitul anului 2009, ca urmare a vârstei sale înaintate. Socrii președintelui României, Gheorghe și Aurora Andrușcă (1929-2012), locuiesc într-o casă modestă aflată la circa 50 de metri de această biserică. Biserica "Sf. Treime" este construită din piatră de carieră. Ea are formă de cruce și este compartimentată în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]