5,205 matches
-
sînt cele care au stat la baza diversității culturale, devenită componentă a identității europene. În concluzie, identitatea noastră și unitatea noastră europeană provin din dezbinare și conflict. Am făcut astfel o binecuvîntare din blestemul nostru originar, însă am păstrat și blestemul însuși, statul-națiune, nu sub forma sa paranoică ce dezlănțuie războaie, ci sub forma sa de suveran necondiționat, care respinge orice instanță superioară ce ar dori să îl subordoneze. Din prezent asupra trecuuluit Prin conștiința a ceea ce leagă originile conflictuale de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
roșească și să se topească, să aibe moștenire Lepra și Ștreangul lui Iuda, suspinând și tremurând ca câinii, urgia lui Dumnezeu peste capetele lor, munca și averile lor să fie în perzanie și pieire și Îngerul Dumnezeului să-i gonească. Blestemul lui Dumnezeu să fie în casele lor, iar anii lor puțini și ostenelele lor să le răpească străinii, Pământul să se deschidă și să-i înghită pe Ei, precum și blestemele celor purtători de Dumnezeu Părinți din Niceea și a toate
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în perzanie și pieire și Îngerul Dumnezeului să-i gonească. Blestemul lui Dumnezeu să fie în casele lor, iar anii lor puțini și ostenelele lor să le răpească străinii, Pământul să se deschidă și să-i înghită pe Ei, precum și blestemele celor purtători de Dumnezeu Părinți din Niceea și a toate sinoadele. Iar cei ce vor lucra, păstra și îndeplini poruncile noastre să fie binecuvântați și arătați de către Dumnezeu Tatăl și de către Domnul Isus Hristos al căror Har și Milă să se
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de operă? Ca-n fața flăcăilor, la horă: ce are a face tata cu fata? Tata a făcut-o alții s-o joace". Și totuși, îndărătul acestor măști se ascunde o tragedie condiția etern nefericită a creatorului, condiția sisifică a blestemului creației ("un tată ar trebui să fie din cale-afară de denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi cariera de publicist onest. [...] Hingher, da! da' literat, nu!") și relaționarea asimetrică a operei cu cititorii, de preferat fiind "mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Foarte semnificativ este faptul că chiar autorul, glumind serios, va proclama "amiciția și amorul două patrimonii sublime ale umanității, singurele care fac din om o ființă superioară", fiind urmărit pînă la sfîrșitul vieții de spectrul propriului personaj: "M-au ajuns blestemele lui Rică Venturiano să predic la bătrânețe sufragiul universal" scria el doctorului Urechia , în perioada redactării foiletonului 1907. De "rabie sentimentală" a suferit Caragiale în mai multe rînduri, de amintit fiind idila cu Fridolina, nepoata compozitorului Caudella; fiind obligat să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ambiții militare și comerciale externe, și a căror preocupare pentru perfecționarea nonviolentă este însoțită de un oarecare complex de superioritate și de neîncredere în străini, toate acestea unindu-i într-o societate iubitoare de libertate, de potențiali războinici emancipați de blestemul războiului. *** Tendințele necivile ale societăților civile existente dau, într-adevăr, apă la moară ontologiilor pesimiste care, totuși, prezintă neajunsul de a accepta în mod nediscriminatoriu ca "faptele" să le confirme fantezia, o lipsă de interes pentru motivația celor care ucid
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
trădătorului să se usuce: Cum usca vântu/ Pământu;/ Soarele,/ Izvoarele;/ Bruma, busuioacele, mai cu seamă în cazurile în care intervin cumva alte rațiuni de despărțire, nedemne, din partea vreunuia din iubiți cum e și cazul cuplului din Moara cu noroc. Atunci blestemele curg în potop, dragostea fiind poate starea cea mai compatibilă cu intransigența, mai inaptă de compromis: Cine iubește și lasă Nu l-aș mai vedea cu casă; Aibă-și casa cucului, Și odihna vântului, Târătura șarpelui Și cinstea tâlharului. În
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
împotriva acestuia printr-o răzbunare urâtă, lipsită de logică, necontrolată, așa cum doar o Ana rănită de moarte poate. Tu ești om, Lică, iară Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa e blestemul ei, nu revelația celuilalt pentru că suferința celui părăsit e direct proporțională cu energia, afecțiunea investită, de aceea urmările sunt atât de dezastruoase. Între blestem și jale, între plâns și zvârcolire, între invocarea naturii protectoare și a familiei ocrotitoare (a mamei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa e blestemul ei, nu revelația celuilalt pentru că suferința celui părăsit e direct proporțională cu energia, afecțiunea investită, de aceea urmările sunt atât de dezastruoase. Între blestem și jale, între plâns și zvârcolire, între invocarea naturii protectoare și a familiei ocrotitoare (a mamei mai precis) se desfășoară, în popor, viața celui ce a pierdut iubirea. Înțelegem că, în afara iubirii, nimic nu e cu putință a fi înfăptuit
