6,191 matches
-
haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță...?! Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a căror origine mergea până la strămoșii daci
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
diacului! Apăi, veștile au și ajuns la el, căpitane, surâse îngăduitor starostele. Uite-l că vine dinspre Poiana Căldărușii! Oștenii se repeziră să-l lege pe diacul Radu, urcându-l pe un cal șarg, în timp ce domnița fu așezată într-o căruță de-a bătrânului staroste. Amândoi erau palizi, cu ochii trași de nesomnul nopții, dar încrezători în destinul lor. Bătânul staroste își îmbrățișă ca pentru ultima oară, îmbărbătându-l, însă, pentru încercările la care va fi supus. Toată așezarea se adunase
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu băștile înfundate până la sprâncene și care pedalau egal și continuu. Cum ieșeam din localități, de-o parte și de cealaltă se-ntindea iar câmpia, cu dealuri albăstrui în depărtare, cu silozuri și castele de apă din loc în loc. Depășeam căruțe trase de cai murdari, pline cu bidoane și sticle goale. Pe capră, țiganul dormea sub pălărie, cu hățurile atîrnîndu-i într-o mână arsă de soare și moale. în zona dealurilor satele se mai risipeau, apăreau livezile de meri, viile și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu voce tare. Am ieșit pe poarta de fier forjat cu deja murdara și boțita placardă "Bine-ați venit în tabăra Budila!" și-am luat-o, mergând încet, cu capul în pământ, pe drumul dintre casele țărănești și fântânile cu căruțe de tablă, legate cu lanț. Nici măcar localnicii care treceau pe lângă mine nu păreau să mă observe. Doar pe pragul vreunei porți câte o fetiță în rochie de stambă, cu un cântar și un coș cu cireșe înainte, se uita lung
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întrebări, Cum adică? Nemulțumită Ileana de răspunsul primit la repezeală, Așa cum ploaia plouă, vântul vântuiește, neaua ninge, soarele însorește, vremea vremuiește, așa și mâna care mânuiește stiloul nu se mai oprește odată pornită, și Theo zâmbește, Ca și roata de la căruță?! neștiutoare întreabă Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana, frumoasă și cuminte, Și Daniel va fi preot? se tot întreabă ea și din ochii ei întorși spre mine văd acum că așteaptă cuvântul lui Daniel cel, Da! Reușesc să articulez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-am mai fost și totul mi se pare neschimbat în sat, oamenii cu aceeași curiozitate ieșind la porți și prin curțile lor aceeași sărăcie statornicită în timp, singurele meserii practicate prin zonă sunt legate de lemn și piatră și căruțe cu coviltir coboară ritmic la câmpie într-o transhumanță fără glorie, cea a ciubarelor, a scândurilor și a merelor, n-aș putea spune că nu văd semne ale schimbărilor, reclame comerciale, coca-cola, hollywood vraja americii, câte o antenă parabolică pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să reconstitui drumul de întoarcere, curățit de tartrul depus pe mintea mea de lecturile înșelătoare, luminat pe dinlăuntru de adevărul uluitor de simplu pe care l-am descoperit, Cărarea tot mai bătătorită, încrucișarea de drumuri, fânăreața pentru sălbăticiuni, drumul de căruțe ce duce până în curtea mănăstirii, mi-au trebuit câteva ceasuri ca să cobor, aud clopotele de vecernie, pădurea dimprejurul mănăstirii, casa pădurarului, greutatea rucsacului meu aproape gol, Izvorul, apa ce vine, clocotul din măruntaiele muntelui, senzația că stau pe un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Erau sute de locuri În lume unde se suferea În mod regulat de TBC: cea mai mare parte a fostei Uniuni Sovietice, Lituania, toate națiunile africane, Extremul Orient, America... O mulțime dintre locurile cele mai rele nici măcar nu păstrau Înregistrări. Căruța cu fân tocmai se făcuse mult mai mare. — Vrei niște vești bune? Întrebă Insch, cu o voce monotonă și nefericită. — Dă-i drumul. Am aflat identitatea fetei găsite la ferma Hoitarului. — Deja? Insch dădu aprobator din cap și puse toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-o fac demult. Primul lucru pe care am să-l fac luni e să-l sun pe Chef Massey și să-i spun că accept postul. Poate vă întrebați care