KorAP: Find »[drukola/base=cărturar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...168 >

4,195 matches

Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725

sistem de putere, intelectualul a lovit în propria sa legitimitate. Pentru secolul trecut, tentația politică se produce în preajma anilor '30, din nevoia de acțiune, pe fondul unei nemulțumiri progresive față de transformările postbelice ale Europei. În termenii lui Julien Benda, "trădarea cărturarilor" se desprinde din consecințele modernității ce transformă intelectualul în "cetățean obedient", obligat să se preocupe și de treburile lumești 9. Se resimțea de fapt nevoia unei schimbări în structura socială a intelectualilor. Modelul "cărturarului boem" devenise desuet și tenta mai

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
În termenii lui Julien Benda, "trădarea cărturarilor" se desprinde din consecințele modernității ce transformă intelectualul în "cetățean obedient", obligat să se preocupe și de treburile lumești 9. Se resimțea de fapt nevoia unei schimbări în structura socială a intelectualilor. Modelul "cărturarului boem" devenise desuet și tenta mai degrabă politica și carierismul bazat pe asumarea rolurilor politice 10. Pentru tânăra generație, factorul privilegiat a constat însă în modificările la nivelul structurii spirituale. Sensibilitatea melancolică și pesimistă, ca moștenire a romantismului, în tandem

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
intelectual, mediul de lucru poate fi și poarta (invizibilă) a turnului de fildeș. Pentru secolul XIX, sociologul depistează secta politică, boema și revista de nișă ca zona de înstrăinare a intelectualului din profan 15. Accepțiunea elitistă asupra intelectualului conectează indisolubil cărturarul de produsul activității sale - bunul cultural -, iar dacă intelectualul preia și rolul intelighenției, el va fi și distribuitorul creațiilor, linia de transmisie către marele public. O astfel de abordare aparține sociologului american Seymour M. Lipset: "I have considered as intellectuals

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
a secolului XIX, a avut impact și asupra intelectualului perioadei interbelice, a cărui formare rămâne strâns legată de instituțiile de învățământ. Din această perspectivă, putem afirma că intelectualul modern se află, prin intermediul educației, într-o relație profesională cu cultura, imaginea cărturarului fiind secondată de cea a profesionistului intelectual. Definiția de dicționar - de altfel simplistă și lipsită de rigurozitate - atribuie eticheta de "intelectual" persoanei ce desfășoară în mod obișnuit o muncă intelectuală, cu o apetență spre domeniul spiritual. Dar fiindcă mecanismele gândirii

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
categorie s-ar transpune în clasa de mijloc a specialiștilor mai puțin prezenți în spațiul public 20. Ultimul apologet al intelectualului independent pare a fi însă Karl Mannheim. Căutând locul intelectualului în societate, Mannheim propunea spre finele anilor '20 imaginea cărturarului liber de orice constrângeri instituționale, situat sociologic "între clasele sociale". Mannheim dovedea însă o racordare improprie la modernitate, căci profesionalizarea ca o consecință a dezvoltării sistemului educațional a dus treptat la afilierea instituțională a intelectualului prin munca prestată. Valențele muncii

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
lumii nu le mai dau răgaz pentru stări melancolice. În sens contrar se manifestă însă intelectualul ca specia care se plânge. Melancolic prin definiție, reflecțiile obsedante ale acestuia sunt cuprinse mereu de îndoială 21. Intelectualul descurajat se pliază modelului de cărturar retras din lume (scriitorii, umaniștii), aplecat spre sine, cu o propensiune aproape bolnăvicioasă către suferință. Utopia ca alternativă de evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
unei superiorități de gândire autoasumată, dar adesea relativă în lipsa unei expertize reale. "Intellect is not wisdom" ["Intelect nu înseamnă înțelepciune"]23. Așadar, melancolicii europeni dau greș atunci când se agață de utopii. Cu toate acestea, intelectualii lui Sowell nu corespund modelului cărturarului desprins de lume în cadru contemplativ, ci sunt indivizi conectați la viața activă prin intermediul ocupației, al profesiei, chiar dacă aceasta este sau poate fi una neremunerată. Intelectualul, din această perspectivă, nu vizează atât eticheta sau titulatura, cât un areal ocupațional. Avem

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
p. 238. În România începutului de secol XX, intelectualul veridic apare mai mult "pe hârtie", în timp ce în viața de zi cu zi abundă pseudointelectualii cu atitudini burghezo-boeme. Într-o notă pesimist realistă, C. Rădulescu-Motru remarca la acele timpuri că adevărații cărturari, detașați de materialismul vieții și preocupați de aflarea adevărului sunt specii rare, eventual lipsite de curajul de a se manifesta 33. Cu toate acestea, generația antebelică de intelectuali - care corespunde mai mult sau mai puțin modelelor ideale sau idealizate - nu

