5,357 matches
-
că "în România e prea infect să trăiești" și ancorînd viitorul de o speranță: dacă "vinde tata partea lui din Frătești, o lună ne vom revedea"; totuși, viața bucureșteană îi îmbogățește experiența căci practică "finul sport al saphismului", cunoaște o bătrînă bogată pe care "o voi cultiva în speranța unui testament", deși "pontul cu babele e ceva mai dificil decît cu tinerele, sînt mult mai rutinate." În postura de narator din celebrul său roman, Mateiu alătură și alte mărturisiri ce configurează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să ghiciți cine era. Peste câțiva ani, Mateiu se însoară cu stăpâna moșiei Sion, unde se și instalează, după expirarea contractului de arendă. Peste câtva timp îi spune soției: Dragă Marico, uite ce te rog... Îi port de grijă unei bătrâne, care a slujit cu credință zeci de ani la părinții mei. Aș vrea să-i găsim un loc în căsoaiele noastre de pe lângă conac și să i se facă un modest tain zilnic. Ce zici? De acord, Mateiu. La moartea bătrânei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bătrâne, care a slujit cu credință zeci de ani la părinții mei. Aș vrea să-i găsim un loc în căsoaiele noastre de pe lângă conac și să i se facă un modest tain zilnic. Ce zici? De acord, Mateiu. La moartea bătrânei, care n-a întârziat prea mult, Marica a aflat de adevărata identitate a nefericitei. Atunci ea s-a adresat lui Mateiu cu aceste cuvinte: Bine, Mateiu, se poate să nu-mi spui că era mama ta? Aș fi poftit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
p. 106). 191 Pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, p. 143 și E: 948-967. 192 Hagstrum observa că Blake utilizează imaginea hermafroditului de mai multe ori, "de fiecare dată în cel mai peiorativ sens conceptibil" (1985, p. 141). 193 "Bătrână Mama" este, îmi pare evident, Eno, un personaj a cărei plângere este plasată în debutul poemului The Book of Los. Wilkie și Johnson remarcă: "ea este, aproape sigur, un soi de stare de conștiință primară, la care poetul are acces
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o stare sau o calitate atribuită verbului prin intermediul substantivului”. Predicatul circumstanțial stă mai ales pe lângă verbele care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce, a fugi, a intra etc.): Seara, când Simion veni de la cărăușie, băut și morocănos, bătrâna îl aștepta la poartă, să-i spună ceva. Se întoarse înnebunit în odaie. Predicatul circumstanțial poate fi exprimat prin adjectiv: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă Prin care trece albă regina nopții moartă. Biserica-n ruină
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cădea pradă patimii înrobitoare a banului și își va pierde în ochii comunității, dar mai ales ai familiei, onorabilitatea și încrederea, prevăzuse încă dintru-început că luarea în arendă a cârciumii de la Moara cu noroc nu putea aduce nimic bun. Glasul bătrânei pare a anticipa tragedia unei familii încă din începutul nuvelei. Ea le recomandă copiilor să se mulțumească cu puținul pe care îl au pentru că liniștea unui cămin este mult mai importantă decât dobândirea unor bunuri materiale care aduc după ele
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ei, specifică unei lumi patriarhale, nu a fost luată în seamă și atât Ana, cât și Ghiță, personajele centrale ale textului, sfârșesc tragic. Focul va veni să purifice acel loc blestemat al morii, curățind păcatele și lăsându-i pe supraviețuitori, bătrâna și copiii, cu un gust amar al unui destin care ar fi trebuit să fie direcționat altfel. Bătrâna rămâne, prin tot ceea ce face și spune, un veritabil tezaur de moralitate și un chip emblematic al mamei ce îndură, cu stoicism
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
centrale ale textului, sfârșesc tragic. Focul va veni să purifice acel loc blestemat al morii, curățind păcatele și lăsându-i pe supraviețuitori, bătrâna și copiii, cu un gust amar al unui destin care ar fi trebuit să fie direcționat altfel. Bătrâna rămâne, prin tot ceea ce face și spune, un veritabil tezaur de moralitate și un chip emblematic al mamei ce îndură, cu stoicism, tot ceea ce destinul îi oferă. Există și reversul imaginii idilice, luminoase a unei mame cinstite, corecte, care își
