7,814 matches
-
reflectă, în multe cazuri, condiții de existență precară, degradantă: Omida, Belitori, Râioasa. Oamenii acestor locuri poartă și ei nume cu sonorități stranii: Bubulete, Juvete, Uțupăr, Ulmaz, Tutanu, Ududui, Zavera, Ovedenie, Tiță Uie, Trăcălie, Zgămâie, Năbădaie. Având pământ puțin, câte o biată „fâșteică” de arătură sau chiar deloc, cei mai mulți își duc veacul în cocioabe betegoase, umblă desculți, poartă, dacă au, căciulă iarna și vara sau umblă pe ger și arșiță cu capul descoperit. Hrana se compune din grăunțe fierte, păsat, lapte de
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
-i de chip s-o mai ție; pentru că poate să înnărăvească și pe fata ei. Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uita în coarnele ei, și ce-i spunea ea sfânt era. Din inimă, bietul moșneag poate c-ar fi mai zis câte ceva; dar acum apucase a cânta găina la casa lui, și cucoșul nu mai avea nici o trecere; șapoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu dedeochiul; căci baba și cu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!... dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi. Atunci biata fată, văzând că baba și cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sărută mâna tată-său și, cu lacrimi în ochi, pornește în toată lumea, depărtându-se de casa părintească fără nici o nădejde de întoarcere! Și merse ea
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
De ce să vrei să mă omori? Scârbit de fapta ta cea rea Că am și eu părinți ca tine, Degeaba plângi, acum, copile, Și-ar plânge mama după mine Ci du-te-n casă-acum și zi-le Și-ar plânge bietele surori, Părinților isprava ta; Și-ar plânge tata mult de tot, Și zi-le că de-acum ai vrea Căci am trăit abia trei zile, Să ocrotești cu bunătate, Îndură-te de ei, copile, În cale-ți, orice vietate, Și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
gol și desculță. Ea avea în șorțulețul ei câteva cutii de chibrituri. A fost o zi rea pentru ea, nu reușise să vândă nicio cutie de chirituri, astfel nu avea nici un ban; îi era tare frig și era tare înfometată...... Biata fetiță! Frigul o cuprindea din ce in ce mai tare și cu toate acestea nu-i venea să meargă acasă, știa că tatăl ei o va bate pentru că nu a vândut niciun chibrit. Se opri și se ghemui strâns, avea piciorușele vinete de frig
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
totdeauna, Pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune, Șinveșmânți un văl de pace răzvrătirea nfiorată Cum te-așteaptă-n sat la mine!... Dute, du-te, Moș Crăciune... De nu ți-o fi peste mână treci și pe la casa noastră, Biata mamă-ngândurată azi e singură la masă, Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră, Când vezi neatins și vinul, și colacul de pe masă. Desenați chipul lui Moș Crăciun. * Scrieți o scrisoare lui Moș Crăciun LA PAȘTI după
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
El îi reproșează nevestei, spunându-i că se aștepta la mai mult de la un gestionar. La aceste vorbe, nevasta, amuzată, dar și amărâtă, îi răspunde: - Nici vorbă, domne! E inginer. Când se îmbată se dă drept gestionar. Iată ce visa bietul inginer să fie, pentru a se bucura de puterea și prestigiul contextual al gestionarului. Psihoza colectivă, destin individual și „confecțiile emoționale” S-a vorbit adesea de emergența absurdului cotidian al practicilor ideologice la care ne-am înregimentat, fără a produce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
taie. În timpul comunismului noi n-am mâncat carne de vițel. Carnea pleca toată la export. Bineînțeles că și aici se fura. Chiar dacă vițelul avea 300 kg, ei puneau o greutate mai mică și nu-l încadrau la categoria I, astfel încât bietul țăran pierdea”. O ingineră își amintește de anii petrecuți în fabrică, când toată lumea fura câte ceva. „Maiștrii, împreună cu unii din conducerea fabricii, de fapt, sub oblăduirea lor, făceau tot felul de șmecherii pentru a sustrage ulei, benzină, orice se putea. Iar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iar armata nu-mi era pe plac. M’am eliberat cu gradul de soldat. După ce m’am eliberat am continuat liceul clasa VI la Brașov, întreținându-mă singur. Pot spune că părinții nici nu știau pe unde am făcut școală. Biata mamă îi spunea la Universitate „aversitate”.- Cercetarea poporului de jos sub formă etnografică m-a atras decuvreme. Astel că, în cl.a VII-a fiind, am proiectat monografia satului meu natal. Lucrul m-a condus deadreptul în atelierul de lucru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
