10,418 matches
-
cu un aer grav. Se trezi în față cu acest străin; Ar fi vrut să fugă dar ceva Divin, Ca pe o statuie a țintito-n loc, Nu știa de este, ghinion, noroc. Însă într-o clipă cu o voce blândă, Străinul îi spuse dacă vrea să-i vândă Un mac de pe câmpul unde-a adormit Și să i-l ofere că nu l-a hulit. Ea răspunse simplu, cu un glas duios, Că macii cresc liberi în grâul mănos. Știu
CRISTINA DELEANU & GEORGE MIHAITA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380361_a_381690]
-
vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Referință Bibliografică: Tribut / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2204, Anul VII, 12
TRIBUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380368_a_381697]
-
de când îl știu. E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare, Adulmecând arome de rotund în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud. Și liliacul irizând avid și blând candoare, Cu stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea- plin de versul ireal, fecund, Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsând Și farmec și iubire la un loc Din mantia cerească, din scântei și foc Al cerului, sublim
RISIPA DE SUBLIM de DANIA BADEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380363_a_381692]
-
ochi și-n suflet, Să-mi las pe drum aducerile aminte, S-o pot lua pe urmă de la capăt. Mama s-aud chemând la asfințit, Când valea e învăluită în mistere Iar pe dealuri răsună glasuri răzlețit, Aduse unduios de blânda adiere. La pieptul mamei să-mi miroase a vară, A mere, a sărbători și-a fân cosit, Și adăpost să-mi dea când plouă afară, Iar mâna-i caldă-n părul meu să simt. Să plâng doar când la joacă
TĂRÂM PIERDUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380373_a_381702]
-
face rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Iisus Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are de șters lacrimile de pe fețele triste ale multora, pentru că vrea să răspundă
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
meu în palmă! Ca tine mai sfântă, mamă, Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei plânși mereu, Ca gândul frământat ce- așteptă, Ca fruntea ta mai înțeleaptă În astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană, În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie! Dă - mi tâmpla ta de dor albită Să - i prind ghiocei pe ram! Icoană mai sfântă n-am Ca
CÂNTEC PENTRU MAMĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380450_a_381779]
-
tatii, care ne recita poezii „de la români'': „Afară ninge liniștit/ Și-n casă arde focul/ Iar noi pe lângă mama stând/ Demult uitarăm jocul/ E seară, patul e făcut/ Dar cine să se culce/ Când mama nouă ne spunea/ Cu glasul blând și dulce/ Cum s-a născut IIsus Christos/ În ieslea cea săracă/ Cum boii peste el suflau/ Căldură ca să-i facă.../” Cunosc și azi acele versuri frumoase. Mi-amintesc, cum mergeam în ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MAMA Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1894 din 08 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cu brațele-i blânde ne poartă într-un leagăn spre raze de lumină... Necontenit, pe harta vieții, ne pictează povești în surdină... Cu ochi zâmbitori ne îndeamnă, prin marea de lacrimi, să răzbim printre tainele lumii... Îi e vocea ca o violină... E divină
MAMA de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380461_a_381790]
-
din cauza glumei tale! Am compromis cina. Conținutul castronului cu crema de legume e pe șorțul meu, pe jos în bucătărie și în chiuvetă. Cel puțin când gătesc, te rog, să mă avertizezi cu un mieunat de pisică, sau ceva mai blând. Lătratul de câini gata să mă sfâșie, m-au speriat rău, accidenti! Acum ce ve-ți mânca la cină? Ea se abținea cu greu să râdă, ca de o mare ispravă și mi-a zis cu o voce moale,mângâietoare: -Ești
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
