3,984 matches
-
spin puternic, este așezată deasupra înotătoarelor pectoralelor; cea posterioară este lungă și scundă. Înotătoarele pectorale sunt mari și ascuțite; iar înotătoarele ventrale mai mici și pedunculate. Și unele și altele au razele lor cartilaginoase prinse pe câte un singur cartilaj bazal. Înotătoarea anală este mică. Înotătoarea codală este, la adulți, heterocercă, iar la indivizii tineri, protocercă. Scheletul este cartilaginos. Scheletul axial este primitiv. El este reprezentat în mod principal prin notocord (coarda dorsală) bine dezvoltat, înconjurat de corpurile vertebrale inelare, care
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
talie redusă, cu lungimea corpului în jur de 1 mm, rareori de câțiva milimetri. Gură este armata cu un stilet (stoma transformată într-un stomatostilet) protractil caracteristic. Esofagul în zona corpului prezintă un bulb median (valvular sau nevalvular) și unul bazal posterior în regiunea posterioara (istmul), glandulara. Canalul excretor lateral este limitat la o singură coardă hipodermica. Majoritatea reprezentanților acestui ordin sunt paraziți pe plante (fitoparaziți) și într-o măsură redusă sunt forme foretice sau endoparazite la insecte. Cele mai des
Tilenchide () [Corola-website/Science/337450_a_338779]
-
vârf sau libere, neconcrescute în partea superioară ("Astrocarpus"), delimitând o singură lojă (ovar unilocular). Stigmate sesile. Axa florii la unele specii prelungită într-un ginofor disciform. Ovule numeroase, campilotrope, cu 2 integumente. Placentație de obicei parietală sau mai rar central bazală. Fruct capsulă uniloculară multispermă, aproape totdeauna deschisă prin crăpături la vârf, uneori foliculă sau bacă. Semințe reniforme sau ovale, de obicei exalbuminate (fără endosperm), cu embrionul curbat în formă de arc. Unele specii de resedacee sunt de interes horticol, altele
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
vreun rol în cauzarea simptomelor psihotice care sunt cele mai proeminente trăsături ale schizofreniei. Anthony Grace et al. au sugerat, pe baza unor experimente cu animale, că disfuncția hipocampală ar putea produce o alterare a secreției de dopamină în ganglionii bazali, ca urmare afectând în mod indirect integrarea informației în cortexul prefrontal<nowiki>[25]</nowiki><nowiki>[85]</nowiki>. Alții au sugerat că disfuncția hipocampală s-ar putea să explice problemele în memoria de lungă durată care se observă frecvent în indivizii
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
de absorbție a apei. La multe colembole există pe segmentul III abdominal un organ caracteristic, cunoscut sub denumirea de "retinacul". La majoritatea colembolelor pe segmentul IV abdominal se găsește un organ caracteristic, numit "furca", care este format dintr-o piesă bazală — "manubriu", care susține o pereche de brațe distale — "dinți (dens)", terminate fiecare, sub formă de măciucă, denumită "mucro (mucron)". Furca împreună cu retinaculul formează "aparatul de sărit", cu care aceste mici animale sar ca purecii, de unde le vine și numele de
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
sau subdomeniu după unii autori ) de eucariote, care include opistocontele ("Opisthokonta") și amibozoarele ("Amoebozoa") și se caracterizează prin prezența celulelor cu singur flagel (la unele grupuri, flagelul s-a redus în cursul evoluției). Majoritatea reprezentanților unicontelor au un singur corpuscul bazal; opistocontele flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. Fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS), prezentă la biconte, este absentă la uniconte. La uniconte are loc fuziunea a trei gene care
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
