4,924 matches
-
O întrebasem ce-i place să citească. Nu prea avea autori favoriți. De parcă întreaga literatură se poticnise brusc, se câcâia de ani buni să producă ceva valoros, așteptând-o pe ea să vină și să pună ordine în treburi. Cu capodopera de care literatura română avea atâta nevoie. Dar Tiffany Reynaud cred că-ți place, am întrebat-o la cacealma. Am riscat. Era un nume pretențios, sofisticat, care dădea bine. I-am arătat citatul în cauză. Și ea a zis ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
traducă, pentru sine deo camdată și cu goluri mari sau simple Însăilări cu creionul, „Infernul“, „Purgatoriul“ și „Paradisul“ lui Dante. Profesorul Ortiz era un savant Într-ale operei marelui flo rentin și introdus În lucrările comentatorilor imensei și stu foasei capodopere, mândrie a geniului omenesc. A revizuit așadar, Împreună cu Coșbuc, traducerea acestuia cu mari lipsuri, cum am spus, dar cu o superioară Înțelegere și afinitate spirituală cu tragicul dantesc, cu ciudățeniile, obscuritățile, Întortocheturile de stil, Îndrăznelile verbale și sintactice ale Comediei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui de origine latină satisfacția de a citi, cei dintâi, cuprinsul acestor scrisori, care completau cu Încă trei cele CXXIV ce posedăm de la filozoful stoic, preceptorul nefericit al lui Nerone. Textele lui F. Aderca, recitite acum, sunt Însă o adevărată capodoperă a genului pastiș, ilustrat, tot cam pe acea vreme, și cu un enorm succes de librărie, prin cele trei volume, ajunse celebre, ale lui Paul Reboux și Charles Muller (À la manișre de...) [...]. În afară de amuzamentul delicat ce-l oferă aceste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a pleca val-vârtej acasă îi întrerupea munca, elanul, ceea ce era catastrofal în ochii lui. Din pricina acestei intempestive călătorii probabil își va pierde inspirația, va rata acest poem care se contura în mintea lui plin de strălucire, poate chiar o capodoperă. Cine o să-i mai redea vreodată clipa aceasta de măreție a inspirației, pe care el o irosea acum?... A luat totuși trenul și a pornit spre orășelul Serenite. A participat confuz, abulic la toată ceremonia funerară, desfășurată cumva în clandestinitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har a murit cu durerea în suflet fiindcă generația vremurilor sale nu i-a înțeles generosul mesaj artistic, dar a intuit - surprinzător - înainte de a închide ochii, fenomenul reîntoarcerii la izvoare când glasul capodoperelor va fi înțeles la adevăratul mesaj al autorului. Iată de ce, societatea noastră contemporană are datoria să promoveze moștenirea enesciană - expresie spirituală majoră a unui popor de o muzicalitate particulară - atât pe plan național, cât mai ales în marile culturi universale
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
o nouă zi de lucru. Alții însă apreciau că este un adio socotind că este scrisă în pragul morții și se simte asta încă din prima temă, din ruptura, tăcerea și lungul tril singuratic din bas. Este de fapt ultima capodoperă a lui Schubert, care și-a găsit sfârșitul curând, în anul 1828. Radu Lupu a adus cu adevărat un omagiu lui Enescu, în primul rând prin faptul că a venit în Țară după o lipsă îndelungată, dar și prin cele
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
nu mă înțelegi greșit. Să vadă și ei dacă nu-i ceva în neregulă cu trenurile astea care se tot duc și se întorc. Să nu ne facem de râs față de navetiștii matale. Cititorul român e capricios, îți distruge o capodoperă cu niște cuvinte răutăcioase. Ca de pildă: «Talentat băiatu’, da’ se vede că n-a mers neam de neamu’ lui pe ruta Călărași!»“ Temerile directorului se dovedesc a fi întemeiate. Furat de poveste, de dramatismul mocnit al istorisirii, tânărul comite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am deplasat iarăși cu autocarul la bazilica Sfintei Fecioare de la grotă, unde am celebrat sf. Liturghie pentru grupul nostru în capela sf. Gabriel Arhanghelul, aflată în colțul din stânga de la intrarea principală în Bazilica superioară. Am vizitat și Bazilica superioară, o capodoperă a stilului neogotic, unde între altele am văzut și tricolorul românesc cu chipul Preasfintei Fecioare Maria, lăsat acolo de un grup de pelerini români pe la începuul secolului nostru. La coborâre am vizitat și cripta aflată sub biserica superioară, unde am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
