5,417 matches
-
că da. Alaltăieri am fost la Hamburg, prin Ploen, și nu m-am simțit prea bine, descoperind locurile care ți-au plăcut, cămăruțele și copacii. Gontard mi-a spus că o doamnă de la Școala de cadeți ne-a văzut în balcon. Ea a întrebat dacă e Cecilia, iar dragul de Gontard i-a spus că este prințesa moștenitoare a Greciei. Ce grozav! Îmi este foarte dor de tine și abia aștept să ne revedem. Vremea este îngrozitoare, plouă continuu și este
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Posada. (Conținea cele 4 fotografii din Tabăra de la Döberitz.) Draga mea prietenă, Simt că trebuie să-ți scriu și să-ți spun că încă trăiesc și că mă gândesc la tine. Ce departe mi se pare momentul când eram în balconul de la Weimar! Ce mai faci? Viața mea este foarte liniștită aici. Aproape în fiecare dimineață mă duc cu mașina la Döberitz, astăzi am plecat la ora șase. Acolo tragem la țintă sau facem exerciții, cu regimentul de artilerie. Iau masa
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
să-ți povestesc, vreun gând de-al meu sau ceva ce am citit, dar îmi amintesc cu groază incidentul cu cele patru scrisori care au sosit în aceeași zi, cât de mult am râs pe tema asta la Weimar, pe balcon, când mi-ai spus povestea și, de atunci, mă gândesc că ar fi bine să nu îți mai scriu atât de des. Ieri am primit o scrisoare foarte lungă și plăcută de la prințesa imperială. Să nu crezi că voi renunța
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
că a simțit plăcerea de a avea un fiu pe toată perioada cât ai stat cu el. Da, simt și eu la fel ca tine, în momentul când spui: Cât de mult timp a trecut de la momentul când stăteam în balconul de la Weimar! Și, de asemenea, mă întreb când ne vom revedea. Am botezat un mânz de-abia născut cu numele "Ploen". Curând îți voi trimite poze cu poneiul meu preferat. Îmi amintesc și de cabinetul tău de lucru din Palatul
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
aici, ca niște chilii, zugrăvite în alb, ca la închisoare, un pat foarte tare și cam atât. Pe doisprezece se termină totul și mă voi duce la Heiligendamm să mă întâlnesc cu Cecilia. Îți amintești cum m-am comportat pe balcon? La revedere, micuța mea, prietenul tău. Proiect de răspuns (Să-i scriu și prințesei imperiale. Petrecerea copiilor. Menier și împăratul. Ziar românesc.) Sire, dragul meu prieten, Mesajul tău din tabără a ajuns și mi-a făcut o mare plăcere. M-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
cerbi și am avut și vreme bună. Am văzut fotografiile pe care i le-ai trimis Ceciliei și cred că, într-adevăr, prințesa Murat arată foarte vulgar și că Georges pare foarte plictisit. Cum te înțelegi cu el? Îți amintești balconul de la Weimar? Stolberg va porni curând în călătorie, dar îți voi spune exact ziua când va ajunge. Îi voi trimite lui Georges un model al bărcii mele, dar asta e tot ce pot face, deoarece nu mai există schițe. M-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Doamna eram eu, ofițerul era el. Purta o tunică gri deschis, cu un guler de culoarea mușcatelor roz. Deasupra, figura lui tânără, marcată de riduri... M-am simțit cuprinsă de o veselie nemăsurată, nebună. Ne-am îndreptat spre fereastră. Dincolo de balcon, în fața hotelului, se vede o clădire mare pe care sunt înfipte două catarge pentru steaguri; al doilea și al treilea etaj țâșnesc deasupra faimoșilor tei. El îmi spune: Iarna asta am lucrat în această clădire în fiecare după-amiază, timp de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
atât de dragi Marelui Poet. În fine, m-au emoționat cele câteva momente dintr-o dezbatere tradițională în spațiul Ipoteștilor cu prilejul acestei zile, a noastră, a tuturor românilor. O sală neîncăpătoare, arhiplină, mi-a permis să-i văd, de la balconul unde mai erau câteva locuri în picioare, pe iubitori de poezie, pe îndrăgostiți pe viață de Eminescu, pe creatori de poezie, critici literari, directori de edituri, promotori ai reperelor incontestabile ale culturii naționale. Români de peste tot, din apropiere și mai
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
în negru, încât mai mult te înfricoșează decât te liniștesc. În plus, fumează, deși legea care interzice fumatul în locurile publice, ca și prezența lor acolo, te fac să-ți piară cheful să mai fumezi tu însuși, și acasă, pe balcon, singur. Sora lor mai mare, poliția, și-a tras mașini pe care scrie, european, "Siguranță și încredere", dar reflexele noastre condiționate, de multimilionari în amenzi, ca și ale lor, de altfel, de pândari ai infracțiunii, ne fac, la simpla lor