sărută sânul. În el mustește rodul dimineții Prin eternitatea, ce-ți absoarbe chinul. Un gând îțî luminează fruntea... Pe buze,anii l-au ascuns, Plutește ca pe valuri luntrea Enigmatica - ți taină, de nepătruns. În templul Timpului etern, Statornică făptură blândă, Ți-ai dăltuit un mit matern Pe fața sfântă, cea mai sfântă. Referință Bibliografică: Madona / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile
MADONA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380485_a_381814]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ACASĂ Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet
ACASĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380486_a_381815]
-
cântările te privesc cu degetele, îți conturez surâsul prins într-o rază tu ești încă departe în adâncul de somn și vise îmi lipesc trupul de somnul tău îți simt tresărirea sub mâinile mele iubitoare dorința cum se deschide plăcerea blândă de a mă știi aici la îndemâna iubirii tale palpabilă iluzie conturată în forma sufletului nostru acolo unde nimic nu este în afară de noi prin câte numeroase iubiri am trecut căutători disperați până să iubim dincolo de sânge ți-aud respirația cum se
ATUNCI... MĂ GOLESC DE MINE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380536_a_381865]
-
maronie și cam roasă”(Erbicidarea), sau”..o fată, retrasă de orice grup, de statură medie, cu părul scurt la ceafă dar cu breton în față, răsfirat ca un pieptăn maroniu. Fața îi era purpurie de pișcarea gerului și ochii negri, blânzi și calzi invitau parcă la intimă apropiere.”( Foc de paie). Alt personaj sublim este Fluieraș din schița cu același nume:” Avea păr bălai, curs lin în plete pe spate, fața rotundă ca banul de aur, ochi albaștri de umbră umedă
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
n-a-ncetat pe-un drum fără repaos Să mângâie cu raza-i de poveste Cărările spre lumile celeste. Poporul dac i-a-ncredințat destinul Să-l ducă Tronului pentru Divinul Zalmoxis, și strămoș, și Tată Sfânt Ce s-a-nălțat la cer de sub pământ . Luceafăr blând al devenirii noastre Revino pe pământ din depărtate astre Și luminează calea alor tăi Să nu fie conduși de nătărăi. Îndreaptă-ți raza care plânsu-ți-s-a Să unești maluri de la Bug cu Tisa Virgil Ciucă New York 13 ianuarie 2012 Referință Bibliografică
SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380594_a_381923]
-
cu un aer grav. Se trezi în față cu acest străin; Ar fi vrut să fugă dar ceva Divin, Ca pe o statuie a țintito-n loc, Nu știa de este, ghinion, noroc. Însă într-o clipă cu o voce blândă, ... Citește mai mult Povestea câmpului cu maciNu știu, am citit undeva-n ziare,O poveste tristă, o iubire mare,Un El și o Ea, din două ținuturi,O copilărie plină de avânturiI-a trimis în lume rostul să-și găsească
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
cu un aer grav.Se trezi în față cu acest străin;Ar fi vrut să fugă dar ceva Divin,Ca pe o statuie a țintito-n loc,Nu știa de este, ghinion, noroc. Însă într-o clipă cu o voce blândă,... XIII. DE CE NEGRU SI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016. De ce negru și albastru? Sub semnul întrebării stă toată viața noastră: De ce pământu-i negru, iar zarea prea albastră? Ce luptă
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
Vizita că-s venetic, Că de-aici oricine fuge Într-un spațiu mult mai mic. I-am spus că deși e mare Locu-acesta, nu mă tem Fiindcă tot ce e sub Soare Stă pe crucea unui lemn. Atunci El cu blânda-i voce M-a primit, m-a ospătat Promițându-mi să-mi aloce Locul binemeritat, ... Citește mai mult Lemn și spațiile miciTot umblând prin lumea mareVroiam și eu să-ntâlnescUșa unor mici altareDintr-un lemn împărătesc.Dar fiind din fier blindatăAbia
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
prelat.Am crezut că îmi respingeVizita că-s venetic,Că de-aici oricine fugeîntr-un spațiu mult mai mic.I-am spus că deși e mareLocu-acesta, nu mă temFiindcă tot ce e sub SoareStă pe crucea unui lemn.Atunci El cu blânda-i voceM-a primit, m-a ospătatPromițându-mi să-mi aloceLocul binemeritat,... XVI. CANT MATINAL, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016. Cânt matinal Tu pasăre ce-mi cânți de dimineață, Pe tine cine te