opistocontele ("Opisthokonta") și amibozoarele ("Amoebozoa") și se caracterizează prin prezența celulelor cu singur flagel (la unele grupuri, flagelul s-a redus în cursul evoluției). Majoritatea reprezentanților unicontelor au un singur corpuscul bazal; opistocontele flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. Fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS), prezentă la biconte, este absentă la uniconte. La uniconte are loc fuziunea a trei gene care codifică enzimele implicate în sinteza nucleotidelor pirimidinice: carbamoil fosfat
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
a propus numele "Amorphea" pentru acest grup. În 2002, Cavalier-Smith a propus termenii "Unikonta" și "Bikonta", bazate pe un scenariu evolutiv al aparatului flagelar. Într-adevăr, la majoritatea celulelor eucariote aparatul flagelar (format din flageli care pornesc de la un corpuscul bazal) este baza structurii citoscheletului. Centrul acestei structurii este format din unul sau mai mulți corpusculi bazali, care pot forma sau nu flageli. Cavalier-Smith a emis ipoteza că LECA ("Last Eukaryotic Common Ancestor" - ultimul strămoș comun al eucariotelor) avea un singur
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
bazate pe un scenariu evolutiv al aparatului flagelar. Într-adevăr, la majoritatea celulelor eucariote aparatul flagelar (format din flageli care pornesc de la un corpuscul bazal) este baza structurii citoscheletului. Centrul acestei structurii este format din unul sau mai mulți corpusculi bazali, care pot forma sau nu flageli. Cavalier-Smith a emis ipoteza că LECA ("Last Eukaryotic Common Ancestor" - ultimul strămoș comun al eucariotelor) avea un singur corpuscul bazal și un singur flagel. El a sugerat de asemenea, că unicontele (uniflagelatele), au conservat
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
baza structurii citoscheletului. Centrul acestei structurii este format din unul sau mai mulți corpusculi bazali, care pot forma sau nu flageli. Cavalier-Smith a emis ipoteza că LECA ("Last Eukaryotic Common Ancestor" - ultimul strămoș comun al eucariotelor) avea un singur corpuscul bazal și un singur flagel. El a sugerat de asemenea, că unicontele (uniflagelatele), au conservat această organizare ancestrală, în timp ce bicontele (biflagelatele) descind de la un strămoș care a dobândit un al doilea flagel, unul fiind anterior, altul posterior. Bicontele sunt caracterizate, de
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
că unicontele (uniflagelatele), au conservat această organizare ancestrală, în timp ce bicontele (biflagelatele) descind de la un strămoș care a dobândit un al doilea flagel, unul fiind anterior, altul posterior. Bicontele sunt caracterizate, de asemenea, printr-un proces particular în timpul diviziunii celulare: corpuscul bazal nou format devine în mod constant corpuscul bazal anterior, în timp ce corpuscul mai vechi (cel moștenit de la celula mamă) formează corpuscul bazal posterior. Astfel, aceste caractere derivate combinate cu fuziunea genei DHFR-TS (care codifică dihidrofolat reductaza - DHFR și timidilat sintetaza - TS
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
în timp ce bicontele (biflagelatele) descind de la un strămoș care a dobândit un al doilea flagel, unul fiind anterior, altul posterior. Bicontele sunt caracterizate, de asemenea, printr-un proces particular în timpul diviziunii celulare: corpuscul bazal nou format devine în mod constant corpuscul bazal anterior, în timp ce corpuscul mai vechi (cel moștenit de la celula mamă) formează corpuscul bazal posterior. Astfel, aceste caractere derivate combinate cu fuziunea genei DHFR-TS (care codifică dihidrofolat reductaza - DHFR și timidilat sintetaza - TS) exclud posibilitatea ca rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
