6,712 matches
-
când m-a întrebat dacă sunt de acord, atunci i-am spus că da, foarte de acord, tovarășe secretar, dar bunicul n-a mai zis nimic, s-a strâmbat numai, clătinând din cap. Între timp, traversasem Piața Centrală, cotisem pe Bulevardul Eroilor, și ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
colierul de frunze? Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să plece din parc. Puțin după aceea, grădinița s-a Închis. Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul Edgar-Quinet. Imobilele burgheze din centrul Algerului erau construite după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică asupra orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
student foarte bun. La bufetul studențesc, le vedea, le auzea sporovăind: ieșeau În oraș, se Întâlneau cu prietenii, se invitau reciproc la petreceri. Bruno a Început să se Îndoape. Curând, Își făcu un traseu alimentar ce cobora de-a lungul bulevardului Saint-Michel. Începea cu un hot-dog, la chioșcul din intersecția cu strada Gay-Lussac; continua mai jos cu o pizza, uneori cu un sandviș grecesc. La intersecția cu bulevardul Saint-Germain, la McDonald, Înfuleca mai mulți cheeseburgeri, bea Coca-Cola și milk-shake cu banane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Îndoape. Curând, Își făcu un traseu alimentar ce cobora de-a lungul bulevardului Saint-Michel. Începea cu un hot-dog, la chioșcul din intersecția cu strada Gay-Lussac; continua mai jos cu o pizza, uneori cu un sandviș grecesc. La intersecția cu bulevardul Saint-Germain, la McDonald, Înfuleca mai mulți cheeseburgeri, bea Coca-Cola și milk-shake cu banane; apoi cobora Împleticindu-se pe strada La Harpe și termina la patiseriile tunisiene. În drum spre casă, se oprea În față la cinema Latin, care propunea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se așezau departe unii de alții, Întotdeauna lăsau mai multe scaune Între ei. Se masturba tacticos privind Infirmiere desfrânate, Autostopista nu poartă chiloți, Profa desface cracii, Muistele și câte altele. Singurul moment delicat era la ieșire: cinematograful dădea direct În bulevardul Saint-Michel și risca să dea nas În nas cu o colegă de facultate. În general, aștepta să se ridice un tip și pleca imediat pe urmele lui; i se părea mai puțin rușinos să meargă la filme porno cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-o cameră cu ferestre spre bulevardul Saint-Michel. Plecând, Îi lăsă numărul de telefon. În săptămânile următoare, Bruno o vizită de câteva ori. Prea umilită de fizicul ei, Annick refuza să se dezbrace; În schimb, chiar din prima seară Îi propuse lui Bruno o felație. Nu pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rău că-l dezamăgesc, mi-ar fi plăcut să fiu băiețelul lui naiv, să mă ducă la dans, să mă trateze cu whisky la Pont-Royal. Când am plecat, pe stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa. Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
instinct, de-a lungul râului. În jurul lui, ierburile unduiau În bătaia vântului. La trezire se simți vesel și activ, cum nu mai fusese de când părăsise laboratorul, În urmă cu două luni și mai bine. Ieși În oraș, o luă pe bulevardul Émile-Zola, se plimbă pe sub tei. Era singur, dar nu-l deranja. Magazinul Zolacolor se deschidea, casierele asiatice Își ocupau locurile; să fi fost ora nouă. Printre blocurile-turn din Beaugrenelle, se vedea un cer straniu de limpede; nu exista nici o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de concesiuni funerare Între orele zece jumătate și doisprezece. 