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
spui băietului ăstuia și să nu-ți fie greu de dânsul! fusese ultimul îndemn al lui Neacșu înainte de plecarea sa la Socodor. Bătrânul știa mai bine decât fiică-sa că iubirea pădureanului pentru Simina nu e o slăbiciune sau un blestem care te mână spre celălalt atât cât ține patima. Ceea ce cunoaște Șofron e o trăire rară în viață, o stare de grație. El însuși intuiește veritabila alchimie a devenirii și a transformării la care este supusă ființa sa matură, complexă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
arghirofilia. Imaginea sa reamintește de Ghiță din Moara cu noroc. Pentru soțul Anei firele sunt însă mult complicate, așa cum este și eroul, așa cum e și omul real în complexitatea vieții sale. Bărbatul Stancăi e construit simplist. Comoara lovește ca un blestem și omul condus de forțe nestăpânite se transformă în fiară. Caracterul său se schimbă radical. Nu mai recunoaștem nimic din Duțu de ieri care făcea haz de Ghiță al Popii. E o metamorfoză pe care doar în basme o acceptăm
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nu ne îndreptățește a nesocoti remediile de bun simț ca puțină îngăduință față de tine însuți, oarecare zâmbet și modestie. Ghiță se ia prea în serios. Se grăbește să admită că ceea ce trăiește e mai mult decât o belea, e un blestem pe care, din această cauză, nu-l poate vedea ca o provocare. "Cocoșatul" nu se poate lupta cu "cocoașa", dar nici nu alege să și-o asume cu seninătate în cazul în care ea există cu adevărat. Bărbatul nu știe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Opinia potrivit creia actul sau atitudinea moral sunt determinate în multe cazuri de suferinț, team ori chiar instanțe coercitive este larg rspândit și comentat în perioada interbelic, de pe poziții pro și contra. Or, lucrul cel mai greu și sarcina sau blestemul cel mai neierttor pe capul omului este faptul de a suferi, de a fi nemulțumit continuu de ceea ce îi ofer natura sau societatea și de a fi obligat s fabrice, sa construiasc în toate domeniile vieții, inclusiv în cele spirituale
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
transformarea prin vrajă de către Circe a marinarilor în porci) pentru a ilustra "binecuvântările" renunțării la deciziile proprii, deci la libertate (versiunea apocrifă îi aparține lui Lion Feuchtwanger): "Când Odiseu le-a spus că a găsit ierburile magice care puteau alunga blestemul, marinarii transformați în porci au fugit cu o viteză pe care salvatorul lor n-o putea depăși. Odiseu a reușit în cele din urmă să prindă un porc; odată frecat cu iarba miraculoasă, învelișul țepos l-a eliberat pe Elpenoros
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o vară Întreagă și mulți se Întorceau acasă de la arie cu un sac-doi În coșul carului. Arză-i focul și nu i-ar mai răbda pământul! Uită-te cu cât mă Întorc acasă după o vară de muncă! Astfel de blesteme se auzeau deseori din gura bieților țărani. De auzea cumva activistul astfel de vorbe, amenințarea venea prompt: Dacă te mai aud cu astfel de vorbe, Gherla te mănâncă! Câtă nostalgie au unii după astfel de vremi! Dar să ne Întoarcem
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
erau totuși apreciate de colectivitate. Flăcăul nu-și privea victima cu ochi de lup sau cu ochii pisicii când pândește vrabia. În lumea satului nu erau atâția ariviști ca acum. Oamenii aveau frică de Dumnezeu și le era teamă de blesteme. Tinerii din sat se cunoșteau de când erau copii și Își cunoșteau și părinții și bunicii. Joaca din copilărie, devenea deodată la adolescență ceva greu de Înțeles. O atracție tainică punea deodată stăpânire deopotrivă pe fecior și pe fetișcană. Delicatețea feciorelnică
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
până în momentul marelui pas către veșnicie, acordându-i-se, tardiv și dificil, răgazul pentru împlinire. Leca Morariu notează, transmițând o compasiune nostalgică „în această meserie de dascăl i-a fost dat să-și încheie viața”(33, p. 5 ). Nu numai blestemele arhierești îi îngreuiau suferința. În ultimii ani ai vieții, „pârdalnica” epilepsie, cu accese și crize din ce în ce mai grave și dese, stingherea desfășurarea activității sale de dascăl, elevii fiind de câteva ori martori ai clipelor de cădere. Și nu i-a fost