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
nu dorim să-avem o soră Raseie,... VIII. REGINA ANOTIMPURILOR, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. de Iacob. C. Istrati După mine, iarna e regina anotimpurilor... Din cer coboară, lin se-așează Pe fata blândului pământ, Sub melodia vântului dansează Și sufletele triste luminează, Cu brazdele torcând un legământ. E fulgușorul dalb, ce în plutire Aduce-n case numai bucurii, Surâde Codrului a revenire, Dansând un tango în rotire, Aduce vise și speranțe la copii
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
bucurii, Surâde Codrului a revenire, Dansând un tango în rotire, Aduce vise și speranțe la copii. Un cățeluș aleargă prin troiene ... Citește mai mult de Iacob. C. IstratiDupă mine, iarna e regina anotimpurilor...Din cer coboară, lin se-așeazăPe față blândului pământ,Sub melodia vântului danseazăși sufletele triste luminează,Cu brazdele torcând un legământ.E fulgușorul dalb, ce în plutireAduce-n case numai bucurii, Surâde Codrului a revenire,Dansând un tango în rotire,Aduce vise și speranțe la copii. Un cățeluș
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
condiția sacră! - pentru interesul sacru al unei lumi întregi, al unei comunități vaste, cât un cosmos! FEVRONIA SPIRESCU imaginează două lumi, „în oglindă”, antagonice: I- PĂDUREA FERMECATĂ (devenită, prin circumstanțe vitrege, ba chiar violente, „PĂDUREA ALBĂ”), lume condusă DOMNIȚA CURCUBEU („blândă, senină și plină de voie bună”) - și II-MOȘIA ÎNTUNERICULUI, diriguită de DOMNIȚA NEAGRĂ („pe Moșia Întunericului era umbră, frig și tristețe”, iar DOMNIȚA NEAGRĂ era, cum altfel: „tristă, încruntată și rece la suflet”...ceva ce ar putea fi numit, eventual
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor și vas ales al Duhului Sfânt și urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toți, căci putea toate prin Iisus Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit și blând și nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toți se foloseau de tăcerea și smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupații duhovnicești, Sfântul Nectarie a scris și a redactat mai
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
frapând prin disponibilitățile asociative, pline de vitalitate: când tandre și melodioase, când „surpate”de seismele neliniștilor interioare. Ideea poetică capătă contur, se desprinde de umbrele lungi ale serii, devenind emanație luminoasă care reușește să-ți umple sufletul de emoție și blândă înfiorare. Poetul vânează cuvintele ce zac în adormire în „călimara cu diamant”, acestea curg cu lejeritate, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică, așezându-se ca o ninsoare abundentă peste tumultul trăirilor,(expresie a unor permanente
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
în clește sufletul cuiva și o viață întreagă și nu-l slăbește decât în moarte sau odată cu nimicirea celui care i-a prins astfel sufletul.” 17. „Ce poți face când cineva nu mai e? Melancolia care năvălește asupra ta e blândă și învăluitoare, puterea ta de a iubi rămâne neatinsă. întrebările care vin ulterior nu au mare putere, chiar dacă afli că ai fost trădat. Ce înseamnă trădarea/. E o formă urâtă de a ți se spune că nu mai ești iubit
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CUVÂNTUL Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului E magică a cuvântului putere, venin să torni în blânde minți, cu ajutorul lui, în clipe grele, sunete goale-s, rugi fierbinți. Puterea-i este mare în iubire, cu slove, trăirea îți mărturisești în poarta inimii dulce-ntâlnire, sentimente-nălțătoare dăruiești. Au scris poeții cântece, sonete, povești de dor, făuritori de vise
CUVÂNTUL de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379364_a_380693]