26,421 matches
-
a câta oară în scurta-mi viață?, mi-a întins mâna, redându-ne amândurora calea... De nicăieri, din neantul absurd și gros, s-au ivit deodată zeci de brațe puternice și hotărâte, înșfăcându-ne de haine și trăgându-ne spre căldura lor. Aceștia erau bunii și iubiții mei frați și prieteni, erau viața mea și cred că fuseseră peste măsură de îngrijorați de ceea ce, din câte mi se explica acum, se dovedise a fi o îndelungă dispariție de-a mea. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Așezat astfel ca Zinocika să nu-i vadă, am luat pe după umeri și-am început să-i murmur cuvinte de alint, ca „micuțo“, „fetito“ și altele de felul acesta, cuvinte lipsite de sens de nu le-aș fi pronunțat cu căldură. Simțind-o că cedează, că devine Zina cea de dinainte, dar nu Zina care mă privise atât de pătimaș acolo, în Strastnoe (cel puțin așa mi se păruse mie), ci fata din parc care se tot entuziasma „ce minune, ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
culoarea untului s-au așternut rulouri de vată în care stau înfipte două recipiente înguste și înalte cu un lichid gălbui. Dacă faci abstracție de faptul că e deja iarnă și te apropii de fereastra de sub pervazul căreia radiază o căldură uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine cu șuvițe de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se deplasează rapid în întuneric și se teme să nu se lovească de ceva ascuțit. Dar nici clipitul din ochi, nici limpezirea imaginii obiectelor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Am ceva treabă la secție. Nu cred că vin târziu, dar nu mă așteptați. 5 Soarele strălucea generos. Pe cerul albastru nu se vedea nici o urmă de nor. Deși era încă dimineață, deja se anunța o zi de august fierbinte. Căldura de afară nu pătrundea în sala agenților de la secția de poliție. Ferestrele larg deschise dădeau spre nord, în curtea din spatele imobilului. Copacii înalți umbreau clădirea, asigurând o răcoare plăcută. Doi polițiști în uniformă erau așezați la birouri, răsfoind plictisiți dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
izbucni în râs Cristi. Și atunci ce l-a speriat? Un bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin care fusese cu agentul Pohoață, căldura de afară îl izbise în moalele capului. Pe cerul fără pic de nor, soarele de vară strălucea puternic la asfințit. Fierbințeala izbucnea în valuri din pavaj și din pereții clădirilor. Vizita la parchetul de sus, din munte, nu le adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât bere neagră? întrebă Toma ușor descumpănit. Acum, în miezul verii nu aveți o bere rece? Ba da, cum să nu. V-am spus că avem o bere neagră cum n-ați mai gustat niciodată. V-o recomand cu toată căldura. Nu mai vorbi de căldură! Simt că mă topesc numai când pomenești de ea. Eh, așa vine vorba. Să știți că nu numai că e foarte gustoasă dar e și rece, taman așa cum trebuie să fie. Bine, frate, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor descumpănit. Acum, în miezul verii nu aveți o bere rece? Ba da, cum să nu. V-am spus că avem o bere neagră cum n-ați mai gustat niciodată. V-o recomand cu toată căldura. Nu mai vorbi de căldură! Simt că mă topesc numai când pomenești de ea. Eh, așa vine vorba. Să știți că nu numai că e foarte gustoasă dar e și rece, taman așa cum trebuie să fie. Bine, frate, dacă nu am altă opțiune, adu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Și atunci? Prima halbă este ca s-o gustați și să vă convingeți cât e de bună, a doua e de sete iar cea de a treia am adus-o ca s-o savurați cu plăcere și să uitați de căldură. Pardon, cred că nu trebuia să pomenesc de... așa mi-ați spus mai devreme. Cristi, care deja gustase din berea adusă, începu să zâmbeas că. Începea să-i placă chelnerul ăsta. Chiar dacă întâlnirea lor nu debutase sub cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apă. E o chestie legată de temperatură. Apa e mai caldă decât aerul de deasupra și se vaporizează. Apoi, s-a făcut frig. La fel de normal, când e ceață se lasă rece, asta o știe oricine, tot din cauza vaporilor care absorb căldura. Până acum nimic supranatural, de acord? Ileana îl privea tăcută. Zâmbea clătinând din cap. Pe urmă, își continuă Cristi analiza, tu te-ai speriat și ai vrut să ne întoarcem iar eu am fost de acord. Pe drum au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alta. În față, drumul făcea o curbă, dispărând în dreapta printre copaci. Privirea nu putea să străbată dincolo de viraj iar acest lucru îl umplea de neliniște. Își încetini puțin pașii înainte de a ajunge acolo, apropiindu-se cu grijă. O senzație de căldură îl cuprinse brusc și, respiră apoi dintr-o dată ușurat. La mai puțin de o sută de metri în față, tras pe marginea drumului, își văzu autoturismul. O luă la fugă într-acolo căutându-și cheile în buzunar. Deschise portiera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se subțiase de loc, zări o geană de lumină