numită și biserica Pius al X-lea, aflată în vecinătatea esplanadei imense din fața bazilicii. Această biserică subterană, poate adăposti până la 25 de mii de persoane, având o lungime de 201 metri și o lățime de 81 de metri, o adevărată capodoperă de arhitectură modernă. Ea a fost concepută și realizată pentru a adăposti o mulțime de pelerini din ce în ce mai numeroasă, și a fost consacrată cultului în ziua de 25 martie 1958 de către eminența sa, cardinalul Roncalli, pe atunci arhiepiscop de Veneția și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că tabloul a ieșit destul de bun. 18 octombrie 1952 Ieri, toată după-amiaza am lucrat la Montherlant, Service inutile - lectură cu voce tare și transcrierea extraselor alese. O trecere de timp dintre cele mai agreabile, căci pentru mine Service inutile este capodopera lui Montherlant. Ieri-seară și azi-dimineață am lucrat la parafraza piesei lui Shakespeare Măsură pentru măsură. Am isprăvit primele două scene. Ceea ce nu știu încă este dacă trebuie să o scriu în proză sau în versuri albe. Deocamdată însă m-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eforturilor depuse, a refuzului, a voinței de a rezista ispitei carnale a fost obligată să apeleze la serviciile minorilor în cele din urmă pentru liniștirea și încetarea periculoasei tornade hormonale. Numai în felul acesta se explică răspândirea fulgerătoare a acestei capodopere, devenită peste noapte hit internațional. Aria ei de propagare fiind uimitor de întinsă ajungând până hăt-departe la triburile din Africa, la eschimoșii inuiți din Canada, la grupurile migratoare din tundrele siberiene, populația din pustiurile Sahara, Gobi și Kalahari, inclusiv la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
creația populară apărând numeroase și variate "opere lirice" care eternizau contribuția hotărâtoare și decisivă a acestor aripate la luminarea poporului român în măreața operă de construire a socialismului victorios la sate și orașe... Uraaaa!!! Uraaaa!!! Iată doar una dintre aceste "capodopere" cu rezonanțe istorice: "Săraca găină Din cur ne dă lumină." (Folclor) Se părea că trăim după un alt fus orar și că organismul nostru manifesta un proces de respingere, de inadaptabilitate. Eram într-o completă derută, zăpăceală, buimăceală și harababură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor lauda somnului." (Lucian Blaga) 4. Vizita bătrânei doamne sau vizibile discrepanțe sociale Dragii mei cititori câți veți fi... vă asigur că prima parte a titlului acestui capitol doar întâmplător are tangență cu binecunoscuta capodoperă a celebrului dramaturg german F. Dürrenmatt. Veți vedea. Încet, încet, satul se trezea la viață. Oamenii se deplasau de colo-colo, mânați fie de cerințele stringente ale vieții, fie din dorința de a se convinge pe ei înșiși că mai trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Craii de Curtea-Veche în scurta vacanță de Paște. La sfârșit am impresia că după ce am citit-o pentru prima oară nu eram suficient de "impregnat" de București (pervertit, mai degrabă) pentru a o înțelege pe deplin. Fără nici o îndoială, această capodoperă cere o adaptare preliminară la mediul infect al capitalei naționale, la zemurile Balcanilor. Mă plimb fără un scop precis în zona Lipscani-Biblioteca Națională. Este duminică, străzile sunt aproape pustii la ora aceasta din noapte. La un moment dat, observ un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sale ca un manual muzical, destinat unei școli de orfeline a Republicii Venețiene, unde el se ocupa de educația muzicală a copilelor. În sfârșit, am aflat de unde vine numele celebrei formații a anilor '80, Duran-Duran. De la numele doctorului Duran-Duran, din capodopera pop art a lui Roger Vadim, Barbarella, din 1968, având-o pe Jane Fonda în rolul principal. Blonda fondantă Fonda este supusă la cazne de nemilosul Duran Duran în mașina de fabricat orgasme. Teoretic, orgasmotronul ar fi trebuit să o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Uneori, când sunt întrebat de rădăcini, răs pund că în locul lor am niște sârme ruginite. Lucru de înțeles la un american. A.R. Credeți că se poate vorbi despre o criză a literaturii, sau mai curând despre o criză a capodoperei în zilele noastre, în comparație, să zicem, cu primele decenii ale secolului? S.B. În primele decenii ale secolului nostru am avut, într-adevăr, capodopere. Mărețe cum erau, aveau tendința să finalizeze literatura, să o pecetluiască, să o marcheze cu eticheta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că se poate vorbi despre o criză a literaturii, sau mai curând despre o criză a capodoperei în zilele noastre, în comparație, să zicem, cu primele decenii ale secolului? S.B. În primele decenii ale secolului nostru am avut, într-adevăr, capodopere. Mărețe cum erau, aveau tendința să finalizeze literatura, să o pecetluiască, să o marcheze cu eticheta: „Acesta e finalul.“ Scriitorii au simțit că li se interzicea să mai înainteze în această direcție. Americanii, care au mai puțin respect față de tradiții