18 REGĂSIRE Automotorul pentru Crécy-la-Chapelle fusese Înlocuit cu un tren local. Și satul se schimbase mult. Michel se opri În piața Gării, privi surprins În jur. Un supermagazin Casino apăruse pe bulevardul Général-Leclerc, la ieșirea din Crécy. Peste tot În jurul lui, vedea case noi, blocuri de locuințe. Schimbările datau de la deschiderea parcului de distracții Eurodisney, Îi explică funcționarul de la primărie, și mai ales de când traseele RER se prelungiseră până la Marne-la-Vallée. Mulți parizieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu bănuise că ceremonia poate dura atât de puțin. Intră pe Porte de Châtillon și găsi un loc de parcare pe strada Albert-Sorel, chiar vizavi de apartamentul fostei sale soții. Nu trebui să aștepte mult: peste zece minute, venind de pe bulevardul Ernest-Reyer, fiul său apăru cu ghiozdanul În spate. Părea Îngrijorat, mergea și vorbea singur. La ce putea să se gândească? Era un băiat cam singuratic, Îi spusese Anne; În loc să mănânce la școală cu ceilalți, prefera să vină acasă, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Se plimbă o vreme pe coridor, coborî În holul de la intrare. La recepție, un antilez dezlega cuvinte Încrucișate; Îl salută Înclinând capul. Luă o cafea caldă de la automat, se apropie de ferestre. Luna plutea printre blocurile-turn; câteva mașini treceau pe bulevardul Châlons. Avea destule cunoștințe medicale ca să știe că viața Annabellei atârna de un fir. Bătrâna avea dreptate refuzând să Înțeleagă; omul nu e făcut ca să accepte moartea: nici pe a lui, nici pe a celorlalți. Se apropie de paznic, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Trish, despre cum au încercat mai demult să cumpere biserica satului și să o tranforme într-un conac de oaspeți, și nu pot să nu râd. Nathaniel îmi arată planurile pentru grădina familiei Geiger și-mi desenează o schiță cu bulevardul de tei pe care l-a făcut la Marchant House. Pe măsură ce se însuflețește desenează tot mai rapid, și ciotul de creion din mâna lui se face tot mai mic. Iris mă vede cum îl privesc plină de admirație și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iar eu mă simt ușoară, fericită și nerăbdătoare. Atmosfera e deja total diferită de cea din seara trecută. Fără mașini ultrascumpe și fără restaurante megaselecte. Totul e mult mai firesc. Și mai distractiv. — Deci, spune Jack În timp ce ne Îndreptăm spre bulevard. O seară În oraș, stil Emma. — Absolut ! Ridic mîna, opresc un taxi și dau numele străzii din Clerkenwell din care se face mica alee. — Avem voie sper să intrăm cu taxiul aici, nu ? spune Jack cu blîndețe cînd urcăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
seara asta o voi organiza eu, și asta am să fac. Nu, mulțumesc. E OK. Iau o hotărîre intempestivă. Schimbăm planul. Mergem la Antonio. — Pot să chem mașina... Începe Jack. Nu avem nevoie de mașină ! Pornesc cu pași fermi către bulevard și, slavă Cerului, se apropie un taxi cu lumința aprinsă, semn că e liber. Îl opresc scurt, deschid ușa pentru Jack și zic șoferului: — Bună seara, La Antonio’s, pe Sanderstead Road, În Clapham, vă rog. Ura ! M-am comportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la fereastra spitalului: Ad sum, cum răspundeam la școală la citirea catalogului - sau ab est, cum răspundeam În cor când un loc În bancă era liber. Orașul Înfățișa mile Întregi de goliciune a toamnei târzii - Împietrirea Înghețată a pământului, pustiul bulevardelor ramificate, aspectul golaș al fațadelor zugrăvite, verdele veșted al parcurilor - clima temperată cu anotimpurile ei luând‑o la vale. Iarna Înstăpânindu‑se lent. Când a sunat din nou telefonul, am răspuns eu; aveam de gând să‑l feresc pe Abe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că are de‑a face cu un om civilizat. Mă Întreba uneori: - Ce impresie Îți face ție Kurbanski? - Știu eu, e un gentleman franco‑sârb care le oferă celor din localitate cărți de membru la clubul lui de la est de bulevardul Michigan. - Ce trecut are? - Zice că a luptat Împotriva nemților. Că a făcut parte din Manquis. - Toți spun același lucru. Dar nu cred că a fost comunist, răspundea Ravelstein. Din ce povestește el, au fost cu toții luptători pentru libertate, ascunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
