4,654 matches
-
și a Companiei Britanice a Africii de Est (BEAC) în 1888, care obține de la sultanul Zanzibarului, concesiunea pe 50 de ani asupra aceleiași zone. Conflictul imperial mognit se stinge în 1890, odată cu retragerea Germaniei de pe coastă în schimbul controlului cedat de britanici asupra coastei Tanganyicăi. Forța colonială se lovește ocazional de rezistență locală puternică, astfel că Waiyaki Wa Hinga, un șef kikuyu care stăpânea Dagoretti și care semnase un tratat cu Frederick Lugard de la BEAC, se răzvrătește și arde fortul lui Lugard
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
Ei au dobândit acest statut și mai multe locuri în Consiliu. În schimb, africanii au fost excluși de la participarea politică directă până în 1944, când a fost admis în ConsiliuL Legislativ, primul dintre ei. Kenya a devenit o bază militară pentru britanici în Primul Război Mondial (1914-1918), dar eforturile de a supune colonia germană de la sud au fost zadarnice. La izbucnirea războiului în august 1914, guvernatorii de britanic și german din Africa de Est au convenit asupra unui armistițiu într-o încercare
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
admis în ConsiliuL Legislativ, primul dintre ei. Kenya a devenit o bază militară pentru britanici în Primul Război Mondial (1914-1918), dar eforturile de a supune colonia germană de la sud au fost zadarnice. La izbucnirea războiului în august 1914, guvernatorii de britanic și german din Africa de Est au convenit asupra unui armistițiu într-o încercare de a ferii coloniile tinere din ostilităților directe. Însă odată ce Lt. Col. Paul von Lettow-Vorbeck a preluat comanda forțelor militare germane, înțelegerea a căzut, acesta fiind hotărât
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
trăiesc pe teren și atacă convoaiele britanice de unde capturează consumabil și provizii, în final rămânând neînvins. }n cele din urmă capitulează în Zambia la unsprezece zile după ce armistițiul a fost semnat în 1918. Pentru a-l urmării pe von Lettow britanicii au dislocat trupe din Armata din India și un mare număr de cărăuși pentru a face față logisticii formidabile de a transporta bunuri în interiorul continentului pe jos. A fost format un Corp Logistic care a mobilizat în cele din urmă
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
urmă putea fi considerată drept o declarație de război. Existau o serie de motive bine întemeiate pentru alegerea făcută de otomani. La început, cei mai mulți membri ai guvernului în frunte cu Talaat Pașa preferau să implice imperiul în luptă de partea britanicilor. Dar britanicii urmăreau satisfacerea intereselor lor alături de cei mai importanți aliați europeni. În jocul politic european, Rusia juca un rol foarte important. Când Regatul Unit a fost atras în Tripla Alianță și a început să cultive relații speciale cu Imperiul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
fi considerată drept o declarație de război. Existau o serie de motive bine întemeiate pentru alegerea făcută de otomani. La început, cei mai mulți membri ai guvernului în frunte cu Talaat Pașa preferau să implice imperiul în luptă de partea britanicilor. Dar britanicii urmăreau satisfacerea intereselor lor alături de cei mai importanți aliați europeni. În jocul politic european, Rusia juca un rol foarte important. Când Regatul Unit a fost atras în Tripla Alianță și a început să cultive relații speciale cu Imperiul Rus, Poarta
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
aliați europeni. În jocul politic european, Rusia juca un rol foarte important. Când Regatul Unit a fost atras în Tripla Alianță și a început să cultive relații speciale cu Imperiul Rus, Poarta Otomană a început să-și piardă încrederea în britanici. Poarta a început să-și îndrepte privirile spre Imperiul German, în ciuda opoziției din parlament. Regatul Unit și Franța au sprijinit la nivel diplomatic Italia să ocupe Tripoli. Interesul Rusiei pentru strâmtori (pentru acces liber a flotei din Marea Neagră spre Mediterana
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a trebuit să înăbușe în luna decembrie rebeliuni ale soldaților și marinarilor. Intrarea otomanilor în război a complicat situația militară a Antantei. Imperiul Rus a fost obligat să lupte pe două noi fronturi: de unul singur în Caucaz și alături de britanici în Persia (Iran). İsmail Enver Pașa a organizat campania de la pentru cucerirea orașelor Batum și Kars și, mai departe, a Georgiei și a câmpurilor petrolifere din nord-vestul Persiei. Campania din Caucaz împotriva rușilor a fost un eșec, otomanii pierzând nu
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