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
că într-o "țară fără posibilități de revendicări politice", "cultura este singurul mijloc de afirmare"34. Neînregimentarea politică - pe care Eliade încă o clama la 1935 - era transpusă în interbelic în condiție a intelectualului autentic, iar neasumarea acestui statut de către cărturari îl determina pe tânărul filosof să considere că în România nici nu se poate vorbi de o "trădare a clericilor, căci nu avem ce trăda"35. Contrastul între intelectualul adevărat, evadat din conformism și echilibru și cel tipic societății românești

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
culturii. Creșterea numărului de școli secundare îl aduce pe intelectual în fața publicului licean căruia îi ține prelegeri cu scop educativ. Dezvoltarea edificiilor de cultură (muzee, cercuri și asociații literare, cămine culturale, biblitoteci publice) apropie publicul larg de producția intelectuală locală. Cărturarul provinciei este așadar catalizatorul acestor regiuni. Punând în plan secund angoasele și complexele sale, lui i se datorează efervescența culturală a periferiei. În alte spații europene, trezirea provinciei sub bagheta intelectualului și concurența pe care a manifestat-o față de centru

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-o față de centru din perspectiva regionalismului au dus la teoretizarea așa-numitului "contracâmp" al scriitorilor de provincie 50. Privind de cealaltă parte a baricadei, ancheta literară desfășurată în 1938 în paginile revistei Noua gazetă de Vest trasează percepția centrului față de cărturarul de la margine. Demersul intitulat "Provincia în cadrul culturii române" dezbate, pe de o parte, exodul intelectualilor din provincie către capitală, iar pe de altă parte, rolul și activitatea grupărilor literare locale. Profilul intelectualului din provincie se distinge cu claritate prin prisma

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
culturii române" dezbate, pe de o parte, exodul intelectualilor din provincie către capitală, iar pe de altă parte, rolul și activitatea grupărilor literare locale. Profilul intelectualului din provincie se distinge cu claritate prin prisma opiniilor exprimate de respondenți, ca acel "cărturar" originar dintr-o anumită regiune, format în școala locală, cu studii universitare în marile centre urbane și care, ulterior, întreține atmosfera culturală a locului de baștină sau, din contră, depune toate eforturile pentru a se afirma în capitală, eventual desprinzându

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
Îndrumarea. Partidul Național Democrat și liderul său, Nicolae Iorga, avea aderenți mai ales printre cadrele didactice. În ziarul Craiu Nou, Emil Diaconescu elogia contribuția lui Iorga la unirea provinciilor 97, iar institutorul C. Iordăchescu îndemna la luptă politică activă alături de cărturarul cu origini botoșănene 98. Liberalii au avut în persoana profesorului N. Răutu un susținător vocal care polemiza, în paginile ziarului Democratul, cu alți intelectuali din zonă. Scriitorii își asumă adesea și rolul de publiciști. Barbu Lăzăreanu semnează articole pe teme

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
unele voci blamau intelectualismul ca "obsesie" apuseană care atrage inexplicabil poporul român, acest statut fiind "cel mai rătăcit ideal [...] greșala mare, de nemaiîngăduit, a românilor contemporani"82. Asaltul tineretului asupra profesiunilor intelectuale, accentuarea șomajului intelectual în anii '30 și pendularea cărturarilor între lumea ideilor și scena politică au impus o serie de clarificări. Adept al intelectualului dedicat exclusiv creației, tânărul Mircea Eliade opera, în acest context, o distincție între "belferi" sau intelectualii de club și "elitele spirituale ale unei țări, creatorii

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
mai târziu unul din foștii elevi, scriitorul Sașa Pană: "...mai totdeauna cu o geantă plină de hârțoage în mâna stângă (cu dreapta binecuvânta; sătenii i-o sărutau). De unde era să știm, noi elevii, că aveam în fața noastră pe un destoinic cărturar, un neostenit cercetător de hrisoave, un colecționar pasionat de documente și manuscrise, legate de creația poporului. Într-un cuvânt - un folclorist"114. În amintirea elevilor se înscriu și alți profesori valoroși. Sașa Pană portretizează în autobiografia sa pe temperamentalul profesor

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
9 Liceul "Ștefan cel Mare", Suceava Cea mai importantă instituție de învățământ din Suceava, Liceul "Ștefan cel Mare", a întreținut dezideratele naționale într-un mediu profund multietnic, înscriindu-se în conștiința locuitorilor cu meritul de a fi "dat neamului atâția cărturari apreciați, erudiți și cu reputație întinsă, și o mulțime de modești și anonimi, dar neobosiți pionieri ai românismului"133. Liceul își începe activitatea sub forma gimnaziului superior greco-oriental, inaugurat la 4 septembrie 1860, ca urmare a demersurilor repetate ale românilor

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
nu se vor remarca niciodată ca valori literare, se bucură de prețuirea istoricului doar prin prisma curentului literar sub care se plasează. Nu credem că suntem departe de adevăr dacă afirmăm că pentru mulți dintre acești creatori, alimentarea relației cu cărturarul de origini botoșănene genera o posibilă pârghie de afirmare în viața culturală de la centru. Dovadă o constituie și articolele sau numerele elogioase din publicațiile provinciei, consacrate vieții sau operei istoricului. Iorga acordă prezentări succinte, în capitolul destinat publicațiilor periodice, principalelor