revoluționarii” - se spunea: „Puțini am fost, mulți am rămas!”. După evenimentele din decembrie ’89, formula s-a schimbat: „Mulți am fost, nici unul n-a mai rămas!”. Nimic mai adevărat decât verdictul cronicarului Miron Costin: „Nu vremile sunt subt om, ci bietul om subt vremi”. După instaurarea comunismului în România ca urmare a târgului de la Ialta dintre Marile Puteri, unii intelectuali - eu cred că nu puțini - și-au adus aminte de vederile lor de stânga din tinerețe. Reactivarea memoriei lor a putut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
schimb, studenții aveau și ei la îndemână câteva arme redutabile, poate chiar mai redutabile decât ale cenzurii și cenzorilor: cultura, spiritul critic, imaginația și - de ce nu? - un anume „jemanfișism” ce conferea un grad de libertate inevitabil mai ridicat decât al bietului funcționar al cenzurii, care adesea tremura pentru scaunul său și încerca din răsputeri să nu-și supere nenumărații și tot mai sus-pușii șefi. 4. Să intrăm în câteva detalii! Pe vremea instituției specializate în cenzură, se cenzura - cum altfel? - totul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de o asemenea femeie dintr-un bloc vizavi de al meu, „Nebuna”, o unguroaică rămasă cu mințile rătăcite după ce soțul și patru copii își pierduseră viața într-un accident de TIR. Venea împreună cu unicul fiu ce-i mai rămăsese, un biet oligofren, placid, împreună cu care striga, într-un halucinant jam-session, obscenități de la balcon. La coadă, bătrâna se rotea pe loc și cânta ceva suprarealist despre Domnul Iisus, blestemând omenirea păcătoasă. După 1990 îl bocea de la geam pe Ceaușescu. Până la urmă, au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prezentare de Mircea Zaciu, în „Luceafărul”. Editorial, este prezent în 1966 cu volumul de versuri Propuneri pentru o fântână, iar în 1969 îi apare prima carte de critică literară, Avangardismul poetic românesc, aproape simultan cu a doua culegere de versuri, Biata mea cumințenie. De la începutul anului 1969 este redactor-șef al revistei „Echinox”, pe care o conduce până la plecarea în stagiul parizian, la începutul anului 1973, când este înaintat director al publicației, iar Marian Papahagi devine redactor-șef. Astfel se constituie
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
distanța de la stadiul de „prizonier al convenției” la acela de „rentier” al acesteia (Al. Cistelecan). Deși nedeclarată, captivitatea aceasta se manifestă suficient de clar încă din primele două cărți. Tributare tradiției ardelene pe filiera Goga-Blaga, Propuneri pentru o fântână și Biata mea cumințenie descriu o lume citadină prin structură, dar patriarhală prin substanță, coagulată prin polarizarea unor motive specifice: cuvântul, dezrădăcinarea, mama, sângele, elementele în genere. Totuși, o anume permeabilitate la cotidianul prozaic, nota de colocvialitate soresciană a discursului (în primul
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
e astăzi, cu certitudine, unul din cei mai buni critici ai poeziei din câți avem, iar în planul analizei pe text este de-a dreptul imbatabil. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Propuneri pentru o fântână, București, 1966; Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Biata mea cumințenie, București, 1969; Poezia unei generații, Cluj, 1973; Transcrieri, Cluj-Napoca, 1976; Gramatică târzie, Cluj-Napoca, 1977; Ore franceze, I, București, 1979, II, Iași, 2002; Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei, București, 1980; Lucian Blaga. Universul liric, București, 1981; Lecturi fragmentare
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Dan C. Mihăilescu, București, 1987; La letteratura romena, Roma, 1923; Literatura română, Arad, 1925; Pe marginea cărților, Cluj, 1926; Ce e românesc în literatura română?, Brașov, 1929; Deutsche Kultur auf das rumänische Volk, Jena-Lepzig, 1933; Pe marginea cărților, București, 1938; Biata cumătră e departe, București, 1943; Călare pe două veacuri. Amintiri din tinerețe (1895-1906), București, 1968; Brașovul de altădată, îngr. Șerban Polverejan, pref. Ion Colan, Cluj-Napoca, 1977; Memorii, îngr. Magdalena Vulpe, pref. Ion Bulei, București, 1978; Spița unui neam din Ardeal
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
de lamento erotic buf: „erau și nopți când/ nu vorbeam despre trenuri/ firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