post. Cel pentru care vor să mă plătească o căruță de bani și să-mi dea un cont imens de cheltuieli ca să călătoresc în toată lumea, să stau în cele mai bune hoteluri și să mănânc în cele mai bune restaurante ca să mă inspir. Să mă inspir! Să găsesc idei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a vorbit la telefon cu Henry. Tresări. — Oh, îmi cer scuze, spuse terapeuta. A fost prea tare? — Nu, deloc, minți Leigh. Știa că poate să spună dacă îi convine sau nu masajul, că era atât de aiurea să plătești o căruță de bani și să nu te bucuri de el sau, mai rău, să înduri o oră de dureri, dar indiferent de câte ori i se spuneau lucrurile astea, Leigh nu era în stare să zică ceva. De fiecare dată se jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Craven A ca niște fumători care s-au lăsat de fumat. Mulți Își expuneau rănile și diformitățile Înfiorătoare, dar, În după-amiaza aceea, nimeni nu-i observa. Mulțimile de refugiați din orașele și satele din jurul Shanghai-ului se revărsau În oraș. Căruțe de lemn și ricșe se Înghesuiau pe Amherst Avenue, fiecare Încărcată cu toată averea unei familii de tărani. Adulți și copii, cocoșați sub baloturile legate În spate, Împingeau roțile cu mîinile. Hamalii trăgeau de mînerele ricșelor, mormăind și scuipînd, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aproape ca niște teci de pușcă. Jim Îl urmări pe sergentul japonez de la punctul de control, un bărbat mărunt dar voinic, care Își folosea pumnii ca să-i dea Înapoi pe chinezi. Era aproape copleșit de țăranii care se luptau cu căruțele și ricșele lor. Jim ședea lîngă Yang, pe locul din față al Packard-ului, ținînd strîns aeroplanul din lemn de plută și așteptîndu-se ca sergentul să-și scoată Mauser-ul și să tragă o salvă În aer. Dar japonezii nu-și risipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
față al Packard-ului, ținînd strîns aeroplanul din lemn de plută și așteptîndu-se ca sergentul să-și scoată Mauser-ul și să tragă o salvă În aer. Dar japonezii nu-și risipeau muniția. Doi soldați făcură loc În jurul unei țărănci a cărei căruță o răsturnaseră. Cu baioneta În mînă, sergentul despică un sac de orez, Împrăștiindu-se la picioarele femeii. Aceasta tremura și plîngea cu o voce melodioasă, Înconjurată de șirurile de mașini Packard și Chrysler, cu pasagerii lor europeni Îmbrăcați În costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și oaspeți europeni ținîndu-și strîns În mînă pălăriile și valizele. Doi motocicliști japonezi, fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau sub baloții de bumbac crud care atîrnau pe jugurile de pe umerii lor. Circulația În Bund era deja blocată. Încă o dată, zgomotul și freamătul Shanghai-ului Îi Înghițise pe invadatorii săi. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tăcerea e un prieten bun pentru un băiat. Jim Își sprijini capul amețit de umărul lui Basie. Dădură o raită pe străzile Întortocheate. Sute de fețe chineze se lipeau de ferestre, În timp ce-și croiau drum printre ricșe și căruțe trase de bivoli. Lui Jim Îi era din nou foame, iar continua hurducare a roților peste liniile de tramvai nefolosite să amețea. Ar fi vrut să se Întoarcă la Nantao, la sobița pe cărbuni și tigaia de orez. O oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
carton și este scrisă În alfabetul braille pe care Îl citesc numai orbii. Nenea Kolea este bulgar din Turtucaia și când era băiețandru a văzut de aproape armata sovietică la Oltenița, cum venea ea călare, cu autocamioane, cu tancuri și căruțe, iar fasciștii germani fugeau după ce furaseră mobila și alte averi. În timp ce el explică pașii de dans popular, tu privești pe fereastră la crucile și cavourile din cimitir, pentru că tot nu pricepi nimic, iar ție Îți plac cavourile. În cimitir este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