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
singuri, cu câțiva ziariști, medici, curioși. Dar seara, mii de cetățeni se adunau, se salutau politicos cu "domnule" și "doamnă", ceea ce iarăși nu se pomenise de mult în România, strigau lozinci anticomuniste, afișau pancarte, ascultau discursurile foștilor disidenți pronunțate de la balconul Facultății de geologie, vizionau pe zidul Arhitecturii înregistrări, casete, documente, filme dezvăluind ceea ce publicul nu avea cum ști din secretele recentei revoluții: în Iliescu în discuții amicale cu Ceaușescu, pe care tocmai îl împușcase, de pildă. Se cânta Mai bine
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
liberă de neocomunism și Kilometrul Zero, cum a mai fost ea numită. Anvergura Golaniei a depins de mulțimile care s-au adunat în Piața Universității, mai ales seara (uneori, aproape 100.000 de participanți), și de discursurile ținute de la celebrul Balcon al Universității, discursuri aparținând atât unor personalități, cât și multor anonimi care percepeau zona ca pe o agora ori chiar ca pe un parlament simbolic. Verva Golaniei a fost spectaculoasă, întrucât participanții făceau parte din diferite generații și aveau varii
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de mercenari, fanatici, indivizi frustrați și „creiere spălate”. Pe lângă insultele cu ceremonial, găselnița lui C.V. Tudor a fost aerul de meci gregar de fotbal în care un rol aparte l-au avut cartonașele roșii ale gherilelor infiltrate de PRM în balcoanele cu invitați și fluierele de huiduială stridentă care flancau, orchestrate de C.V. Tudor și alți dirijori ai agitatorilor (supraveghind totul prin telefoane mobile), agresiunile verbale și gestuale. Apogeul l-a constituit nu doar obstrucționarea dizgrațioasă (infracțională, cum am precizat deja
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
verbale și gestuale. Apogeul l-a constituit nu doar obstrucționarea dizgrațioasă (infracțională, cum am precizat deja) a discursului prezidențial, ci și amenințările brutelor cu violentarea fizică a unor intelectuali de marcă, acestora declarându-li-se că vor fi aruncați de la balcon. Este limpede, C.V. Tudor și-a asigurat rolul de dictator pe „stadionul” Parlamentului, folosindu-se de complicitatea oamenilor de ordine care nu au intervenit să-i apere pe cei agresați, nici să-i obstrucționeze pe agresori, ci au lăsat să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de fete înrudite ca vârstă își spunea cuvântul; la același etaj cu mine locuia Lili - or, mama lui Lili făcea niște plăcinte cu magiun pe care nici acum nu le-am uitat (când îmi venea chef, săream pur și simplu balconul la Lili, fie ca să o trag de păr și să o aud cum se smiorcăie, fie să mănânc niște plăcinte, fie să mă uit la televizor); la etajul cinci locuia Danuta, aghiotanta mea, cu care mă plimbam până pe la zece
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ce altceva puteam să fiu decât un fetus umblător! Sau o călugăriță pitică! Circulam, apoi, după cum s-a văzut deja, cu obișnuință și firesc, prin apartamentele mai multor familii - nici măcar nu mai intram pe ușă întotdeauna, ci săream direct pe balcon sau pe fereastră. Lucrul acesta îmi dădea senzația de spiriduș, care se poate strecura prin orice fel de deschizături. Curioasă, iscodeam pe unde puteam, chiar și acolo unde nu aveam acces întotdeauna. Vara, când ploua, ocupam cu o șleahtă de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pisici, de obicei; dar la bloc se pot sălășlui și broaște-țestoase, arici, papagali, hamsteri etc.). Problema câinilor, la bloc, este aceea că, vrând-nevrând, latră când vor ei (doar de aceea sunt câini); pisicile sunt mai blazate, mai silențioase; uneori sar balconul la vecini și cotrobăie prin casă, făcând vraiște. Chestiunea vârstei, a generațiilor este o altă nepotrivire specifică pentru cei care locuiesc la bloc. Există chiar și aici o bătălie între generații? Firește. Liceenii sunt zgomotoși (neavând bani pentru a merge
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