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de ce ești scumpă la tărâță și ieftină la făină?” se condamnă impunerea unor rigori atunci când nu sunt necesare și neglijarea acestora atunci când își au rostul; p. 19, r. 36 37 : „nu i-ar muri mulți înainte să-i moară!” un blestem ironic prin care se dorește eliminarea unei persoane cât mai curând; p. 20, r. 4 5 : „degeaba mai bați apa-n chiuă să s-aleagă unt, că nu s-a alege niciodată!” inutilitatea unei acțiuni al cărei scop este vădit
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ea nu-și poate îndeplini niciodată misiunea cu care a fost investită de societate, aceea de a forma viitori adulți. Profesorul nu este profesor fără elevi. Prin natura sa profesia de profesor presupune lucrul cu indivizii în formare. Binecuvântare sau blestem, cadrul didactic poartă pe umeri povara dulce sau amară a responsabilității de a „lansa în viață” tineri pregătiți să facă față provocărilor unei lumi în permanentă schimbare. Iubit sau urât, adorat sau detestat, aprobat sau dezaprobat, profesorul are misiunea de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
argumentație) instrucția sau prescripția (text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor, descântecelor, formulelor magice, incantațiilor, rugăciunilor, satirelor). În aceste trei cazuri, doar textele monogerate sunt luate în considerare, pe când dialogul este exclus de la sine. Confruntat fiind cu eterogenitatea oricărui discurs și ținând cont de stadiul actual al cunoștințelor din acest domeniu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tău!3 Conexitatea sintactică a acestui poem este corectă, dar progresia este mult prea forțată în raport cu coeziunea semantică, iar coerența nu este garantată din punct de vedere pragmatic decât dacă ne referim la o poeticitate inseparabilă de mecanismul ilocuționar al blestemului ritualic ("Blestemat fie...") mult timp analizat de W. Labov (a se vedea Adam 1997: 125-146). La nivel local, orientarea argumentativă poate fi indicată, așa cum arată analiza ilocuționară clasică, prin micro-acte de limbaj (a promite, a întreba, a ordona, a cere
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fac trimitere decât la textul pe care tocmai îl parcurgem. 6. Și, în final, enunțarea cu un caracter mai special, cea a discursului poetic, așa cum este ilustrat exemplul din poemul lui Desnos, care prezintă numeroase similitudini cu actul ilocuționar specific blestemelor ritualice. Într-adevăr, în acest extraordinar ritual de limbaj, blestemul nu trebuie nicidecum privit ca fiind destinat unei anumite persoane, ci devine un joc pur verbal, o șarjă oratorică ruptă de raportul aici-acum al coenunțiatorilor. În plan local, propozițiile enunțate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
6. Și, în final, enunțarea cu un caracter mai special, cea a discursului poetic, așa cum este ilustrat exemplul din poemul lui Desnos, care prezintă numeroase similitudini cu actul ilocuționar specific blestemelor ritualice. Într-adevăr, în acest extraordinar ritual de limbaj, blestemul nu trebuie nicidecum privit ca fiind destinat unei anumite persoane, ci devine un joc pur verbal, o șarjă oratorică ruptă de raportul aici-acum al coenunțiatorilor. În plan local, propozițiile enunțate pot fi sau nu asumate de către locutor. Această asumare a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
relațiile sale de coeziune-coerență, privite în ansamblu, poate fi explicată prin coeziunea semantică a izotopiei [A3] nașterii care are loc înaintea nașterii destinatarului (succesiune evenimențială) și prin coerența enunțiativă [A2] și pragmatică [A1] a unei insulte ritualice care imită stilul blestemelor din Vechiul Testament. Între altele, trebuie să ținem seama de dimensiunea ritmică a enunțurilor și de cea a fenomenelor parantetice, marcate sau nu din punct de vedere argumentativ. În ceea ce privește fenomenele parantetice, este vorba aici de analiza ansamblurilor de propoziții legate ierarhic
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fi crezut că eu sunt prost crescută! Arnolf Prea bine Agnès Dimineața, șezând în prag, aci, Veni la mine-o babă și astfel îmi vorbi: 505 "Copila mea! Prea sfîntul e supărat. Mă tem ție ca să nu trimită asupra ta blestem, El te-a făcut frumoasă; tu însă cu păcat Te folosești de harul ce ție ți l-a dat. Deci află că un suflet se plânse chiar acuși 510 De rana dureroasă pe care i-o făcuși. Arnolf (aparte) Ah
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]