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
panica triumfului. Nu cred că-i absurdă și de neînțeles. Nu cred că-i nătângă. Dimpotrivă - mulți (scriitori) înnebuniți de glorie și multe alte forțe creatoare ar trebui să bage ceva la cap gândind la sumbrul și logicul final al „capodoperei” de pe linia Glasgow-Londra. 9: „Teignmouth” plutește de-a lungul coastei spaniole. Catargul cel mare de la pupă trebuie reparat: „Această barcă afurisită se desface în bucățele... Pentru a te face să pătrunzi în sufletul meu, care acum este liniștit, îți dau
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Foni, Rava...” și că, înainte de a ști cine a fost Napoleon, cultura mea generală avea ca punct de sprijin acest nume: Vittorio Pozzo, antrenorul campioanei mondiale. Și, în fond, ce să caute omul acesta în Larousse? El n-a scris capodopere, n-a spus vorbe celebre, n-a omorât, nu s-a încoronat, nu a pierdut imperii, n-a câștigat războaie, n-a inventat minunății. El a antrenat vreo 20 de ani o „națională”. El a creat o echipă de fotbal
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prezentat la Congresul al XII-lea al PCR, secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, arată, în acest sens: «Munca este uriașul laborator în care se plămădesc personalitățile cu adevărat proeminente, se afirmă talentele autentice, se nasc geniile, se făuresc capodoperele - atât pe planul creației materiale, cât și al culturii.»“ („Umanismul revoluționar - valoare fundamentală în societatea socialistă“, Revista de filozofie, martie- aprilie 1982) ONUL Luca „Ca și cum o lăuntrică vioară Ar fi și sângele, și trunchiul meu, Sub cel mai pur din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și odinioară judecătorii celui de al șaselea tribunal corecțional al Parisului) o carte pe care ei o socoteau imorală deși atâtea generații de cititori (dintre care ne mândream de a face parte și noi) se obstinează s-o considere o capodoperă de artă și de adevăr, adică tocmai drept o operă eminamente morală... Dacă-mi aduc aminte! Oho!... îmi răspunde fostul meu camarad. Cum s-ar putea să fi uitat asemenea întâmplare? Decât un lucru: asta nu s-a întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Palat administrativ: edificiu public. Înfățișare corectă, e drept; atrăgătoare, chiar. Toate aceste lucruri ajung oare pentru a ne reține mai mult în locul acesta? Și totuși trebuie să facem popas aici... Trebuie. În primul loc, din cauza statuei lui Ștefan cel Mare, capodopera lui Frémiet, una din cele mai frumoase și mai vii din toate statuile echestre ale Europei. E o iluzie a mea (iluzie în care s-amestecă sentimente născute în ambianța locală și nutrite de ambianța aceasta) sau "Ștefan cel Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e inspirat din necunoscutul Gajetan Cerri. Tot așa "La steaua" care n-ar fi decât o reminiscență (ce strălucită!) din Gottfried Keller... Boileau, Racine, Corneille, Molière nu și-au făcut nici un scrupul în alegerea materialului din care și-au construit capodoperele. Toți suntem plagiatori, observă Anatole France, atingând aceste lucruri într-o scânteietoare conversație, pe care Nicolas Ségur o reconstituie în lucrarea cunoscută "Conversations avec Anatole France..."). Căci nu e cu putință să enunțăm o singură idee mare și luminoasă, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceste vitregi, cele mai vechi, din secolul al XV-lea, celelalte din secolii următori. În cazul acesta sunt peste cincizeci de asemenea construcții, toate de o frumusețe, de o varietate, de o originalitate uneori surprinzătoare. Din epoca aceasta datează Cetățuia, capodoperă de artă moldovenească, Galata, cu silueta-i zveltă, și mai târziu Frumoasa, cu aspectul său așa de diferit de al celorlalte două, și care, toate trei, au devenit și rămas de mult elemente esențiale ale peisagiului; așa că oricine le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al orașului, Constantin Penescu, ne face cunoscut, printr-o adresă, la care cred că ne așteptam, că lucrarea noastră nu putea fi "admisă a se reprezinta". Păstrez adresa aceasta. E o frumusețe de compoziție, un model de stil birocratic, o capodoperă a genului. Vorbesc fără cea mai mică umbră de pasiune, ca despre lucruri care nu m-ar privi. Vorbesc pe seama unor oameni care mi-au fost dragi, despre Penescu, bunăoară. Dar nu pot reciti actul acesta fără să nu văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]