licărind în întuneric. Acest lucru nu i se păru deloc curios și sufletul i se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă din tălpi până în creștet. Focul, asta se vedea acolo. Desigur că cineva din tabără se trezise și mai pusese lemne peste vatră. Fără îndoială că remarcaseră lipsa lui Burcilă și poate că și pe a sa. Țiganii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o zi minunată de vară. Soarele strălucea pe cer aruncându-și razele prin frunzișul des. Gâzele zburau printre firișoarele de praf ce jucau în lumina ce cădea pieziș de sus. Se auzea ciripit de păsărele și foșnetul vântului printre crengi. Căldura încă nu se întețise, era plăcut sub umbra copacilor. Ileana se juca târându-și din când în când picioarele printre frunzele veștede de pe jos. Dacă n-ar fi fost în misiune de căutare, chiar i-ar fi plăcut excursia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dintr-o dată, câmpul vizual prinse a se mări. I se părea că se află într-un vehicul ce se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La început nu pricepea cine i se află alături, apoi o recunoscu pe Ileana. Nu știa însă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era frică, însă se simțea mic și dezarmat. Știa că se află în fața unui rău fundamental care nu voia nimic altceva decât să-l ucidă. Își strânsese capul între umeri și privea în sus. Dintr-o dată pe obraji simți iarăși căldura serii de vară. Cu o repeziciune de necrezut, ceața se retrăgea strângându-se într-o formă aproape rotundă. Era din nou adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
impunătoare. Mineri cu stare și câteva din fostele notabilități ale orășelului își dormeau somnul de veci acolo. Mai departe, din iarba deasă, se ridicau cruci modeste înfipte la capul oamenilor obișnuiți care se stinseseră de curând. Noaptea era la jumătate. Căldura zilei trecute încă răzbea din pietrele funerare. Câțiva nori răzleți se fugăreau pe cer. Luna plină arunca o lumină albă peste cimitir. Zgomote slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arsură atunci când bioxidul de sulf, ori, ce mama dra cului, era gazul acela, îi pătrundea în plămâni. Alunecarea nebună încetase. Rămăsese întins pe spate, cu mâinile adunate peste față și ochii închiși. Vântul se domolise aproa pe de tot. Simțea căldura soarelui încălzindu-i dosul palmelor. Era atâta liniște, încât bâzâitul slab pe care îl percepea lângă urechea dreaptă i se părea că îi sparge timpanele. Desigur avea halucinații, în nări simțea mirosul ierbii strivite. Bâzâitul devenise și mai puternic, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
socrul său. 30 Curentul de aer îi sufla direct în față. Boris Godunov scosese capul peste portieră și privea drept înainte. Era un obicei pe care îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura înăbușitoare de acolo. Oricât de repede s-ar fi deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care îl găseau, după care se retrăgeau pe pozițiile lor. Nu existau uniforme de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile. Din acest motiv ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții pe care îi cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se cu spinarea de tulpina groasă, pregătindu-se de o așteptare lungă. Ar fi fumat o țigară, ca să treacă timpul mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se risipise de mult. Cerul fiind senin, se răcorise binișor dar nu era frig. Tăcerea nopții nu era tulburată decât de țârâitul greierilor. Din când în când, concertul cicadelor înceta pentru câteva clipe. În momentele acelea, liniștea era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moșneagul se întoarse, revenind la ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului de pădure începea să se facă auzit. O căldură plăcută prinse să îi străbătea corpul lui Boris. În jur, totul revenea la viață și, de acum nu se mai întâmpla nimic ciudat în fața sa. Bătrânul mergea ca toți oamenii, picioarele lui erau afundate în iarbă, așa cum ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe loc. Spaima îl copleșea, paralizându-l. Simțea un imbold de neoprit să se lase la pământ și, așa ghemuit, să aștepte acolo până ce trecea pericolul. Cu un efort supraomenesc, se scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea să-și revină și se mai liniști puțin. Băieții erau în jurul camionului să fumeze o țigară. Se uitau la el nedumeriți, curioși să vadă ce face șeful lor. Boris îi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
geamul portierei, dintr-un reflex pe care nu și-l putea explica. Lui îi plăcea să simtă pe obraji curentul de aer curat de afară. Acum dăduse drumul instalației de aer condiționat la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii domnea în jur. Se oprise chiar în fața intrării, după ce făcuse un tur al platoului, având grijă să lase mașina cu botul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]