adevărat ce spune sau dorește numai să mă impresioneze? Să fie oare el? Să fie oare ea? Întunericul a adus cu sine mâzga rece de București, în care pantoful lipăie și cauciucurile mașinilor fâșâie până departe, desfășurând orașul închipuit. Străzi, bulevarde, ulițe, alei, alei printre blocuri la mahala, alei în parcuri livide, clipind sub câte un felinar mlăștinos, se desfac suluri-suluri în auzul celui care stă pe întuneric cu fereastra deschisă, ascultând cum se face și se desface orașul până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o salopetă roasă de muncitor, prea subțire pentru vremea rece, un pasager care în toamna trecută a strâns cartofi și de multă vreme e mult prea beat ca să mai știe de ce. E târziu. Iulia și Alexandru trec în sus pe bulevardul Carol către Biserica Armenească, merg fără să vadă, văzând fiecare altceva, imposibil altfel, fiecare altfel, de nespus, spus. Nici nu bănuiesc când trec pe lângă fereastra de la demisol că de cealaltă parte, lungit în pat, un moșneag a suflat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
legat cu sfoară în cruciș. Poate fi plasat așadar cu destulă precizie într-o anumită epocă de aur a patriei noastre, dar Iliuță e prea tânăr ca să-și dea seama. Ce-o fi în el? Ce-o să zică mama? Pe bulevard la ultimul etaj trebuie că cineva ori nu doarme ori a adormit cu lumina aprinsă. Dacă nu doarme, ce face la ora asta? Scrie? Își bate nevasta? Are părul creț? Cu gene ostenite? Întrebările acestea bâzâie în fiecare noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de câteva ori, repezit, aerul dintre el și cei doi, vrând parcă să le arate cum fac autoritățile ordine. Dădea agitat din mâini, când îl zări iar pe insul de mai înainte, cel cu crănicelul. Sta rezemat de fereastra dinspre bulevard, cu brațele încrucișate, și părea că ascultă plin de interes spusele lui Goncea. - Am lichidat cu trecutul, se-nflăcarase maiorul. Altele avem pă agendă. Destindere, deschidere, reconciliere. Luptăm pentru pacea mondială. Toți ascultă de noi. Ne cheamă și ne-ntreabă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tare, că un an a urinat în pat noapte de noapte. L-a scăpat de rușine doctorul Wintris, bătrânul, cu hipnoză și frecții între picioare, două luni la rând. Mai avea destul timp până pleca trenul. Porni pe jos în susul bulevardului, fără să mai aștepte autobuzul. În cel mult o jumătate de oră ajungea la gară. Mergea abătut. Ziua îi fusese proastă. Nu-l supărase atât amânarea în chestiunea cu moarte fratelui Visarion, cât felul în care Țongu își bătea joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
puteți da, sper. Nu mai așteptă ca popa să spună ceva. Nici nu mai putea să spună ceva, de altfel. Blegit, popa Băncilă își primi servieta. Așteptă ca acela să-i scoată lăcățelul. Îl urmări apoi cum se duce în josul bulevardului. În dreptul cinematografului așteptă până se schimbă culoarea semaforului. Îl văzu apoi cum, traversând, se ridică ușor de pe caldarâm, pășește în aer, ca și cum ar urca un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aspasia aranjase lucrurile. Când și-a inaugurat atelierul a venit și ea, cu Irimia. Petrecuseră până dimineața. În zori, a plecat acasă și i-a lăsat acolo. Ține mine și acum cum, traversând parcul, se oprise chiar la intrarea dinspre Bulevard și privise lungile alei ducând până sus, spre capătul parcului, la mormanul ăla de pietroaie de le zice cetate. Era o iarnă seacă, nu ninsese. Plouase mai toată noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aici, în intersecție, îi spuneam tot ce-i în mine. Dar totul, nu cu menajerii ca altădată. Nu mai suport nici eu, Silică, zău! - Hai, mamă acasă! Îl ținuse până atunci de braț. Porniseră să traverseze. Erau de-acum în mijlocul bulevardului. - Nu vin. Nu vreau, de data asta, chiar nu mai vreau să mă-ntorc acasă. Iar mă-ncui și uiți de mine. Mai bine mă duc la Valentina. Mă mut la ea, îmi fac mutația definitivă de adresă, cu tot cu întreținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a prostit și pe matale, mamă, cu adevărul ăsta. Adevărat e doar că tata a murit, acolo la Județeană, și nimeni nu poate să spună de ce-a murit, cine a tras în el! Porni din fața cinematografului în sus, pe bulevard. Îl urmă și ea, bodogănind în urma lui: - Și, l-ai răzbunat? Îi înjuri pe toți, de comuniști, de jidani, de kaghebiști, de siaiști, de vânduți, ce-i la gura ta... Și crezi că așa ai să schimbi lumea asta de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]