croitor. Într-un interviu acordat lui Matei Alexandrescu în 1933, P. declara: „Sunt autodidact. N-am diplome. N-am școală. Am doar școala vieții și diavolul scrisului, din copilărie. La etatea de doisprezece ani, când începusem să-mi câștig existența (biet slujbaș într-un birou comercial), jertfeam nopțile hârtiei.” A debutat în revista „Critica” (1913) cu versuri și proză. În 1916 scoate revista „Îndrumarea”. Corector la „Gazeta ilustrată” (1916), din 1918 a început să colaboreze la „Scena”, „Presa liberă” și „Literatorul
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
comune, București, 1986; Viața mea e un roman, București, 1987; Într-adevăr, București, 1988; Sunt un om liber, București, 1989; Poezii cenzurate, București, 1990; Trilogia căruntă, vol. I: Româniada, București, 1993, vol. II: Noaptea marii beții, București, 1993, vol III: Bieți lampagii, București, 1994; Front fără învingători, București, 1995; Infracțiunea de a fi, București, 1996; Tragedia națională, București, 1997; Deromânizarea României, București, 1998; Cartea cărților de poezie, București, 1999; Meserie mizerabilă, sufletul, București, 2000; Până la capăt, București, 2002; Doctoratul în tristețe
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
turnură naționalistă (pe alocuri propagandistică) și o pedală melo, schițele și nuvelele având ca fundal războiul emit sugestia unui realism sumbru. Vieți frânte, pătimiri, drame într-o Moldovă pustiită, prin care se târăsc spre casă, unde nu bucurii îi așteaptă, bieți ostași istoviți, zdrențăroși, betegi. Siluete indistincte într-un peisaj întunecat. Mai mult contur au portretele cu tușă de grotesc (Antohi bogasierul). Umorul, mai rar în creația feminină, colorează plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
de „cutezătoare”, „fierbinte violență”, frenezia vitală - chiar moartea e paroxism al jubilației, „că fructul în strivire” -, punând sub semnul lui Pan și al faunului un eu poetic neînfrânat, pulsând de hedonism tragic: „Trăiți; nu va lipsească iubirea, furia și dorința./ Biete fapturi ce viețuiți, nimic n-aveți pe lume în afara vieții”. Clasicismul îl evocă și metrul alexandrin (recuzând versul alb, la modă), insă esențial, cartea relansează, răsunător în epoca, trăirea romantică și trece drept etalon al „romantismului feminin”, contemporan cu Nietzsche
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
serii lucrând În chip paralel” (pp. 320 și 344). Dl Monod Înlocuiește deci, precum o facem noi Înșine, noțiunea de lege În istorie prin cea de serie, singura care convine unor fapte succesive. Istoria Însă nu devine pentru aceasta „o biată mică știință conjucturală, cea mai nesigură din științele neexacte” (p. 361). Dimpotrivă, ea este o știință care poate cuprinde realitatea trecută prin mijloace și metode absolut particulare. Faptele pe care istoria le stabilește tot cu mai multă siguranță sunt Încadrate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
di añi apuagârți chinetlu, / Prit cheari sturnăroasi mași izvurlu, șcretlu, / Suschiră și-nviseadză cupii picurărești...” (Bană astimtă). Și într-o transpunere liberă: „Pustiul doarme pe munții aromânilor / Și încărcate de vremi, dorm și pădurile de pini, / Prin întunecoase pripoare doar șipotul biet / suspină visând și el la turme de mioare...” (Viață stinsă). Alte poeme, cele mai multe studii politice sau cu caracter istoric, amintirile și câteva texte eseistice au fost încredințate fratelui său, Carol Papanace, care le-a publicat în țară, după 1989. SCRIERI
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
atroce a realității binecunoscute de public: corupția și demagogia funcționarilor din întreprinderile de stat, a complexaților și a proștilor „neînțeleși”, cu sofistica lor specială pe care o cred metafizică, a celor chemați a fi „tovarăși”, când nu sunt decât niște bieți oameni, cu vicii și prejudecăți transistorice. M. nu putea să ignore un tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Ce vor putea deveni aceste bresle dacă nu mici partide într-o Biserică ce a încetat să mai funcționeze la nivel de parohie și în care oamenii mai simt totuși nevoia unei minime reprezentări a laicatului? Nu vom sfârși cu biata caricatură a religiei americane, fiecare club religios având grupurile sale de presiune, fără să facă altceva decât să propage o mentalitate sectară și tehnocrată? Ce fel de conștiință religioasă reflectă o asemenea dilemă existențială: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]