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ci chiar textele importante. Moara cu noroc ar trebui să ilustreze fraza inițială, cum că fiecare trebuie să fie mulțumit cu sărăcia sa, fiindcă nu bogăția, ci liniștea colibei sale îl face fericit. Puțini au citit mai departe: mai departe, bătrâna, mama Anei, spune că ea a fost o femeie într-adevăr fericită. Și că, după o viață fericită, i-ar fi greu să se despartă de casa ei, pentru o căutare problematică. Ei, tinerii, sunt liberi să o facă; ei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nu remarce modul năvalnic în care ele se succed în detrimentul unui construct argumentativ care să le includă și să le dea valoarea și sensul unității. Din această cauză credem că au apărut și unele incongruențe. După ce o vede, întemeiat, pe Bătrână ilustrând Ordinea lumii, criticul oferă și Marei un loc în lumea "oamenilor exemplari", a "adevăraților creștini" pe care el încearcă să o circumscrie în spațiul eroilor slavicieni. Radu G. Țeposu "demontase" odată 51 personalitatea femeii de pe Radna și nu identificase
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți cum vă trage inima, și Dumnezeu să vă ajute și să vă acopere cu aripa bunătăților sale. Acestea sunt primele vorbe ale bătrânei adresate ginerelui său cu care se deschide nuvela Moara cu noroc. Cititorul reține mai ales prima frază. Cea de-a doua e mai degrabă trecută sub tăcere sau lăsată în umbra celei dintâi, deși ea e mai amplă și mai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se deschide nuvela Moara cu noroc. Cititorul reține mai ales prima frază. Cea de-a doua e mai degrabă trecută sub tăcere sau lăsată în umbra celei dintâi, deși ea e mai amplă și mai importantă prin structura mesajului transmis. Bătrâna nu e refractară la nou. Intuind parcă decizia lui Ghiță, ea își dă consimțământul încă de la început în legătură cu hotărârile ulterioare ale ginerelui său, de orice natură ar fi fost acestea. Pentru a demonstra o dată în plus încrederea sa necondiționată în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
refractară la nou. Intuind parcă decizia lui Ghiță, ea își dă consimțământul încă de la început în legătură cu hotărârile ulterioare ale ginerelui său, de orice natură ar fi fost acestea. Pentru a demonstra o dată în plus încrederea sa necondiționată în tânăra familie, bătrâna binecuvîntează din toată inima, de două ori alegerea care transformă radical viața celor dragi. Nu face aceasta pentru că ea crede în schimbarea în bine a situației lor, ci pentru că înțelege că rostul ei de acum e acela de a le
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
rămân aici ori să mă duc în altă parte: dacă vă hotărâți să mergeți, mă duc și eu cu voi și mă duc cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată dragostea mamei care încearcă norocul copilului ieșit în lume. Bătrâna revine de trei ori asupra ideii participării ei totale, singura ei obiecție fiind asumarea responsabilității deciziei: dorește ca aceasta să nu-i aparțină. Replica pare de neînțeles ca și aciditatea limbajului lui Ghiță. Dacă nu se poate vorbi de neînțelegere
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
asupra ideii participării ei totale, singura ei obiecție fiind asumarea responsabilității deciziei: dorește ca aceasta să nu-i aparțină. Replica pare de neînțeles ca și aciditatea limbajului lui Ghiță. Dacă nu se poate vorbi de neînțelegere între cei doi atâta timp cât bătrâna este clar cooperantă, atunci ce se ascunde dincolo de cuvinte? Bărbatul e fără doar și poate apăsat de decizia deloc ușoară de a părăsi casa și satul care îi sunt atât de familiare. Defularea se justifică ca și teama omenească de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de așteptat, conștientizează atitudinea femeii, păstrează tonul ridicat al dialogului, și, dorind să-și mențină autoritatea de cap al familiei, își afirmă hotărârea definitivă: Atunci să nu mai pierdem vorba degeaba: mă duc să vorbesc cu arendașul. Dubla binecuvântare a bătrânei din finalul discuției purtate de cei doi: În ceas bun să fie zis și gând bun să ne dea Dumnezeu în tot ceasul! întărește ideea participării ei cu trup și suflet. Soacra e una dintre acele femei-mame înțelepte care știe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în plus aceasta. Familia se mută, așadar, la Moara cu noroc. De Sfântul Gheorghe și în "ceas bun" pare-se: Dar binecuvântat era locul acesta mai ales de când veniseră cârciumarul cel nou cu nevasta lui cea tânără și soacra cea bătrână... Vorba populară: "Omul sfințește locul" nu se aplică aici. Prezența lui Ghiță, mai precis a familiei sale luată în întregimea ei, aduce consacrarea locului deja binecuvântat prin prezența celor cinci cruci ce stau înaintea morii: acolo în vale, între pripor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