bloc sunt când și când sparte; interfonul, pentru care toți locatarii au plătit, este furat sau stricat destul de repede. Petrecăreții nu se dau în lături, însă, și de la gesturi scatologice la propriu, chiar dacă acestea sunt mai rare: uneori, dimineața, pe balcon atârnă resturile uscate ale unei vome la beție sau pe pervaz tronează încolăcit un excrement. Dacă administratorul blocului solicită o explicație din partea turbulenților adolescenți „cu chef”, aceștia răspund foarte simplu: excrementul a căzut din cer! În afara ușilor de la apartamente nu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Sau un ghiveci prea arătos, cu plante de interior! În nici un caz să nu se lase bicicleta în fața ușii! Apoi, locatarii nu acordă prea mare importanță felului în care murdăresc spațiul celorlalți: este aproape un obicei să scuturi covoarele peste balconul vecinului (dacă se poate chiar pe rufele pe care acesta le are întinse la uscat) sau să scuturi firimiturile de pe fața de masă (de data aceasta din greșeală) chiar în capul vecinului de la etajul de mai jos. Sau să găsești
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
să scuturi firimiturile de pe fața de masă (de data aceasta din greșeală) chiar în capul vecinului de la etajul de mai jos. Sau să găsești resturi de salam ori șorici uscat, ori chiar cutii de bere, turtite, aruncate, de cine știe unde, în balcon. Un vecin de-al meu a strâns într-o lună 100 de pachete goale de Marlboro, pe care locatarul de sus le arunca, nu se știe din ce pricini voluptuoase sau mai puțin voluptuoase, direct în balconul de dedesubt. Alte
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de cine știe unde, în balcon. Un vecin de-al meu a strâns într-o lună 100 de pachete goale de Marlboro, pe care locatarul de sus le arunca, nu se știe din ce pricini voluptuoase sau mai puțin voluptuoase, direct în balconul de dedesubt. Alte zgomote felurite care mai pot fi auzite la bloc: el bătând-o pe ea (de obicei), pentru că este obosit, sătul de viață, nemulțumit, alcoolic etc. Uneori ea înjură la fel de tare ca și el; și țipă așijderea, deci
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mare și-am dansat Hora Unirii până pe la zece seara, când ne-am dus acasă murdari, flămânzi și învingători, urlând printre blocuri JOS CEAUȘESCU, JOS COMUNISMUL, cu vocile noastre feminine, în Schimbare? Și tovarășul profesor revoluționar Curcă vorbea de la un balcon și oamenii aruncau de pe acoperișul Prefecturii literele uriașe de fier, vopsite în roșu. Întâi au aruncat cuvântul TR|IASC| și cuvântul a căzut cu un bufnet asurzitor la picioarele lor. Și mulțimea: ieeee! Apoi acei Cutezători au aruncat TOVAR|ȘUL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Și și-a sprijinit capul pe umărul lui. Mă gândesc la taică-meu acum ca la un om mort, din toate punctele de vedere. Fiindcă - și asta e marea mea ciudă - în decembrie ’89, taică-meu, în loc să se ducă în balconul Teatrului Eminescu, să zică și el două vorbe, cum a făcut profesorul Curcă, a preferat să se matolească, de bucurie că a căzut Ceaușescu. Și nu i-ar fi fost greu, taică-meu era un profesor de matematică foarte respectat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
femei nu e altceva decât o oglindă fidelă (spre deosebire de cele două deformatoare atunci când femeile sunt separateă a imaginii reale a celor doi soți... Un Howard care, cu 30 de ani în urmă, își cucerise soția fredonându-i Flautul fermecat sub balcon, incapabil acum să mai accepte ceva „cultural“, incapabil să nu-și verse veninul asupra establishmentului, unde înghesuie cam tot, de la Rembrandt la Mozart... Monty Kipps, propovăduind interzicerea homosexualității, o acceptă când e vorba despre un bun prieten preot... Și tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Internet pentru Oana“ chiar merită băgate în manuale, ar fi mai utile și mai frumoase decât o grămadă de prostii urâte și ornamentale de pe acolo. Dar să revenim la mine - locurile mele preferate din tot New York-ul au fost așa: balconul Corinei Șuteu, la etajul 17 al clădirii consulatului, grădinița de copii Basic Trust, unde am fost cu prietena mea Oana Marian și cu Sam Grossman de la trupa Wowz, care le-a cântat la chitară celor mici, și acoperișul institutului maghiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Eu ascult cu sufletul“, mă justific patetic. Ca și profesorul de franceză bătrân, înalt, uscățiv, cu care fac cunoștință într-o pauză de țigară. Și Aura, care cucerește publicul într-o clipă. Fotoliile roșii gem, oamenii stau pe jos, la balcon, în picioare. Sala improvizează după ea, văd bucle blonde și șuvițe cărunte laolaltă, zâmbind. Mas que nada, Somewhere, over the rainbow, Wonderful life sau Can’t help falling in love. Cuiva îi dau lacrimile. Închei cu Alex Vasiliu. „Povestea festivalului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]