biscuiți. Așa a spus moșu Niche, unchiașul tău. Mai către seară o să mergi cu el după fân. Acolo, Într-o poieniță, vrea să-și spânzure câinele pentru că fură ouă și mănâncă puii de rață. Plecați cu „spânzuratul” după voi În urma căruței. Bivolii trag liniștiți În jug. Dincolo de troiță sunt două dealuri care seamănă foarte mult cu cele din stema Republicii Populare Române. Pe dealuri pasc oile. Când Înnoptează, după ce ați adus fânul și unchiașul a spânzurat câinele, mergeți la stână după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bilet de dus. O să-ți trimită bani de Întoarcere prin poștă. Călătorești pentru prima dată singur, cu trenul, cum singur te duci În zilele de lucru la ștrand. Acolo, departe, te așteaptă la gară bunica și unchiul tău lângă o căruță cu vitele puse la jug. Veți trece dealurile prin păduri și numai când vei vedea troița din capul satului vei fi sigur că ai ajuns În rai. Și ca să fie aievea miracolul, va trebui să vezi, plutind peste fânețe, fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu tine. Tu ai scris poezia. E sprâncenată rău! La Moscova, Leonid Ilici Brejnev este ales președinte al prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Ăsta cine o mai fi? Îl Întrebi pe tăticul tău. Dacă o să mutați mobila cu o căruță sau cu un autocamion. A treia abatere. Te bagi tu În discuție despre mijloacele de transport. Că hipo, că auto. Tu vezi-ți de iubirea ta! „Parmehutu” o fi ceva de mâncare sau e numai așa? Herghelie de nori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu ochi albaștri și primăvara a murit de tuse convulsivă și Ghircu plângea și plângeam și eu și-i lustruiam ghetuțele ca să o puie În coșciug și mi-a părut rău după ea și m-a dus Lixandru acasă cu căruța sasului și așa a Început vara. Și eu, neam de popă, a trebuit să mă bag slugă la popa. În sat n-am avut socoteală și În 1940, la douăzeci de ani, am plecat la Sibiu și am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
îl ating ușor. Raffaella mă privește cu ochii ei rotunzi și infantili: — Te deranjează dacă mai stăm puțin de vorbă? Vorbește cât vrei, Raffaella, lasă-ți inima să răsufle cât e vie, suntem cu toții tovarăși într-o croazieră pe o căruță fără roate. A doua zi sunt în avion, merg la un congres, ceva scurt, mă duc și mă întorc în aceeași zi. Manlio stă lângă mine, fură cu brațul și spațiul de pe rezemătoarea mea. Îi simt parfumul after-shave-ului. Am locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tatăl său. Și Începu să-l lămurească, o dată pentru totdeauna, cu pasiune, că n-avem voie, sub nici o formă, să ne comportăm ca ucraineanul acela tâmpit și băut, care Își omoară calul pentru că animalul a Încetat să tragă cu supunere căruța. Ce, arabii din Teritorii sunt vitele noastre de povară? Ce-ați crezut? Că vor accepta veșnic să ne taie lemne și să ne scoată apă din fântâni? Că vor accepta să ne fie servitori pentru eternitate? Ce, ei nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
comun de contact care erai tu. Știam că e geloasă pe mine - adică pe timpul pe care Îl petreceai cu mine, nu c-ar fi chiar atât de mult. Fenimore roși puțin și Întoarse capul să se uite pe fereastră, la căruța și calul unui telal, care trecea huruind pe stradă, În timp ce vizitiul scotea un strigăt răgușit, neinteligibil, pentru a atrage atenția. — Dar am Înțeles-o, dată fiind situația ei nefericită. Nu i-am purtat ranchiună. Cred Însă că, pe măsură ce se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
estică, după cum susținea Du Maurier, părea remarcabil de activ și de prosper. În timp ce coborau strada principală pietruită, abruptă și cotită, erau mereu siliți să se dea la o parte și să se lipească de zidurile caselor, pentru a face loc căruțelor care duceau peștele prins În ziua aceea la gara din deal sau coborau zdrăngănind, Întorcându-se despovărate. Cu pofta de mâncare sporită de aerul proaspăt și de mișcare, se Îndreptară imediat spre hanul Codul și Homarul, pentru ceea ce Henry denumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numai imagini. Alături văd țărani care-și muncesc ogorul, brazdă după brazdă, ca și când nu le-ar păsa de nimic. Unul ară cu o vacă înhămată la plug. În urma plugului, ciori. Apoi, din nou, văd convoaie de refugiați care umplu șoseaua: căruțe cu cai, între ele femei bătrâne și adolescenți care trag sau împing cărucioare supraîncărcate. Pe cufere și boccele șed copii care vor să-și salveze păpușile. Un bătrân trage un căruț în care doi miei vor să supraviețuiască războiului. Colecționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]