locurile cele rele, nu mai era Moara cu noroc, ci cârciuma lui Ghiță. Bărbatul e bun cârciumar și el știe să facă atmosfera plăcută la han. Toți trei fac asta și sporul casei se vede curând: iar Ghiță, Ana și Bătrâna nu îl primeau pe drumeț ca pe un străin venit din lume, ci ca pe un prieten așteptat de multă vreme la casa lor. Astfel că, așa cum moara a fost cu noroc, cârciuma devine și ea purtătoare de noroc pentru
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a fost cu noroc, cârciuma devine și ea purtătoare de noroc pentru familia lui Ghiță și pentru oaspeți un "acasă". Totul dă impresia de înnoire, împrospătare a locului! Iluzii pierdute... Singura care sesizează și de această dată "fisurile" este tot bătrâna. Un an mai târziu ea va spune că nu-și aducea aminte să fi petrecut vreodată în viața ei sfintele sărbători altfel decât împreună cu cei mai de aproape ai săi, afară de anul trecut, când Paștile căzuseră tocmai în timpul mutării lor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dacă mai petrecea și acum ca și anul trecut. Mutarea la Moara cu noroc se făcuse în toiul sărbătorii de Paște, într-o zi neobișnuită pentru a fi petrecută într-un mod atât de impropriu. Aceasta este clar resimțită de bătrână ca păstrătoarea tradiției (în sensul unei relații permanente cu sacrul) și reprezintă pentru ea sursa unei tulburări profunde și a unei neliniști aducătoare de furtună asupra familiei și a începutului de drum. Principala deosebire dintre cei doi aici apare în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sacrul) și reprezintă pentru ea sursa unei tulburări profunde și a unei neliniști aducătoare de furtună asupra familiei și a începutului de drum. Principala deosebire dintre cei doi aici apare în modul antagonic în care ei se raportează la sacru. Bătrâna rămâne singura care merge în fiecare duminică la biserică, dar ea pleca întotdeuna cu inima grea, căci ea trebuia să plece singură și să-i lase pe dânșii singuri la pustietatea aceea de cârciumă. Soacra e urmărită de ostilitatea spațiului
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să se prăbușească și într-o zi ea se năruiește ca un castel de cărți"71. La scară mică, societatea își găsește corespondent în instituția familiei. Ghiță și Ana lui, căzuți sub incidența maleficului, complet alienați își pierd definitiv reperele. Bătrâna și copiii luați de aceasta reușesc să se sustragă. La plecare, ea, cu durere în suflet, își exprimă pentru prima oară dorința de a fi ascultată și urmată. Rămasă fără răspuns, îi avertizează în legătură cu pericolul pe care îl reprezintă sămădăul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
el. Nu e aici nimic din slăbiciunea de care vorbește critica tradiționalistă. Dacă am detașa rândurile din context am afirma fără urmă de tăgadă că aparțin prin ton și înțelepciune bătrânei. Nu ne-am înșela prea mult. Ana e o Bătrână ... tânără. Forța cu care ea va lupta, ce-i drept fără sorți de izbândă, pentru iubirea bărbatului ei nu e una oarecare. Dar Ghiță nu e Bătrânul! O analiză pur statistică a raporturilor Ghiță-Ana pentru primele zece părți ale nuvelei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
faptul că e pentru prima oară când femeia își exprimă neîncrederea în legătură cu o decizie a sa. Ghiță se simte detronat din postura de stăpân absolut al familiei. Ne amintim cât de mult îl deranjase părerea diferită de a lui a Bătrânei legată de mutarea la Moara cu noroc. Trufașul Ghiță resimte totul ca pe un afront de neiertat. Nu recunoște asta. Preferă să își justifice înstrăinarea. El era singur și părăsit. Ana, pe care o privea cu atâta drag mai nainte
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
știm însă din start dacă această atitudine e rodul inerției date de tradiție sau a unei determinări lăuntrice, mai profunde și mai categorice. Nuvela nu ne ajută la început. Ba dimpotrivă. Portretul Anei se conturează din primele rânduri din vorbele bătrânei și ale tânărului ginere. În fața ochilor noștri vine o Ana prea tânără, prea așezată, oarecum prea blândă la fire care se bucură de viață doar privind ea la Ghiță, Ghiță la ea, amândoi la copilaș și bătrâna la tustrei. Narațiunea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]