flagel, unul fiind anterior, altul posterior. Bicontele sunt caracterizate, de asemenea, printr-un proces particular în timpul diviziunii celulare: corpuscul bazal nou format devine în mod constant corpuscul bazal anterior, în timp ce corpuscul mai vechi (cel moștenit de la celula mamă) formează corpuscul bazal posterior. Astfel, aceste caractere derivate combinate cu fuziunea genei DHFR-TS (care codifică dihidrofolat reductaza - DHFR și timidilat sintetaza - TS) exclud posibilitatea ca rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor este situată în interiorul bicontelor. Cu toate acestea, una dintre problemele acestei ipoteze este
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
DHFR-TS (care codifică dihidrofolat reductaza - DHFR și timidilat sintetaza - TS) exclud posibilitatea ca rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor este situată în interiorul bicontelor. Cu toate acestea, una dintre problemele acestei ipoteze este că numeroase uniconte au în realitate mai mulți corpusculi bazali. Opistocontele flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. În plus, a fost descoperită recent o amibă biflagelată ("Breviata") înrudită cu amibozoarele ("Amoebozoa"). Astfel, dacă ne-am raporta la numărul de corpusculilor bazali într-o filogenie
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
TS) exclud posibilitatea ca rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor este situată în interiorul bicontelor. Cu toate acestea, una dintre problemele acestei ipoteze este că numeroase uniconte au în realitate mai mulți corpusculi bazali. Opistocontele flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. În plus, a fost descoperită recent o amibă biflagelată ("Breviata") înrudită cu amibozoarele ("Amoebozoa"). Astfel, dacă ne-am raporta la numărul de corpusculilor bazali într-o filogenie a eucariotelor, atunci ideea că unicontele au fost ancestral
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
mai mulți corpusculi bazali. Opistocontele flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. În plus, a fost descoperită recent o amibă biflagelată ("Breviata") înrudită cu amibozoarele ("Amoebozoa"). Astfel, dacă ne-am raporta la numărul de corpusculilor bazali într-o filogenie a eucariotelor, atunci ideea că unicontele au fost ancestral uniflagelate nu mai pare să fie valabilă. Dacă poziția filogenetică a acestei amibe ("Breviata") este confirmată, atunci ipoteza cea mai ponderată este că strămoșul unicontelor a fost el
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
bazidiomicete și este alcătuit tot din celulele binucleate, care iau parte la formarea bazidiofructelor, alcătuind țesuturi false cu funcții de susținere, secreție, conducere, protecție ș.a. Bazidiile pot fi monomere și dimere, când sunt alcătuite din două articole, dintre care cel bazal constituie hipobazidia, iar cel din partea superioară epibazidia. Bazidiile formate pe miceliul terțiar se asociază într-un strat fertil numit himeniu. Bazidiile se formează direct pe miceliul dikariotic, în corpuri fructifere deschise sau complet închise.
Basidiomycètes () [Corola-website/Science/333763_a_335092]
-
și articole”) au rezumat întreaga istorie a studiilor despre Pikaia, au inclus acolo și observațiile lui Conway Morris și lui Caron și au tras concluzia că multe din caracteristicile descoperite de ei nu ajută la clasificarea "Pikaiei" ca o cordată bazală. Când trăia, Pikaia era un animal comprimat, similar cu o frunză de salcie. Înota prin unduirea corpului, la fel ca un țipar. Spre deosebire de țipari, este probabil că "Pikaia gracilens" era un înotător încet. Avea o pereche de tentacule mari pe
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
inferioare și trunchiului sistemul nervos somatic, prin structurile sale, integrează organismul în mediul de viață, astfel:-nucleii somato-motori ai trunchiului cerebral comandă mișcări ale trunchiului din regiunea feței, limbii și faringelui-aria motoare a scoarței cerebrale comandă mișcările voluntare ale corpului-nucleii bazali reglează poziția corpului și mișcarea-cerebelul asigură precizia mișcărilor comandate de scoarța cerebrală Este capacitatea aparatului locomotor de a menține stațiunea verticală bipedă (funcția de postură și echilibru) și de a deplasa diferitele sale segmente și întregul corp. Cele două funcții