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
cultura română. Receptarea provinciei variază de la un individ la celălalt. Camil Petrescu evită exprimarea unui răspuns tranșant, sugerând ca soluție în vederea progresului o cheltuire mult mai rațională a finanțelor. Avocații provinciei, în schimb, percep localul ca "singurul loc, unde adevăratul cărturar își poate da întreaga măsură a valorii lui" (Eugen Cialîc). În răspunsul său, Eliade atinge chestiunea sensibilă a complexului provinciei care ar trebui, în opinia sa, eliminat, căci "idealul de aspră spiritualitate creștină" poate fi trăit în orice spațiu românesc

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
și susținerea pe care istoricul a acordat-o celor ce au subscris la concepțiile sale despre cultura națională 28. Pe de altă parte, nu putem contesta faptul că pentru unii autori, colaborarea la ziarul Neamul Românesc și plasarea în grațiile cărturarului a reprezentat cel puțin o speranță de lansare, de pătrundere în viața literară a capitalei. Așadar, între-ținerea relației cu istoricul botoșănean stabilit în București, prin promovarea creațiilor tradiționaliste ce pun însă în valoare cultura locală, s-a transpus în strategie

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
social și formativ, am intenționat să redau cât mai fidel amprenta provinciei asupra intelectualului, dar și tributul adus de acesta mediului de origine. Am ajuns să descopăr treptat relația între intelectualul provinciei și localismul creator. "Citit" din prisma acestei teorii, cărturarul de la margine este individul adesea nostalgic care scrie, creează, se inspiră din istoria locului, percepe tradiția ca valoare supremă, promovează localul și se autopromovează pe sine. Pe calea recunoașterii, nu ajunge însă foarte departe. Mai ales atunci când normele și grilele

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
parte, politica culturală coordonată de guvernul de la centru, care încurajează doar ariviștii, "îndrăzneții, tenacii, oamenii incomozi", și nu pe cei "mai greu de înțeles, mai greu de descoperit, mai greu de deschis". Îmi permit să închei această secvență a istoriei cărturarilor provinciei, tot prin vocea lui Petru Comarnescu: Și totuși ce rezervă bogată de omenie și virtualitate culturală ne păstrează mult hulita monotonie provincială. Și cum oamenii aceia resemnați, dar cu viață interioară, plictisiți, dar cu ochii deschiși, potoliți, dar fideli

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
1991. Bădărău, G., Modernismul interbelic, Editura Institutul European, Iași, 2005. Bârsănescu, Ștefan, Politica culturii, ediția a 2-a, Editura Polirom, Iași, 2003. Bejenaru, Ionel, "Interviu luat botoșăneanului de origine Eugen G. Neculau", Acta Moldaviae Septentrionalis, VII-VIII, 2008-2009. Benda, Julien, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, București, 2007. Bourdieu, Pierre, Economia bunurilor simbolice, Editura Meridiane, București, 1986. Bourdieu, Pierre, Jean-Claude Passeron, Reproduction in Education, Society and Culture, Sage Publications, Londra, 1977. Bourdieu, Pierre, The Field of Cultural Production. Essays on Art and Literature, Columbia

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
preponderentă chiar din clasele "poziției de jos". 7 Karl Mannheim, Ideology and Utopia, Routledge & Kegan Paul Ltd., Londra, 1954, p. 138. 8 Sorin Antohi, Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Editura Polirom, Iași, 2007, p. 48. 9 Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, București, 2007, p. 146. 10 Ibidem, p. 149. 11 Ibidem, p. 153. 12 Pierre Bourdieu, The Field of Cultural Production. Essays on Art and Literature, Columbia University Press, 1993, pp. 112-113. 13 Lewis Coser, Oameni ai ideilor. Perspectiva

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
1936. * Pentru anii școlari 1923, 1928, 1929 am avut la dispoziție doar date ale elevilor particulari.  date numai pentru elevii particulari. * Pentru anii 1928 și 1929 am avut la dispoziție doar cifre pentru elevi particulari.  date numai pentru elevii particulari. ------------------------------------------------------------------------- CĂRTURARII PROVINCIEI 2 1 Introducere Pe urmele identității cărturarului din provincie Ambianță culturală în nordul Moldovei interbelice Intelectualul provinciei în formare Intelectualul provinciei la masa de scris Producție intelectuală nord-moldovenească În loc de concluzii Anexa I Anexa I Anexa II Bibliografie

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
avut la dispoziție doar date ale elevilor particulari.  date numai pentru elevii particulari. * Pentru anii 1928 și 1929 am avut la dispoziție doar cifre pentru elevi particulari.  date numai pentru elevii particulari. ------------------------------------------------------------------------- CĂRTURARII PROVINCIEI 2 1 Introducere Pe urmele identității cărturarului din provincie Ambianță culturală în nordul Moldovei interbelice Intelectualul provinciei în formare Intelectualul provinciei la masa de scris Producție intelectuală nord-moldovenească În loc de concluzii Anexa I Anexa I Anexa II Bibliografie

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]