pe 3 martie 1918 Tratatul de la Brest-Litovsk cu Rusia bolșevică. Bolșevicii acceptaseră prin semnarea acestui tratat de pace să cedeze orașele Batumi, Kars și Ardahan în favoarea otomanilor. Aceste regiuni fuseseră ocupate de Imperiul Rus după victoria din războiul din 1877-1878. Britanicii au fost obligați să apere India, zonele petrolifere din sudul Iranului și Egiptul. Pentru aceasta, ei s-au implicat în campaniile din Mesopotamia și Sinai și Palestina. Aceste campanii au slăbit mult capacitatea de luptă a Antantei și a ușurat
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
(în ) este un "club britanic" fictiv imaginat de Șir Arthur Conan Doyle și care apare în mai multe povestiri ale aventurilor lui Sherlock Holmes. El a apărut pentru prima dată în "Traducătorul de greacă" unde cititorul află că Mycroft Holmes, fratele lui Sherlock, este un
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
de pe teatrul de luptă din Orientul Apropiat al Primului Război Mondial. Combatanții de pe acest front de luptă au fost pe de-o parte Imperiul Otoman, ajutat de într-o oarecare măsură de Puterile Centrale, și Aliații din Primul Război Mondial, în principal britanicii și rușii, pe de altă parte. Conflictele din Caucaz, Persia sau de la Gallipoli au afectat în mare măsură populația armenească. Mai înainte de declararea războiului, guvernul otoman a cerut armenilor otomani să îndemne armenii aflați sub stăpânirea rușilor să faciliteze cucerirea
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
afla statul major al Armatei Otomane a Islamului, a fost respinsă de turci. Acesta a fost momentul ales de Federația Revoluționară Armeană, Eserii de Dreapta și menșevici să înceapă negocierile cu generalul britanic Dunsterville, comandantul trupelor Regatului Unit din Persia. Britanicii au fost rugați să intre în Baku, pe care să-l apere de un al doilea atac otoman. Bolșevicii și aliații lor de stânga s-au opus chemării britanicilor, dar pe 25 iulie, majoritatea sovietului local a votat în favoarea venirii
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
negocierile cu generalul britanic Dunsterville, comandantul trupelor Regatului Unit din Persia. Britanicii au fost rugați să intre în Baku, pe care să-l apere de un al doilea atac otoman. Bolșevicii și aliații lor de stânga s-au opus chemării britanicilor, dar pe 25 iulie, majoritatea sovietului local a votat în favoarea venirii englezilor. Bolșevicii au demisionat din funcțiile deținute. Liderii Comunei din Baku au fost arestați și închiși pentru participarea la formarea unor formațiuni militare ilegale, pentru jafuri armate, în mod
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
de oficiali sovietici au învinuit agenții britanici din Baku pentru executarea comisarilor. După ce puterea sovietică a fost ferm stabilită în întreaga regiune caspică Funtikov, șeful Directoratului din Astrahan responsabil pentru execuții, a fost arestat. Funtikov a aruncat toată vina pe britanici, în special asupra lui Teague-Jones care, pretindea el, i-ar fi orodonat să îi ucidă pe comisari. Funtikov a fost judecat și executat la Baku în 1926. Britanicii au negat orice implicare în incident, afirmând că a fost o afacere
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
responsabil pentru execuții, a fost arestat. Funtikov a aruncat toată vina pe britanici, în special asupra lui Teague-Jones care, pretindea el, i-ar fi orodonat să îi ucidă pe comisari. Funtikov a fost judecat și executat la Baku în 1926. Britanicii au negat orice implicare în incident, afirmând că a fost o afacere a oficialilor locali, despre care englezii nu au fost în niciun fel informați. Acuzațiile sovietice au dus la înăsprirea relațiilor cu Regatul Unit pentru o lungă perioadă de
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
timp după încheierea Războiului Civil din Rusia. Istoriografia sovietică susține că la bordul vasului s-au aflat doi ofițeri britanici, care ar fi cerut echipajului să schimbe direcția spre Krasnovodsk în loc de Astrahan, unde oficialitățile locale conduse de eseri controlați de britanici ar fi cerut arestarea comisarilor. Drama celor 26 de comisari avea să fie mai apoi glorificată de sovietici în filme, picturi, timbre, și monumente publice, precum memorialul din Baku. În tabloul lui Isaak Brodsky, sunt prezentați în mod eronat ca
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
inteligent ca ale Cehoslovaciei.” Watt arată că Beneš a așteptat strategic un moment de slăbiciune a Poloniei, și a acționat în timpul crizei provocate de Războiul Polono-Sovietic în iulie 1920. În relatarea lui Watt, „la cină, Beneš i-a convins pe britanici și pe francezi ca plebiscitul să nu se mai țină și ca Aliații să-și impună pur și simplu decizia în chestiunea Teschenului. Mai mult decât atât, Beneš i-a convins pe francezi și pe britanici să traseze o frontieră