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
myxa" = mucus nazal) sunt animale în formă de țipar care produc din abundență mucus. Sunt singurele animale extante cunoscute care au craniu, dar nu au coloană vertebrală. Laolaltă cu chișcarii, ei nu au maxilare și sunt considerați „fosile vii”; sunt bazali în cadrul vertebratelor, iar mixinele actuale seamănă cu cei de acum 300 de milioane de ani. Clasificarea mixinelor a fost întotdeauna controversată. Problema este dacă mixinele sunt un fel de pește normal degenerat, înrudit mai de-aproape cu chișcarii, sau dacă
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
malul mării. Este o plantă acvatică amfibie, perenă, monoică, mică cu o înălțime de 2-12 cm. Rizomul este scurt, stolonifer (poartă stoloni). Stolonii scurți și subțiri, cu rădăcini și frunze dispuse în rozetă la nodurile. Frunzele simple, grupate în rozetă bazală, liniar subulate, plane, cilindrice sau semicirculare în secțiune, adeseori canaliculate, late de 1-2 mm și lungi de 1-5-10 (-25) cm, vaginate la bază. Scapul mai scurt decât frunzele, rareori, de aceiași lungime. Flori monoice, cu flori unisexuate, mascule și femele
Chenarul bălților () [Corola-website/Science/334701_a_336030]
-
Scapul mai scurt decât frunzele, rareori, de aceiași lungime. Flori monoice, cu flori unisexuate, mascule și femele, dispuse pe aceeași plantă. Florile mascule sunt solitare, subsesile, dispuse pe un peduncul (scap) subțire, lung de 4 cm, ieșit din subțioara frunzelor bazale, cu caliciu format din 4 sepale, lung de 6-7 mm și corolă cilindrică, cu 4 lacinii; stamine în număr de 4 cu o lungime de 1-2 cm. Florile femele sunt sesile, dispuse câte 2-3 la baza pedunculului florilor mascule, cu
Chenarul bălților () [Corola-website/Science/334701_a_336030]
-
caliciu format din 2-4 (de obicei 3) sepale înguste, libere și o corolă tubuloasă, bilabiată de 4-5 mm; stilul de circa 1 cm. Ovarul este superior, cu 2 loje (2 locular), numai în una din ele se află un ovul bazal. Fructul este o nuculă eliptică cafenie, uscată, indehiscentă, lungă de 2 mm, cu un cioc format din stigmatul persistent. Fructul conține o singură sămânță. Planta înflorește în mai-iunie (mai rar până în septembrie). Cariotipul 2n=24. În Banat, în lungul Dunării
Chenarul bălților () [Corola-website/Science/334701_a_336030]
-
recurent (paralizie de recurent), cel mai adesea cel stâng. Este întâlnită în compresiunile traheei și bronșiilor de către o adenopatie mediastinală sau hilară (bacilară, neoplazică etc.), de tumori mediastino-pulmonare, de un anevrism al crosei aortei sau de procese situate în regiunea bazală a gâtului, din cauza unor afecțiuni tiroidiene (tumori tiroidiane). În aceste cazuri se produce compresiunea nervului laringean recurent stâng, cu paralizia coardelor vocale de aceeași parte. "Tusea cavernoasă" are un timbru metalic, care dă senzația de gol. Este întâlnită când în
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
și distrofia tubulară sunt severe. Hialinoza glomerulilor aflați subcapsular are loc în 80% din cazuri. Leziunile vasculare constau în hialinoză și se întâlnesc în 80% din cazuri. În zona juxtamedulară, unde leziunile interstițiale sunt mai mici, apar îngroșări ale membranei bazale tubulare și glomerulare, epiteliu tubular turtit sau hiperplazia unor tubi. Unii glomeruli conțin un material PAS-pozitiv. În faze tardive, cu atrofie renală importantă, materialul hialin care înlocuiește structurile renale dă o reacție pozitivă pentru amiloid (cu tioflavină ST) și fluorescență
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]