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
i-a convins pe britanici și pe francezi ca plebiscitul să nu se mai țină și ca Aliații să-și impună pur și simplu decizia în chestiunea Teschenului. Mai mult decât atât, Beneš i-a convins pe francezi și pe britanici să traseze o frontieră care să acorde Cehoslovaciei majoritatea teritoriului Teschenului, calea ferată vitală și toate terenurile carbonifere importante. Cu această frontieră, 139.000 de polonezi urmau să rămână în teritoriu ceh, în vreme ce doar 2.000 de cehi rămâneau de
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
conflagrație mondială . Forțele britanice i-au cerut generalului Andarnik să oprească orice acțiune militară, dându-I acestui asigurări că orice conflict va fi rezolvat în cursul negocierilor de la Conferința de Pace. Andranik a preferat să nu intre în conflict cu britanicii și s-a retras la Gorin. FRA a controlat practice guvernul RD Armene. Cele mai importante funcții guvernamentale - cea de premier, miniștrii de interne și al apărării - erau deținute de FRA. În ciuda controlului exercitat asupra guvernului, FRA nu a putut
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
al flotei otomane, amiralul Souchon, a întreprins un raid împotriva porturilor ruse Odesa, Sevastopol și Feodosia, la care au participat vapoarele Goeben, Breslau și alte câteva vase militare otomane. Imperiul Rus a declarat război Turciei pe 2 noiembrie, urmați de britanici trei zile mai târziu. Deși cei mai mulți membri ai cabinetului și lideri ai CPU se opuseseră unei intrări rapide în război, Enver Pașa a susținut cu tărie o astfel de abordare. Enver Pașa a ordonat pe 31 octombrie ca toți bărbații
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
armenilor ortodocși din răsăritul imperiului. După înfrângerea de la Sarıkamısh, Enver s-a reîntors la Istanbul și a preluat conducerea forțelor otomane care apărau capitala. El considera că orașul este bine apărat împotriva oricăror atacuri Aliate. În acest timp, francezii și britanici plănuiau un atac direct împotriva Istanbulului, sperând să oblige Imperiul Otoman să capituleze. O forță navală importantă, compusă în special din crucișătoare vechi, care nu puteau fi folosite împotriva flotei de suprafață germane, a fost alcătuită în 1915 pentru un
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a trimis o scrisoare lui Seeckt, în care afirma că Rusia bolșevică ar fi fost de acord cu partiționarea tânărului stat polonez în schimbul armelor germane. Enver dorea să negocieze pentru germani o cooperare mai strânsă cu guvernul Rusiei Sovietice împotriva britanicilor. El a fost bine primit la Moscova și și-a creat o serie de contacte cu reprezentanți ai republicilor din Asia Centrală și a reluat legăturile cu membri exilați ai CUP aflați în Rusia. Enver s-a întâlnit cu o serie
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
ai vechiului guvern care nu apucaseră să fugă din țară sa fie puși sub acuzație. Această cerință a fost introdusă și în prevederile tratatului de la Sèvres, care avea să pună capăt în mod oficial luptelor dintre Aliați și Imperiul Otoman. Britanicii au pus sub acuzare 60 de otomani, pe care i-au considerat responsabili pentru atrocitățile din Malta, unde de altfel au fost programate să aibă loc ședințele de judecată. Guvernul otoman a arestat peste 100 de responsabili militari și politici
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
speranța că otomanii erau capabili să pună capăt rebeliunii elene. La sfârșitul anului 1824, pe tronul de la Sankt Petersburg a venit împăratl Nicolae I, care a inițiat o politică externă mult mai agresivă, ceea ce a forțat Regatul Unit să intervină. Britanicii s-au temut ca rușii să nu fie capabili să distrugă complet Imperiul Otoman și să câștige o poziție hegemonică în Balcani și Orientul Apropiat. Regatul Franței a intrat în coflict dorind să-și recâștiger rolul conducător în politica europeană
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
teritoriile arabe de la Maroc până în Palestina. Teritoriile arabe erau considerate la Londra de o importanță strategică crucială, mai înainte chiar ca vastele zăcăminte de petrol să devină o resursă vitală industrială la începutul secolului al XX-lea. Importanța dată de britanici era legată de faptul că această regiune era puntea de legătură dintre Mediterana și posesiunile din India Pentru guvernul otoman, (cunoscut în cercurile diplomatice ale timpului ca „Sublima/Înalta Poarta”, de la " La Porte Sublime", termenul prin care francezii numeau poarta
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]